Auchan - diferența e în buzunarul... (part 3)

Auchan - incredibil!

   M-am uitat pe pagina Auchan, am luat numerele de telefon, i le-am dat vecinei. I-a sunat, trebuie dus la magazin. Desigur, eu voi merge cu ei ca să nu le împuie ăia capul cu prostii.

   Zis și făcut. Ajungem la Auchan City Sud Constanța, mergem la raionul de elecronice. Acolo un băiat se uită la laptop, îl pornește și ne surâde: "merge, scrie lenovo! Așa face dacă n-are sistem de operare"! Intru eu în schemă, îi aduc aminte că are un sistem de operare, se numește FreeDOS. Începe să mă contrazică. Rog individul să pornească un alt laptop cu FreeDOS, unul expus pe rafturi. Încearcă să pornească un laptop similar - pauză, nu merge. Se mută la altul - ăsta vrea. Apare frumos acel "lenovo", apoi și sistemul de operare FreeDOS care cerea confirmarea datei.

   Apare și o tipă, înțepată, roșie la față. Se răstește:

   - Care-i problema?

   Explicăm situația. Nervoasă tipa se duce și ea la laptop, îl pornește, vede "lenovo" și începe poezia cu "n-are sistem de operare". Reluăm explicațiile. Cad amândoi (vânzătorii) pe gânduri: "trebuie să-l trimitem (noi, clienții) la garanție". Sare vecinul în sus, nu e dispus să-l trimită ei, să-l trimită Auchan, că i l-au dat defect, la fel făcea și când l-au cumpărat. Vecina sare și ea, că nu e dispusă să aștepte cine-știe-cât, pe de altă parte, dacă umblă ăia de la service în el, se mai poate considera un laptop nou? Vânzătorii susțin că "asta-i procedura". Propun vecinilor să sune la ANPC, să vedem ce zic și ăia. Vânzătorilor le zic să-l cheme pe șefu'. Vecina, mai împăciuitoare, îl așteaptă pe șef, pe Domnu' Cosmin.

   Vânzătorul, butonând la computer mă întreabă cu ce Windows am încercat. Îi spun că nu am încercat Windows, am încercat Linux: Lubuntu, Ubuntu, Debian. Dă din cap aprobator și dispare. Rămânem cu individa înțepață:

   - Nici măcar nu ați încercat să-i puneți Windows!

   Eram deja nervos din cauză că m-am tot contrazis cu ei în problema FreeDOS-ului, dar afirmația individei m-a scos rău din țâțâni. Apare șeful. Reluăm explicațiile. Individa înțepată vorbește peste noi. Pănă la coadă șeful dă a lehamite din mână și zice că ne dă banii. Aveam senzația că șeful a plecat. Dar nu, s-a întors cu chef de scandal, că să-l trimitem la garanție, cum să ne dea el banii pe un laptop zgâriat?

   Sar în sus:

   - Stimate domn, nici măcar nu v-ați uitat la el, de unde ați scos-o că e zgâriat?

   - Păi ce, dom'ne, e doar o afirmație, care e problema? N-am voie să vorbesc? Așa mi-a spus colega, că e zgâriat!

   Sărim cu toții cu gura pe dom' Cosmin și pe țâfnoasă. Șefur reconsideră situația și ne promite banii înapoi. Pleacă. Neștiind ca deja îi dăduse o hârtie vecinului, rămân lângă laptopul pe care se apucase individa să-l șteargă cu un maglavais. Mă gândeam că, la cum au reacționat, mă pot aștepta să-l zgârie chiar ea, să aibă motiv să ne trimită la plimbare. Vecina tocmai ochise un alt laptop de vreo 1000 de lei. Țâfnoasa, devenită brusc expertă IT, mi se adresează:

   - Nu sunteți în stare să instalați un sistem de operare, dom'ne! Nici măcar n-ați încercat! Nu vă pricepeți, că nu aveți facultate!

   Deja îmi crescuse tensiunea:

   - Ba mă pricep, am făcut o facultate de informatică, dar nu asta e problema!

   - Ba nu vă pricepeți! Nu sunteți capabil să instalați un laptop, ce naiba?

   Deja eram mai roșu ca ea. Noroc că am văzut vecinul la relații cu clienții, se pregătea să încaseze banii. O las dracului și ieșim. Vecinei i-a trecut de cumpărat laptopul pe care îl văzuse acolo. Scot tableta Eboda izzYCOMM Z72 (o porcărie, merge înfiorător) și reușesc să găsesc la Emag un laptop similar. Sun la Emag, să mă asigur că îl au pe stoc în Constanța. După un sfert de oră aflu că nu-i. Îl pot comanda, ajunge pe 4-5 ianuarie. Plecăm spre METRO. Găsim acolo un laptop Lenovo G50-30, display de 15", tastatură numerică, mai ieftin decât cel din Auchan. Luăm, plătim, mă duc la probe, pornește Ubuntu live fără probleme, are și FreeDOS, tanti de la Electro destul de amabilă, ne lasă șă ne facem de cap.

   Ceva mai târziu, în drum spre Carrefour, încă spumegam. Trimit un mesaj de pe pagina de contact Auchan în care le spun ce atitudine au cei de la electronice. Sun și la numărul Service Clienți de la Auchan City Sud. Le explic situația, mă identifică că doar puțin mai devreme ne făcuse returul, îi pare rău pentru cele întâmplate. Îi spun că nu e posibil așa ceva, atitudine de rahat, am scris și la București, și le voi mai scrie odată. Îmi replică:

   - Haideți dom'ne, e ușor să-i faceți un rău, chiar așa de sărbători?

   E ciudată atitudinea ăstora. Se acoperă unii pe alții. Da, mi-a făcut rău! Pe de o parte prin atitudinea ei, pe de altă parte ocupă un post pe care nu-l merită. Post pe care îl pot ocupa eu, că doar și eu am 3 copii de crescut! Rău mai sunt!

   De la început au greșit pentru că le-au dat vecinilor un laptop nefuncțional. da©a nu pornește FreeDOS-ul ăla preinstalat, e de presupus că e o problemă. Experta lu' pește trebuia să încerce ea să pornească laptopul ăla cu un linux (că doar e gratis). În felul ăsta evitau probleme ulterioare și se puteau lăuda că sunt proactivi.

   Referitor la acel laptop, merge binișor cu excepția touchpad-ului. E musai un mouse.

Auchan - diferența e în buzunarul... (part 2)

Auchan - laptop ieftin!

   Sună vecina. Îmi povestește despre laptop, n-are sistem de operare, trimite fetița să mi-l aducă la doftoriceală. Vine fata cu el, îi spun că mă apuc mai târziu de el și mă întorc la lemnele mele.

   Se face seară. Sătul de atâta muncă fizică, hai să trecem la partea mai intelectuală. Scot frumos laptopul Lenovo 100-14IBY, îl pornesc și sper să intru în Bios apăsând F2, F10, Fț ca la orice laptop... Ei bine, Lenovo n-am mai instalat până acum. Scotocesc pe Google și cică tre să apăs pe butonul NOVO, când laptopul este oprit. Bun, identific acel butonel, caut o agrafă de birou, apăs nenorocirea, apare un meniu care conține atât BIOS settings, căt și Boot menu. Super! Mă apuc să introduc în 'mnealui (portul USB 2.0, adică) fel de fel de drăcovenii: mai întâi un stick care conține Ubuntu. Laptopul îl vede, îi dau sa boot-eze de pe el, ecran negru. Aștept minute bune, schimb deviceul cu un HDD extern cu emulator ODD - cu ăsta instalez cam toate calculatoarele care-mi trec prin mână. Încerc un GParted, apoi un Lubuntu, apoi un Debian. Rezultat: un ecran negru.

   Iau alt stick, instalez pe ăsta ultima versiune de Debian și încerc să bootez - pauză, ecran negru. Mă apuc să scotocesc prin casă, găsesc unitatea DVD-RW portabilă (USB) și încerc și cu asta. Tot pauză.

   Întrucât până acum încercasem doar Legacy Boot, intru în BIOS, schimb pe UEFI și încerc iarăși toate combinațiile. Degeaba.

   Sun vecina și îi spun că laptopul are buba. L-a luat din Auchan, pe 22 decembrie, e în garanție, sunăm mâine.

Continuare: aici: 29.12.2015.

Debian (Linux) și Flash Player

Flash player în Linux

   Și pentru că am trecut pe Linux, am constatat că multe site-uri doresc să ne afișeze animații Flash. Mai ales pentru ăia mici, că au o grămadă de jocuri... Ba chiar și consoarta - se joacă nuștiuce joc în Facebook.

   La început am încercat ce ne propune Adobe. În terminal:

# apt-get install flashplugin-nonfree

   Nu merge. Nici jocurile ălora mici, nici fesbucul nevestei. Așadar, am instalat:

# aptitude install pepperflashplugin-nonfree browser-plugin-freshplayer-pepperflash

   Dă el o eroare că nu găsește browser-plugin-freshplayer-pepperflash, dar merge!

Mari dezastre naturale pe 4 ianuarie

Previziuni pentru 4 ianuarie 2016

   Eram eu în fața casei și tăiam niște mărăcini. Întrucât este frumos afară, vecinii făceau și ei același lucru: tăiau buruieni, plantau salcâmi. Și munceam noi cu voie bună până când...

   Apare Nea Fane "Apocalipsă". Și intră în vorbă:

   - Aha, vă pregătiți, ai?

   - Nu, Nea Fane, facem un pic de curățenie p'aci, nu vezi mata că-i primăvară afară? Da pentru ce să ne pregătim?

   - Păi voi nu vă uitați la televizor? Pe 4 ianuarie se aliniază planetele. Și o să fie dezastre: cutremure, inundații...

   Vecinul meu, om, în vârstă, deh:

   - Bre, Nea Fane, da' matale câți ani ai? De ce ți-e frică de moarte?

   Arată spre mine:

   - Înțeleg să le fie frică la copii aștia, că încă nu și-au trăit viața, da' matale?

   Intervin și eu:

   - Bre, Nea Fane! Da' matale n-ai treabă? Stai toată ziua la televizor și crezi ce spun toți tâmpiții? Mi-ai mai prevestit apocalipsa aia și acu' doi ani...

   - Nu, vecine, nu erau tâmpiți, erau oameni de știință! O să vezi, o să vezi, acum chiar că vine!

   Și pleacă, îl striga nevastă-sa că i-a fugit capra.

---

   Update 05.01.2016

   Așa cum era de așteptat, Moș Tăgârță s-a-nșelat!

   

   

Auchan - diferența e în buzunarul... (part 1)

Auchan - hai să ne luăm laptop!

   Azi, pe 22 decembrie 2015, vecinii mei s-au hotarât să cumpere un laptop pentru copii. De Crăciun, na! Un Lenovo 100-14, la ofertă, vreo 860 lei, fără unitate optică, procesor 2,16GHz, 2Gb RAM, 250Gb HDD, FreeDOS preinstalat.

   Vecinii, deh, oameni obișnuiți, nu sunt IT-iști de meserie. Păcat că nu mi-au zis, că doar aș fi mers cu ei...

   Acolo - la Auchan Sud Constanța - un angajat "pletos" (așa l-au descris vecinii) a pornit laptopul, le-a arătat că apare "lenovo" scris pe ecran, a decretat că merge și le-a luat banii. Oamenii l-au crezut pe cuvânt, au cumpărat o gentuță pentru laptopul ăla ș-au pornit fericiți spre casă (~60 kilometri).

   Odată ajunși acasă, au încercat să mă sune. Subsemnatul tăia lemne în curte, așadar nu am răspuns. I-am sunat eu înapoi, seara, dar n-au mai răspuns... s-au gândit oamenii că vin sărbătorile, să nu mă frece la cap.

   

Continuarea: aici: 28.12.2015.

Moderatori la Google Maps

   Mă mâncă-n cur ieri seară să intru pe hărțile Google Maps și să adaug școlile, farmaciile și notarul din comună. Pierdere de vreme. Marcajele sunt moderate de niște zeități care s-au pogorât printre noi și care obiectează:

• am scris "nr." în loc de "numărul" la "Școala Gimnazială nr. 1"
• la "Farmacia Nea Caisă" de ce am scris "Farmacia"?
• la farmacii, de ce nu am pus programul de funcționare?

   În aces mod, atât de simplu, mi-am dat de lucru vreo 3 ore. A început un dialog interminabil în comentariile acelor marcaje. Moderatorii lu' pește susțin că editarea mea e incompletă, că nu e credibilă, că nu răspunde nimeni la telefonul uneia din farmacii la ora 21:04.

   Întrucât unul din mesaje zicea că moderatorul vrea mai multe detalii, eu care fac parte din pulime, mi-am permis să întreb zeitatea dacă dorește poza farmacistului. La care conu' obiectează, că eu, cu doar 9 marcaje, fac mișto cu întrebările mele față de Măria Sa care are 66.000 de marcaje. Că e lipsă de respect, dom'le! El vrea programul farmaciei, eventual poza farmacistei. Că de unde știe el dacă e vreo farmacie acolo? Poate îl pun degeaba pe drumuri. Și că să intru aici (http://goo.gl/xTG1X) să iau lumină.

   Obiectez spunându-i că oricum programul de pe ușa farmaciei este irelevant, nu se respectă. Ai telefonul, suni și vezi dacă e careva acolo. Pe de altă parte, postul de Poliție din zonă este marcat aiurea pe hartă, nu are program afișat și totuși a fost aprobat. Cică altă scuză nu am găsit? Dacă altora care au postat informații greșite/incomplete le-a mers, eu nu tre' să gândesc așa, altminteri ne merităm soarta de români...

   Ei bine, cu poza programului de la notariat, cu un telefon în prealabil, tot am așteptat 2 ore să vină notarul... La farmacia proaspăt deschisă din T era lacătul pe ușă iar orarul îmi spunea că văd io aiurea, că-i deschis! Ce bine era să fi postat vreunul farmaciile din satele învecinate, eventual cu numere de telefon! Ăia mici ai mei aveau un 39⁰ în creștere și m-ar fi ajutat enorm un antitermic. Dar deh, ce să înțeleagă moderatorul ăla?

   I-am spus individului că nu sunt de acord cu el. Dacă cineva postează voluntar anumite informații pe hărțile alea, nu trebuie să facă exces de zel cu chichițe gen programul de funcționare. L-am întrebat dacă preferă deloc sau incomplet, în condițiile în care prin satele astea nu prea există computere, internet și voluntari. A preferat deloc.

   L-am făcut fericit, am șters toate marcajele. Iar eu am pierdut câteva ore. Oare ăia de la Google știu ce moderatori zeloși au? La naiba, e o hartă, nici în Pagini Aurii nu găsești programul de funcționare!

Mentalitate românească...

Salariu mic, dom'le!

Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim

   Apare o mașină la poartă. Se scoboară un individ și se pune pe strigat. Mă duc să vad ce dorește. Pot observa un Logan cu niște... lopeți pe portbagajul de pe tavan. Se prezintă omul, e de la compania furnizoare de lichid vital. A venit să taie țeava pen'că n-am plătit factura din august. Este însoțit de casier, observator și de cel care manipulează lopețile. Explic omului ca nu am plătit pentru că nu am avut ce. Nu am primit nici o factură. Omul îmi arată un tabel și-mi spune că tre' să plătesc. Îl rog să vină altă dată, să mă consult cu consoarta, să vad ce a plătit ea, să sun la sediul lor să cer lămuriri, eventual o copie a facturii; oricum nu am bani lichizi la mine deoarece băncile sunt la cel puțin 16 kilometri. Mă salută și se duce.

   Vorbesc cu consoarta, mă asigură că a plătit tot, inclusiv septembrie. Alte facturi nu a primit. Sun la sediu. Mi se spune că da, am de plată, că sunt în întârziere. Solicit factura. Îi tare complicat: tre' să mă duc eu la Cobadin să fac o cerere. În câteva zile mă pot duce să iau copia facturii. Având în vedere că sunt 25 de kilometri până acolo și că 100 de kilometri costă niște bani, plus că nu am timpul necesar (omul cu lopata apare mâine), cer o copie pe email. Nu se poate. da'mi spune ea cât am de plată. Și-mi zice. Orăcăi că nu am primit factura. Cică să fac o reclamație. Păi tocmai făcui. Cică nu așa, s-o fac în scris... Eventual să vorbesc și cu firma care trebuia să-mi aducă facturile. Păi io să vorbesc? Am io contract cu ăia???

   Pun mâna pe email și le fac o scrisoare de dragoste. Totdeauna facturile sosesc după data scadenței, aduse de vecini și nu de curier/poștaș. Factura din august nu a sosit deloc. Solicit factură electronică. Îi rog să tragă de urechi firma care se ocupă de distribuirea facturilor.

   Neprimind nici un răspuns, după o săptămână pun mâna pe telefon. Sun la Cobadin, nu se ocupă ei. Sun la Medgidia. Ei facturează dar nu primesc emailuri. Sun la cartierul general din Constanța. Da, au primit emailul meu, voi primi un răspuns în cel mai scurt timp.

   Mai trece o săptămână, primesc răspuns. Vor monitoriza curierul, vor implementa și factura electronică. Îmi mai precizează că lor, conform contractului, li se fâlfâie că nu primesc facturi, io trebuie să le plătesc la timp, în 15 zile, altfel tipii îmi vor calcula majorări. Dacă mai am nevoie de ceva, pot să-i sun.

   După o altă săptămână apare un individ la poartă. E de la firma de curierat. A venit să ne explice (nu mie, eu eram pe WC, ci nevestei) că facturile trebuie să le aducă o tanti. Dar este destul de greu că e departe și nu primește pentru asta decât 2 milioane pe lună, vă dați seama??? Păi pentru 230 de lei vreți să vină la fiecare la poartă? D-aia le lasă la barul din localitate...

   230 de lei pe lună, pentru 2 zile de distribuit facturi? Parfum, mă pot angaja eu la treaba asta!

Poșta Română - formulare: mandat, buletin expediție

   Aveam de completat un buletin de expediție. Drumul până la Poștă e luuuung! Iar pe site-ul Poștei Române a apărut un formular greu de completat. Scobind pe internet am găsit o grămadă de formulare de vânzare. Scobind mai bine pe internet, am găsit și versiunea all-in-one, gratuită.

   De remarcat un bug: dacă rambursul diferă de valoare, trebuie completate manual anumite câmpuri. Avantaje: nu scrii de enșpe mii de ori adrese și nume, fișierul completează automat. Ba chiar știe să transforme numerele în text, te scutește de butonat.

   O altă chestie nașpa: nu merge pe LINUX. Pe forumurile de profil, o grămadă de indivizi zbiară din toți rărunchii că sunt aplicații native pentru citit PDF-uri: Evince, Okular, etc. Nu merg. Urâții ăia de la Adobe au retras aplicația de pe această platformă. Ultima versiune disponibilă, Adobe Reader 9.5.5 pentru Ubuntu, care se mai poate găsi pe internet, nu e în stare să tipărească/salveze documentul. Probabil fișierele de la ANAF se comportă la fel...

   Atenție la funcționarele acrite de la oficiile poștale urbane. Fac enșpemii de mofturi dacă văd mandatele tipărite pe foaie albă. "Că tre' să fie verde, că tre' să fie completat de mână, că tre să fie mai mare/mic, că de ce nu e ambalat în hârtie, etc". Am primit nenumărate rambursuri din țară pe mandate albe, uneori A4, alteori A5, atât tipărite cât și completate de mână. Am primit colete în pungi de plastic - ideea e să te bunghești dacă n-au țopăit pe coletul ăla să fărâme marfa. Și ar trebui întotdeauna verificat gramajul.

   Update 06.01.2016

   Se pare că bug-ul a fost rezolvat. Documentele pot fi completate și în Linux cu ajutorul lui Google Chrome.

Tute și tuți la tembelizor

   Haleam un hamburger, d-ăla de 3 lei de la Lidl. 3 lei - patru hamburgeri de pui proaspeți. Nu știu din ce naiba-s făcuți, dar până acum nu am murit. și, ca să stau comod, m-am lățit într-o rână pe pat. Consoarta urmărește, la teveu, o emisiune de căcat la antena 1. Întrucât văzui cevașilea șocant, hamburgerul de pui mi se-nțepeni în gât... așadar mă apuc să sciu prezentul articol.

Simona Gherghe, Acces direct și Antena 1

   A apărut la teveu o pensionară, fostă actriță, Aimee Iacobescu, necăsătorită, bolnavă, are grijă de mama ei, moare de foame cu... 2040 lei pe lună!!! Băi toarăși, cum pana mea moare tanti asta de foame când cunosc o grămadă care au salarii de 700-1000 lei și posedă și copii pe acasa? Știu oare idioții ăștia de la teveu cam care sunt pensiile în România? Într-un orășel de provincie o văduvă crește un copil cu 1200 lei pe lună. Oare copilul ăla nu se îmbolnăvește? N-are nevoie de haine, cărți, mâncare? Se pot achita chestiile astea cu alocația de 84 lei?

   Acum câteva sâptămâni m-am nimerit cam pe la aceeași oră în fața emisiunii senzațioanle. Imbecilii (invitații, deh) au sărit în capul unuia că nu și-a zugrăvit casa: măcar cu pamânt! Ăla fiind oier zilier, mă-sa cam bețivancă, copiii cam vai de ei, nevasta a plecat să dea cu dânsa în poPULAție! Iar oierul nu avea parte nici măcar de alocație pentru că aia ajungea la mama copiilor... Amărâtul ăla nu avea nici măcar buletin. Simona sare cu gura la el că buletinu' îi gratis!!! Că ce așteaptă de nu și-l face?
   Altă emisiune mai enervantă nu am văzut! Toți vorbesc unii peste alții, avocatu' ăla scoate niște idioțenii pe gură de rămâi mască. Mai demult am mai nimerit în fața idioților ăstora. Deh, se mai uită consoarta! Unii avuseseră probleme în spital. Le-a murit copilul acolo. Cretinoizii ăia au sunat în stănga și în dreapta, și-au dat cu presupuța, au dat vina pe medici, pe conducerea spitalului, pe Colegiul Medicilor, pe Raed Arafat, Ministerul, etc. Dar nimeni nu le-a spus: băi, dar la Poliție ați fost? O mică plângere penală pentru omor calificat?

   Noroc cu feisbuc, că vom avea generații viitoare de webmasteri retarzi, care nu vor mai ști să scrie un modul de comentarii. Suficient sa copy-paste niște cod de la facebook și gata comentariile! Când un prezentator al unei Antene a avut o emisiune-maraton în scop caritabil, la știri a fost prezentată ca fiind non-stop, live și că va dura 24 de ore. Ei bine, eu nu am înțeles unde dracu' era emisiunea asta. Am intrat pe siturile antenelor să văd care-i mișcarea. Aceeași prezentare de căcat: "va emite no-stop pentru 24 de ore!" Unde, oameni buni? Am vrut să scriu un comment la știrea respectivă. Nu am putut, nu aveam cont dă facebook.
   

Matematică și explorarea mediului - clasa a II-a

   Ada și Matei au fost în tabără la mare în luna august. Ei au marcat, cu verde, pe calendar zilele în care au sosit și au plecat. Scrie pe caiet ziua săptămânii în care copii au sosit în tabără, ziua în care au plecat și numărul nopților petrecute în tabără.

   Lăsând la o parte problema virgulelor, Editura INTUITEXT a presupus că toți copii au calculatoare. Capetele luminate de la Minister, alea care au aprobat manualele, nu au citit deloc aceste cărți. Astfel încât găsim în "versiunea tipărită", cea care a fost distribuită gratuit^_1_ la clasa a II-a:

   Ne uităm ca proștii căutând marcajele verzi. Nu-s de găsit. Problema nu poate fi rezolvată. Ne-am oprit din căutarea cailor verzi pe pereți, pardon, marcajelor, și am deschis (pe calculator) versiunea digitală:

   Nici aici nu se vede vreun marcaj pe calendar, dar observăm că putem da un click pe poz(n)ă. Dacă dăm un click, obținem și marcajele:

   Fericiți, ne putem apuca să rezolvăm problema.

   

   

_____

Notă

   Gratuit e... așa, un fel de-a spune. Fraierii îs nevoiți să le cumpere. Exemplu concret: Mergem la școală la începutul anului. Aflăm de la o mămică că 3 părinți tre' să cumpere manualele pentru că... nu ajung. Aplicația Ministerului sau a Inspectoratului Județean nu îi lasă (pe învățători, directori, etc) să comande mai mult de 2 manuale... Chiar și așa, tot nu ajung. Pentru că în fosta clasă a II-a din satul nost', au fost cu 5 copii mai puțin. Așadar nu ajung manualele. Iar programul mai sus amintit permite comandarea a numai ț%, ceea ce înseamna 2 manuale noi gratuite.

   Am telefonat la Minister: nu se ocupă ei, e treaba inspectoratului județean. Am încercat să sunăm și la inspectorat: nu a răspuns nimeni.

   Pe cale de consecință, din cauza lipsei celor 3 manuale, timp de mai multe săptămâni elevii au cam șomat. Felicitări Inspectoratului Județean!

Măgărușul scrie o carte

Cum se scrie o carte

după Petre Ghelmez

   Odată, Măgărușul a hotărât să scrie o carte. Adică să fie autorul și să scrie întâmplările trătite chiar de el.

   Ușor de zis, greu de făcut. Sunetele, culorile, imaginile veneau de-a valma, fără înțeles. Măcar de-aș găsi un titlu! Daaaa, să se cheme Întâmplările măgărușului.

   Consumase multă cerneală, stiloul se tocise până când cartea a fost gata.

   A trimis-o la o editură și a tot așteptat.

   Într-o zi a fost anunțat că mâine va fi lansarea.

   - La ce oră e lansarea aceasta? Parcă ar fi o rachetă, nu alta.

   - Da ce, o carte nu e un fel de rachetă?

   - Chiar așa, o rachetă către cosmosul sufletului omenesc, zise Mag, tatăl Măgărușului.

   Textul de mai sus este extras din... COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ, manualul pentru clasa a II-a, editura INTUITEXT, ediția 2014, aprobat de Ministerul Educației Naționale!

   Acum câteva zile tencuiam niște pereți. Apare nevastă-mea cu întrebarea: "Ce înțelegi prin rachetă către cosmosul sufletului omenesc?". Rămân mască. Și-mi povestește porcăria de mai sus.

   Săracii copii. Au de învățat din textele astea. În primul rând, măgarii se apucă de scris cărți. Probabil sunt angajați la editura care a publicat minugnea asta. Alți măgari au aprobat textul. Și mai nasol. Cât despre autor... Lipsă cruntă de imaginație. Își fac copiii idei greșite. Cum ține măgarul stiloul? Că doar are copite, nu degete...

   Trecerea de la persoana a III-a la persoana I este total aiurea. Apoi a mai și consumat cerneala, ba chiar a nenorocit și stiloul. Acum copii se vor gândi să nu mai scrie așa mult, că doar se va toci stiloul, nu? Ce bătaie și-ar lua de la părinți (da, în satul în care stau acum, bătaia e ruptă din rai).

   Apare și al doilea dobitoc inteligent, în persoana tatălui măgarului. Între cei doi se înfiripă o discuție plină de aberații inteligență și totuși prost scrisă. Greu să-ți dai seama cine pune prima întrebare. Răspunsul pare a veni de la același personaj, asta dacă nu cumva cel de-al doilea personaj nu este telepat.

   Din aceeași poveste idioată, elevul trebuie să învețe și așezarea în pagină a textului. Faptul că la ultimul dialog este un spațiu mai mare între liniuță și primul cuvânt, poate sugera copilului că așa se marchează un răspuns mai inteligent, plin de metafore și conținut filozofic.

   Nevastă-mea către ăla mic:

   - Ce înțelegi prin rachetă către cosmosul sufletului omenesc?

   Fi-miu, 8 ani:

   - Cum se duce o rachetă în suflet?

   Constat că mai sunt și alții care dezbat problema pe brainly.ro:

Angajare în România.

   Astă vară mi-am actualizat CV-ul pe un site românesc de joburi. Ba chiar am și trimis la câțiva angajatori. N-am primit nici o informare cum că l-ar fi citit careva.

   După două zile sună telefonul. De la ING, au văzut CV-ul meu, le-a plăcut, să vin la un interviu. A doua zi mi-am luat picioarele la spinare, deh, este o ditai banca, merită să bat 100 km dus-întors. Ajung acolo, nu era ING, era ING Asigurări. Și tre' să vin cu o listă de potențiali clienți (prieteni cu bani, dacă se poate) ca să avem pe cine să sunăm. Mi-au mai povestit chestii motivante, cum un potențial client a refuzat asigurarea, după două zile a avut un accident, etc.

   Dezmăgit, le spun că nu mă văd stresând lumea la telefon de dimineața până seara. Când eram eu sunat, în timpul serviciului, ca să mi se vandă acțiuni, barili de petrol sau polițe de asigurare, în timp ce eu eram cu ochii în tabele cu sute de cifre... era o plăcere.

   Ne luăm rămas bun, ei încântați de cunoștință, eu cam înjurănd: dezmăgire plus benzină arsă aiurea. Au mai sunat de două ori, apoi m-au lăsat în durerea mea. Politica companiei: clientul este lăsat în pace dacă spune de 3 ori "nu".

   După altă lună mă mai sună cineva. De la "profibâlbâl". Am întrebat: "de la Profi?". Cică da. Că să vin la un interviu. OK, pe căldura de foc, o iau din loc. Cei 100 de kilometri. Ajung la locul indicat și mă umplu de sudori și de semne de întrebare... Pe ușă scia "Profit Point" sau ceva de genu'.

   Intru, mă prezint, mi se arată un fotoliu, mă pun pe așteptat. Dupa vreo 10 minute sunt invitat într-un birou. Acolo, un domn se prezintă, îmi spune că nu e practic un interviu, că e așa, un soi de întâlnire, ca să ne cunoaștem și să-mi prezinte ei o oportunitate inedită și nemaipomenită în România. Este minunat că nu am experiență în Finanțe, că mai rău m-ar încurca. Mă învață ei ce și cum. Cu ajutorul lor pot deveni ceva deosebit și nu prea popular deocamdată în România, și anume TRADER. Voi tranzacționa verzi și uscate pe o platformă online și mă voi umple de mangoți. Și toate astea cu numai două ore pe zi de stat în fața computerului. Nu trebuie decât să fiu atent la fluctuațiile pieței, la mișculațiile politice, lansări de produse noi, zvonuri, etc.

   Desigur, trebuie numai să particip la niște prezentări ale unor traderi nemaipomeniți, cu experiență și conturi babane la bănci. Apoi voi susține un soi de test, pe care-l voi trece, desigur, fără probleme, că doar îs băiet dăștept. Urmează un curs intensiv cu aceiași traderi barosani. Cursul este ieftin de tot, numai 600 lei. În sinea mea mă întrebam ce trader experimentat, care tranzacționează mii și milioane de coco, stă să piardă 4 ore pe zi cu o turmă de pampălai pentru câteva mii amărâte de lei pe lună?

   După acel curs trebuie să mai dau un examen. Apoi se face un soi de practică tot cu barosanii ăia, care vor sta lângă noi și vor rula milioane împreună cu noi. După aceea firma ne va da un cont de 5000 (cinci mii) de dolari cu care noi vom face tranzacții pe internet. Dacă totul merge bine, firma ne mărește contul (adică ne mai dă niște bani) și tot așa.

   Mă întrebam dacă platforma aia online e pe bune, pentru că orice georgel poa' să facă un site "de tranzacții" în care să scoți milioane pe monitor... Asta pâna te conving conii că sumele se dublează, că poți să-ți vinzi casa ca să le dai lor banii să-i vâre în sistem, sau până pierzi tu banii pe care ți-i "dau" ei, astfel încât tot fără casă rămâi. Dacă tot au atâția biștari, de ce nu-i rulează barosanii ăia experimentați?

   M-am abținut eroic să nu îi înjur, i-am zis că nu-i de mine și am luat-o spre casă. Eu caut un job și ăștia vor să le dau io bani?

   Morală: trageți bine-bine de limbă persoana care vă sună, mai ales dacă prezentarea la interviu presupune ceva sacrificii (distanță, învoială de la muncă, întrerupere concedii, etc).

Munca în străinatate - potențială țeapă. Atenție mare!!!

   România devine o țară în care sunt apreciați pupincuriștii, yesmenii și roboțeii idioți care se vând pe nimic. Joburi bine plătite se obțin numai cu pile. Joburile prost plătite de la stat se obțin, desigur, cu pile. Așadar trebuie să ne orientăm spre străinătățuri.

   Nevastă-mea primește un pe un anunț pe email: "îngrijire bătrâni în Anglia, salariu atractiv 1600£". Firmă românească de intermediere. Nevasta, curioasă, a pus mâna pe telefon și i-a sunat. Desigur la telefon i s-a spus că sunt condiții avantajoase, că poate beneficia și de mașină, casă, masă, câini cu covrigi în coadă. Și că tre' să vină doar să semneze, va plăti un mic comision. A rămas că va telefona ea înainte de a merge pe capul lor.

   Zilnic suna telefonul. De la firma de intermedieri. În prima zi că o așteaptă. A doua zi că ar fi bine să se grăbească, să nu se ocupe locurile. A treia zi că trebuie să vină urgent ca să nu se mărească comisionul. Mie deja-mi puțea urât.

   Am mers totuși până acolo să vedem la fața locului ce și cum. Mai ales să luam ceva date, ca să avem ce verifica la ITM. Acolo i s-a prezentat "contactul" o chestie cu multe pagini, o pagină plină de comisioane. Practic salariul nu mai era de 1600 de lire, ci numai 1400. Cazarea și masa, numai 400. Dacă vrea și mașină, mai e o "mică" taxă de numai 500 de lire.

   Biletul de avion trebuie cumpărat prin ei cu numai 250 de lire. Din vorbă în vorbă, salariul tot scădea. 6,5 lire pe oră. Și depinde numai de nevastă cât de bine muncește, să prindă cât mai multe ore. Desigur, nimic garantat. Contractul nu i-l poate da acasă să-l citească din motive de confidențialitate. Pânâ la coadă am înțeles că acel contact nu era un contract de muncă, ci un contract de mediere, numai 20 de lire. Care asigura 5 interviuri cu angajatori englezi. Ca să o convingă (pe soție), a venit cu un telefon din camera alăturată, cică a sunat în Anglia la unul din angajatori. I-a dat telefonul soției. La capătul firului era un român, cică din Anglia, cică test de limba engleză.

   Până la urmă a rămas că vom verifica firma lor la ITM și vom reveni cu un telefon. A doua zi s-a uitat nevastă-mea la ITM. Firma nu exista. S-a mai uitat și la Fisc. Nici un salariat. A dat un telefon la firmă să le spună că pică afacerea, nu i-a găsit la ITM. În ziua următoare a sunat iar doamna de la firma de mediere. Că nu apar la ITM pe site din cauză că nu ar fi actualizat ăia datele. I-a spus nevasta că nici măcar ea, secretara, nu are contract de muncă acolo...

Munca în străinătate

LUBUNTU - enable hibernation - Ubuntu 15.04 (vivid)

1. CTRL+SHIFT+T => opens terminal
2. sudo nano /etc/polkit-1/localauthority/50-local.d/com.ubuntu.enable-hibernate.pkla
3. Enter your root password.
4. Copy-paste the following lines:

     [Re-enable hibernate by default in upower]
     Identity=unix-user:*
     Action=org.freedesktop.upower.hibernate
     ResultActive=yes
     
     [Re-enable hibernate by default in logind]
     Identity=unix-user:*
     Action=org.freedesktop.login1.hibernate
     ResultActive=yes

5. Save and close.

Materiale de construcții

Magazine locale de materiale de construcții

   Pentru că mereu uit programul de lucru al unor magazine (da, îl pot trece în telefon, dar... uit, astfel încât am o sumedenie de hârtiuțe), voi începe aici o listă cu magazinele pe care le vizitez destul de des.

CONSTANȚA

AMZACEA

NED S.R.L.

Luni	800-1800
Marți	800-1800
Miercuri	800-1800
Joi	800-1800
Vineri	800-1800
Sâmbătă	730-1730
Duminică	830-1230
Telefon	0752.103.531

   Destul de bine aprovizionat, destul de scump deși am găsit unele materiale mai ieftin decât la Dedeman sau Praktiker.

Alt magazin

Telefon

0720.840.960

   Bine aprovizionat

Atelier de tâmplărie

Telefon

0723.526.894

   Aici poți găsi elemente de mobilier, se poate face la comandă, poți lua talaș gratuit. Mai mult, aduce și cărbuni (cocs) de la Petromidia (dacă nu are mașina defectă).

INDEPENDENȚA

Magazin

Luni	800-1800
Marți	800-1800
Miercuri	800-1800
Joi	800-1800
Vineri	800-1800
Sâmbătă	800-1800
Duminică	800-1200
Telefon	0749.125.119

   De aici cumpăr mereu lemne/cherestea. Arată mult mai bine (lemnele) decât la MAX-ul din Negru Vodă.

România în lume (la BBC, de fapt)

România în lume

   Dacă tot am dat cu ochiul pe BBC (acolo unde m-am lovit de ORIGINEA CURULUI), iată ce rezultate obțin câutând România:

   Una din cele mai sărace țări din Europa, drumuri pline de gropi; dar oriunde te uiți vezi biserici. Cică s-au construit câte 10 biserici pe lună, adică o biserică la 3 zile. Atenție, nu este vorba de zidirea unei biserici în 3 zile. Cireașa de pe tort este Catedrala Mântuirii Neamului.
   România oferă milioane de euro Bisericii Ortodoxe în fiecare an, susține BBC prin Tessa Dunlop, deși, încă o dată ni se atrage atenția, suntem "una dintre cele mai sărace țări din UE"; în 2009, FMI a trebuit să ne salveze... Deci, mai mult de 100 milioane euro pentru salariile preoților, dar și mai multe milioane pentru construcții și renovări de biserici.
   Remus Cernea, tras de limbă, dă din casă: "în multe cazuri, politicienii dau bani publici bisericilor; în schimb preoții îi sprijină în campanii electorale". Ba chiar afirmă că patronii firmelor ălora de construcții sunt personaje din anturajul acelor politicieni. Mă mir că nu îl cheamă ăia cu cătușele pe acest domn, să îl roage să golească tolba cu povești...
   Desigur, atât creșterea bisericii, cât și relația înaltelor fețe bisericești cu clasa politică sunt explicate de regimul extrem al lui Ceaușescu. O mulțime de lideri ortodocși au colaborat cu comuniștii "pentru a supraviețui". Liviu Andreescu ne explică cum că ăsta a fost motivul pentru care și în ziua de azi statul finanțeză multe activități religioase.
   Victor Opaschi, secretar de stat la Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, admite că există o strânsă relație între biserică și politicieni, în timpul campaniilor electorale, și că "nu e bine"^{nota 1}. Și el dă vina pe comuniști, că au luat de la biserică, acum statul trebuie să dea înapoi^{nota 2}.
   Bon, până aici mi se pare mie că a fost interesant. Mai departe reporterul s-a întâlnit cu Arhiepiscopul Pimen, "singurul care a vorbit cu ea", și care admite că "nu toti preoții dau atât cât ar trebui" dar că biserica face destul de multă treabă în comunitate. Pai cum altfel? "Dacă toți banii folosiți pentru construcția de biserici ar fi dați săracilor, le-ar acoperi nevoile?" Și câtă dreptate are... cum să le dăm pește? Hai să-i învățăm să pescuiască că "noi avem o absolută nevoie de biserici noi". Care noi?
   Tineretul păcătos din București, care nu merge regulat la biserică, este de părere că banii pentru noua Catedrală ar fi mai bine cheltuți pe alte chestii.
   Dupe care, ma'am reporter a întâlnit-o pe Elena (de ziua Sfinților Constantin și Elena), care-și serba onomastica în costum tradițional maramureșean. Elena a invitat-o acasă pe reporterița care a tras cu ochiul prin casă să-i numere icoanele atârnate prin colțuri. Desigur, Elena s-a bunghit și se scuză: "suntem un popor religios (...) nu pierdem tradițiile și obiceiurile noastre".
   De strigoii și moroii din Argeș nu a scris nimic. Nici despre popa cel clarvăzător, Constantin Onu, cel care și-a scris data morții pe cruce. Multe ziare și site-uri povesteau (Curier, Cancan) despre asta, dar nu cred că a mai revenit careva acolo să verifice ce mai face preotul...

---

nota 1.
   Citez din jurnalul.ro: "Victor Opaschi a fost numit miercuri, prin decizie a premierului Victor Ponta, secretar de stat la Ministerul Culturii si Patrimoniului National.
   Victor Opaschi a fost mai bine de noua ani consilier de stat pentru cultura si culte al presedintelui Ion Iliescu, in cadrul departamentului de politica interna al Administratiei Prezidentiale."
   Citez de pe mediafax.ro: "Secretarul de stat la Secretariatul pentru Culte Victor Opaschi este acuzat de ACL Alba că a mers în mai multe parohii din judeţ, cerându-le preoţilor să îşi îndemne enoriaşii să îl voteze pe Victor Ponta în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale".
   Asta ca să ne lămurim ce-nvârte stimabilul domn.

nota 2.
   Să îi împrospătăm memoria. Cine a început? Iată ce zice http://www.historia.ro/:
   "Iubit de ţărani, cărora le dăduse pământ şi şcoli primare, domnul Unirii nu s-a bucurat de simpatia preoţilor. Prin Legea secularizării averilor mănăstireşti, din decembrie 1863, averea Bisericii a fost confiscată de stat. Iar prin Codul Civil, din 1865, actele de stare civilă au fost trecute, din grija Bisericii, în cea a statului. Naşterea, căsătoria, divorţul şi moartea - evenimente fundamentale ale trecerii omului prin timp - au fost scoase atunci de sub jurisdicţia ecleziastică.
(...)
   Confiscarea averii Bisericii a fost singura reformă a lui Cuza care nu s-a lovit de nicio împotrivire din partea oamenilor politici ai vremii. La început s-a spus că sunt avute în vedere doar averile mănăstirilor „închinate". Adică cele aflate sub ascultarea canonică a unor înalte instanţe bisericeşti aflate în afara graniţelor ţării. Nu cele duhovniceşti prezentau interes la momentul respectiv. Suprafeţele considerabile de teren deţinute de mănăstiri erau necesare statului modern pentru împroprietărirea ţăranilor."

Utile: scoaterea petelor

Bere

   Când sunt proaspete, petele se pot spăla cu apă caldă și.sau sărată.
   Lâna se tamponează cu glicerină apoi se spală cu apă.
   Țesăturile albe se tamponează cu apă oxigenată 10%.

Ceai

   Tamponați locul cu amoniac diluat sau glicerină; apoi cu acid acetic (oțet) diluat; spălați totul cu apă călduță.

Căpșuni și fragi

   Se decolorează locul cu apă oxigenată, se adaugă apoi puțină soluție de borax sau de amoniac diluat. Se spală bine. Atenție la țesăturile colorate!

Fiertură de carne

   Se folosește amoniac.
   Țesăturile de mătase se tratează cu benzină, apoi cu alcool diluat.
   Materialele sintetice se tratează numai cu benzină.

Cerneală

   Petele proaspete de cerneală de pe albituri pot fi înlăturate cu lapte cald sau lapte acru. Dacă este vorba de pete mai vechi, se lasă locul pătat în lapte timp de căteva ore, apoi se freacă cu o cârpă înmuiată în lapte. După ce pata a dispărut, se clătește bine locul respectiv cu apă caldă, apoi cu apă rece. Este foarte important ca laptele să nu se usuce pe țesătură.
   Se poate folosi "PIC"-ul din comerț. Se umezește pata cu apă, apoi se presară praf "PIC" peste toată pata, în strat subțire. Se lasă câteva minute, apoi se spală locul cu muuultă apăpentru îndepărtarea totală a prafului. Apoi țesăturile colorate se spală cu apă călduță și săpun iar albiturile se fierb.

Ceară

   Înlăturați cu un cuțit stratul gros de ceară. Atenție la degete și la țesătură, să nu o decupați în timpul operațiunii. Apoi acoperiți locul pe ambele părți cu sugativă, hârtie de filtru sau batiste de bumbac și călcați cu fierul cald. Cea mai mare parte a cerii se topește și va fi absorbită. Ce rămâne se îndepărtează cu un solvent: benzină, benzen, tricloretilenă sau xilol. La sfârșit frecați cu o cârpă înmuiată în benzină. Aceste operații nu se fac cu țigara în gură⁽¹⁾. Nu se fumează pe lângă solvenți. Pericol de incendiu.

   
   
   
   

   
   
   
   

   
   
   
   

   
   
   
   

   
   
   
   

   
   
   
   

   
   
   
   

Dacă nici una din metodele de mai sus nu merge, luați o foarfecă...

---

Note:
1. Antenționare pentru consoartă. Știe ea de ce...

Recorduri

Frați siamezi celebri

   Poate cei mai celebri, Chang și Eng Bunker (11 mai 1811 - 17 ian 1874), născuți la Maklong. Erau uniți în regiunea toracelui. În memoria lor a apărut denumirea de "siamezi". Mulțumiri Wikipedia pentru poze.

Cel mai mare și mai greu animal

   Cel mai mare și mai greu animal este Balena Albastră (Balaenoptera musculus). În sudul Georgiei, în 1909, a fost capturată o femelă de 33,58 metri lungime și 190 tone. Limba cântărea 4,3 tone, inima - 690 kg. În perioada de maternitate, aceste balene pot produce 600 litri de lapte pe zi.

   Penisul acestei creaturi, în medie, este lung de la 2.4 metri până la 3 metri. Cel mai mare specimen se pare că avea 5 metri și 350-450 kilograme. O bucată din el este expusă la Icelandic Phallological Museum din Reykjavík.

Animalul cu creșterea cea mai rapidă

   Animalul cu creșterea cea mai rapidă este embrionul Balenei Albastre; abia vizibil, cântărind o fracțiune de miligram, ajunge la 26 de tone în numai 22 de luni și 3 săptămâni, dintre care 10 luni și 3 săptămâni de gestație și 12 luni de viață; asta înseamnă o creștere de 30 de milioane de ori!!!

Animalul cel mai lung

   Animalul cel mai lung este Viermele Șiret (Bootlace worm, Lineus longissimus), care poate ajunge la 55 metri, conform www.guinnessworldrecords.com.

Animalul cel mai mâncăcios

   Animalul cel mai mâncăcios este molia Polyphemus (Antheraea polyphemus) din America de Nord. În stare de larvă, în primele 56 de zile de viață, consumă o cantitate de hrană de 86.000 (optzecișișasedemii) de ori mai mare decât masa ei (masa se măsoară în kilograme, greutatea în Newtoni). Echivalentul pentru om ar fi cam 326.800 kilograme de hrană pentru un nou-născut. Adulții au o guriță mică-mică și nu mănâncă.

Originea curului

   Da! Ați citit bine! Originea curului. Un articol prezentat de Matt Walker pe site-ul BBC.

   În mare, se pare că oamenii de știință au abordat această temă "nasoală" de cercetare și au publicat un articol despre originea curului. Citez din articol, "curul este una dintre cele mai importante părți ale multor animale". Cu asta este de acord și un nene din Portugalia. Tipul a făcut o artă din gaura curului (mulțumesc site-ului www.teenpress.ro pentru că apare în poziții de top în google - nu mi-ar fi trecut prin cap să caut "Ojo del culo"...). Nu știu ce anume l-a fascinat atât de mult pe acel domn o gaură păroasă (se vede în poze). Ochiul curului, sau ochiul maro în jargonul românesc, nu mi se pare atât de fascinant. De regulă bărbații sunt atrași de ochii albaștri sau verzi...

   Poate se va găsi vreun întreprinzător să facă și un catalog cu găuri de cur ale celebrităților. Mergi la clinica de proctologie, te uiți în catalog; ceri să te scape de hemoroizi sau de fisurile anale dar să-ți facă un cur á la Brad Pitt, așa, ca ăla din catalog....
   Concluzia este că Parastichopus tremulus, adică castravetele de mare are un cur multifuncțional: p'acolo se cacă, p'acolo respiră!!!
   Întrucât am făcut un articol de caca (a se citi de 2 lei), poate ar trebui să aplic la domnul Ovidiu Olaru...

   Dacă în articolul original de pe BBC, autorul încheie cu poza unei pisicuțe (pentru a șterge răul făcut), eu consider că, arătându-vă pozele cururilor păroase din expoziția curului portughez, am făcut un rău mult mai mare! Așadar închei cu un curuleț mai drăguț. Cei care vor poza originală trebuie să mă contacteze în particular.

Telekom - nu găsesc idei mai bune?

   Acum aproape 2 ani m-am abonat la Dolce. Asta petru că televiziunea locală prin cablu oferea servicii proaste. Atât de proaste că a fost cumpărată de AKTA, asta ca să strice și ce mai era bun. Dacă înainte mai sunai la ăia să reclami că nu se vede iar ei veneau în max. 2 zile, de când cu AKTA poți să stai făra TV și două săptămâni, conii ăia nu se sinchisesc. Probabil că unii din ei sunt plătiți de RCS, că prea lucrează pentru concurență...
   Bun, articolul este despre Telekom, să revenim la Telekom. Servicii digitale, ai avantajul că poți afla ce urmează (sau ce este) la tembelizor.

   Deci "nu există informații disponibile" este pe majoritatea posturilor. Desigur "rezumat indisponibil" rulează pe câteva canale. Azi-dimineață pe la 5, încercam să găsesc ceva pentru adormeală. Desigur la AXN-uri nu se potrivește ce rulează cu ce scrie în rezumat. Trebuia să fie "Conan barbarul" sau "cuceritorul", un excelent somnifer despre un individ plin de mușchi care tot vrea să omoare un vrăjitor incompetent. Vrăjitorul, deși dispune de puteri vrăjitorești (că d-aia e vrăjitor), în loc să facă o magie, ceva, o tornadă să-l ia pe războinicul nostru pe sus să dea cu el de pamânt, să se termine chinul tuturor (atât al personajelor, cât și al telespectatorilor), el cheltuie o grămadă de rubine ca să vorbească cu un schelet. Conan e dușmanul lui de moarte, dar parcâ are ceva mai bun de făcut în fiecare episod. La fel și eu, adorm imediat :)
   Ei bine, nu era Conan, așa zice Telekom că trebuia să fie, era un alt film, probabil pe terminate. Până la coadă am găsit un somnifer bun la un Discovery.
   Acum două zile plănuisem să mă culc devreme. Mă pun pe căutat un somnifer. Urma să înceapă la Paramount Channel un filme de-i zice "Noroc în dragoste". Rezumatul disponibil pe tasta info nu arată și ce soi de film este: de groază, comedie, în schimb îmi dă două rânduri de pe sursa port.ro. La fel ca în imagini:

   Foarte interesant. Câteva cuvinte pentru o oră de zgâială la teveu plus o altă oră de reclame și promo. Preferam să văd acolo tipul de film, eventual vreo 2-3 actori principali, eventual nota de pe IMDB și denumirea originală. Din rahatul ăla de rezumat, mi se părea că văzusem deja filmul. Drăguț, numai bun pentru consoartă. Întrucât nu eram sigur, am căutat la amicii de la google, iată ce am găsit:

   După alte câteva pagini am desoperit și titlul inițial, este vorba de "Serendipity (2011)". Îi zic consoartei despre ce e vorba, pare să-i placă. Iată cum arată și descrierea de la paramountchannel.ro:

   La fel de sugestivă ca cea de la Telekom, aka port.ro. Oare Paramount iși ia tot de acolo rezumatele? Pe de altă parte, Telekom are o grămadă de bani pe care îi dă pe prostii. Puteți găsi o mulțime de exemple căutând pe google.ro.

   Și, pentru că eu nu puteam să dorm bine din cauza siglei multicolor a lui Dolce, grupul german s-a gândit la mine și...

... a mai spart încă 15 milioane să-mi pună o siglă magenta. Or fi văzut și ei la ProTV "Tânăr și neliniștit", culoarea aia roșie de fundal era nemaipomenită ca somnifer. Asta în condițiile în care mulți, foarte mulți români nu puteau să șeruiască fericiți pentru că au cedat sârmele de pe vremea lui Pazvante Chioru'.
   Deci, probabil au tocat 70 milioane de euro să mai decimeze un pic personalul (aici mă refer la ăia care se cațără pe stâlpi) dar să o angajeze pe domnița prezentatoare:

   Am senzația că schema asta costă o grămadă de bani, pe lângă salariul dumneaei, mai sunt niște operatori, butonaci, mixatori, remixatori, gugăliști, regizori, șeful regizorului și directorul de mișcare. Nu era mai util să pună niște butonaci (a se citi aitiști) să țină legătura cu televiziunile, să caute filmele alea pe IMDB, să copy-paste acolo doua-trei cuvinte, tipul de film, anul apariției și niste actori? Apoi, dacă dânșii doresc așa mult să aibă canal propriu cu "info", n-au decât să copy-paste informațiile de mai devreme și pe postul ăla. Nu știu ce audiență o avea, dar la mine nu rulează chestia aia decât după ce pică curentul sau rebutează receiverul lor de o calitate superioară...

Alte aventuri cu Telekom - 2015

   Acum câteva zile a picat internetul. Sun la ei, au răspuns destul de repede. Povestesc ce culori au și cum beculesc LED-urile de pe aparat, apasă ăla niște butoane, se rezolvă. Nu m-am mai luat de el că tre să-mi storneze douăj' de minute.
   Ce m-a înfuriat astăzi și m-a făcut să depăn amintiri cu și despre romTELEKOM?
   Am în față mai multe ferestre de Chrome. Merge Gmail într-un tab. În altul nu se încar©a okazii.ro. Refreșui. Nimic, cică DNS-ul are bube. Intru pe ruterul Telekom rbutez minunea. Nimic. Modific DNS-uri, le pun p'alea de la Google, 8.8.8.8 și 8.8.4.4. Restartez ruter. Merge google.ro, okazii.ro, google.com și facebook.com. Dar nu merge gmail.com.
   Sun la Telekom. Expun problema. Aaa, trec printr-un alt echipament? Păi trebuie să iau eu computerul și să-l vâr direct în ruterul lor, pe cablu, nu WiFi. Explic că-i complicat, că e departe, că Romtelecom mă obligă să-mi cumpăr computer? Desigur, angajatul T nu a zis așa ceva. Dar asta reiese.
   Îi mai explic odată, sunt pe pagina http a ruterului, am făcut test de ping direct din ruter, vorbesc la pereți. La domnul pe prompter scrie că useru' tre să ia computerul să meargă cu el la ruterul T.
   Îi spun că am tabletă. Nu se pune, dânșii nu oferă suport pentru tablete. Tre' să iau un computer sau un laptop, să mă duc la ruter, cu cablu, să mă înfig în LAN1 sau 2. Deci Telecom mă obligă să iau laptop? Desigur, am înțeles eu greșit, dânsul nu a spus așa ceva... Doar că nu oferă suport la setările tabletelor.
   Dumnealui e convins că eu am Windows pe computer. Window 7 mai exact. N-am mai lungit-o că eu sunt cu Lubuntu, că deja trecuse peste jumătate de oră de la apariția defecțiunii.
   Descopăr că am un cablu suficient de lung să mă leg direct de ruterul lor c magenta. Leg mațu', scot DNS-urile Google. Domnul Telekom, cu un ton superior, recită intrucțiunile de pe prompter:
   - aveți uindăus șapte, nu?
   - Da.
   - Apăsați pe START, apoi run (mă gândeam io: ăsta confundă Windows 7 cu Windows XP) și tastați cî mî dî.
   - Da. Apoi scrieți așa ping...
   - Da, am scris, vă ascult.
   - Ăăăă, google.com!
   - Da, răspunde, am 52 milisecunde. Merge!
   - Pâi nuuuu... trebuie să scrie repli from!
   - Păi da, scrie replai from... (și-i recit ce scrie să i se potrivească lui pe prompter).
   - Vedeți? zice el superior. D'aia trebuie să intrați direct în echipamentul nostru, noi nu oferim suport pentru alte rutăre sau tablete.
   - Părerea mea e că a fost altă bubă care și-a revenit între timp. Aveți idee care ar fi explicația?
   - Ruterul Dv. e defect. Mergeți numai cu echipamentul nostru.
   - Deci cu tableta nu merge? Dacă mai pică și e soția acasă?
   - Să ia un laptop și să meargă direct la echipamentul nostru...
   - Deci trebuie să cumpăr un laptop?
   - N-am spus așa ceva...
   Cam așa a decurs conversația mea cu serviciul deranjamente... Îmi aduc aminte de 2009. La fel, te luau cu un ton superior, tu ești Nea' Caisă de la coada vacii și suni să iei lumină de la "experții" lu' pește... Între timp, schimbarea a adus și ceva nou: nemțescul "this is not my job". Ai tabletă? Să fii sănătos, îți trebuie laptop sau computer ca să beneficiezi de diagnosticare online.
   

Aventuri cu Telekom - 2014-2015

   Am fost un abonat fericit al Romtelecom. A picat linia de vreo 2 ori, dar cu un apel la deranjamente, s-a remediat rapid, a venit o echipă să rezolve. Când nu au putut ăștia mici, a venit o altă echipă de sârmari. Oricum, nu au fost mai mult de 48 de ore de nefuncționare.
   Între timp compania a fost preluată de... nemți! Care, desigur, au început "schimbarea".
   În decembrie, pe 19, mi s-a stricat telefonul. Și internetul, desigur, pentru că merge pe același maț. Ok, no problem, sun la Deranjamente. Văzusem la teveu rebrănduiala Romtelecom și Cosmote în Telekom-ul nemțesc. Și mai văzusem și un număr la care îi pot apela gratuit, 1234. Bun, iau cartela verde (încă), ies în curte, găsesc niște semnal, sun la ei. Butonez meniul, robotul mă asigură că apelul este important pentru ei (sau ceva de genu') dar că tre' s-aștept pen'că operatorii au alte treburi. Soare afară, pun molecularu pe spicăr și ma pun pe băut tutun. Aștept vreo 45 de minute, sunt în pericol să rămân fară țigări. Apare și consoarta să-mi spună să-i las dracu' pe ăia de la Telekom pentru că am de ridicat copiii de la grădiniță, respectiv școală.
   Mă duc, recuperez copiii. Întreb învățătoarea dacă dânsa are Telekom. Îmi spune că are, cu chiu cu vai, pârâie linia, a stat 2 (două) ore să aștepte la Deranjamente. Mă duc mai la deal unde am semnal roșu. Sun la numărul ăla gratuit pe care-l promovează Telekomul în sutele de reclame de la TV. Răspunde un robot care bolborosește ceva de niște euro pe minut dacă vreau să continuu convorbirea. Închid fuguța.
   Ajung acasă, iau un pachet proapăt de tutun, scot telefonu' cu cartelă verde, sun la 1234 și mă pun pe așteptat pentru că operatorii sunt teribil de ocupați. După vreo 40 de minute, mă bagă cineva în seamă. Îi povestesc ca n-am, nu merge, sunt în pragul unei crize de nervi, noroc că nu plouă/ninge. Mă asigură că luni "o să vină cineva".

Schimbarea Romtelecom în Telekom

   Ziceam mai devreme de schimbare. Păi da, așa fac nemții, schimbă. Restructurează. Mai întâi au concediat niște lume, astfel încât echipa care venea înainte (repede), vine acum încet (suni vineri - vine luni, dacă ai noroc) și este formată din... o singură persoană. Se vede dom'le mâna neamțului: i-au tehnologizat. Vine omul în casă, bagă un soi de tester de rețea pe țava telefonului, apoi pleacă cu mașina din stâlp în stâlp să vază unde se oprește bipăiala.
   Desigur, nu a venit luni, cum a promis operatorul, ci pe 24, și asta după ce am telefonat iar la numărul ăla special, 1234. A venit omu', a căutat din stâlp în stâlp, a găsit buba undeva mai departe, un cablu subteran rupt, tre' să vină o altă echipă, formată din mai mulți oameni. Probabil după sărbători, pentru că au și ei multe deranjamente (și par să fie singurii din județ?).
   Trec sărbătorile. Pe 28 sau 29 sună fixu'!!! Surpriză. Am cumva numărul 0241xxxx17? Îl asigur că nu. Cică revine imediat. Poc, iar nu mai am telefon. După 10 minute sună: am numărul 0241xxxx45? Auzeam tableta cum zbârnâie - am internet!!! Îi spun că nu, dar nu contează, să-l lase așa! Râde, va reveni. După alte 30 minute am în sfârșit telefon (cu numărul meu) și internet. Mă sună echipa: au făcut o reparație mai de mântuală, așa, un soi de românism, dar vin ei la anu' să facă treaba ca lumea. După ceva timp primesc un telefon de la un robot care-mi cere părerea cu privire la experiența (împreună) avută cu echipa Telekom și că opinia mea e importantă pentru a accelera schimbarea... Închid!

Bucurie de scurtă durată

   Pe 3 ianuarie, de ziua mea, Telekom îmi face o bucurie: a picat telefonul! Încerc să sun de pe mobil, din curte nu merge că e nașpa afară. Așadar am plecat la cumpărături. Opresc în zonă cu semnal, sun, butonez la meniu, introduc numărul de telefon urmat de tasta diez, nașpa, robotul știe că-i nasol la mine în localitate, mă asigură că în cel mai scurt timp și că, dacă vreau să vorbesc cu un operator, trebuie să aștept pentru că dânșii sunt ocupați rău. Stau juma' de oră. Nu s-a dezocupat niciunul. Închid, plec la cumpărături.
   Până pe 5 sau pe 7 nu am mai ieșit din curte, așadar nu am mai sunat la ei. Mă găndeam că știu ei ceva, că robotul ăla nu bate câmpii. Mai ales că au memorat că eu i-am sunat (d-aia am butonat numărul urmat de diez, nu?), că "o să" mă sune ei...

Minciuni sfruntate

   Pe 12 ian am reușit să dau de un operator mai disponibil. M-a asigurat că e buba pe linie, că s-a furat cablul, că se va remedia, că să dorm liniștit că nu voi plăti petrnu perioada cât nu funcționează... Se va repara pe 4 februarie, atunci va sosi cablul.
   Pe 5 februarie sun la ei. Robotul încă-mi spune că da, știe că-s probleme cu vocea în localitatea mea. Au răspuns mai repede. Defecțiunea mea? Păi s-a reparat pe 3 februarie. Cum? Nu-mi merge? "O să" vină cineva mâine! Mă sună ei. Îi spun că nu au pe ce. Pe ce să sune.
   Pe 8 februarie sun la ei. Robotul îmi zice că știe. Răspunde destul de repede on operator. Îl informez că pe 6 feb nu a venit nimeni. După un scurt ba da / ba nu, mă informează că mă sună ei. Îi spun că nu au cum, nu merge fixu' iar la mobil nu au semnal. Întreb de termen de reparație. "O să" mă sune ei! Hă???
   Sun pe 9 februarie - tot nu au nici un răspuns. "O să" mă sune ei.
   Sun pe 10 februarie, dimineața devreme. Au aflat de unde este: de la cablurile exterioare. Se cunoaște situația, dar să stau lniștit, sunt mai mulți abonați în situația mea... Tot nu au un termen. Mă sună ei. N-au cum? Nu contează, mă sună ei cumva!?!
   Sun tot pe 10, mai pe la prânz. Au un termen de reparație, 25 februarie. Se ocupă o altă firmă, serviciul de căblăraie este externalizat. Iar cablul ajunge pe 25... Îmi dorește o zi bună. Și eu dumneaei.

Vine factura?

   Văzusem io că vântul schimbării Telekom Germania adusese vreo 50 de eurocenți în plus pe factură... PENTRU CĂ ÎMI EMITEAU FACTURĂ!!! Dacă vreau mai ieftin, să mă abonez io la factura electronică. Așa am făcut. Numai că, mulțumită celor de la AKTA, nu mai am email de muuulte luni. Într-o zi sună telefonul. Până s-ajung la el... Mă uit pe google să văz cine mă căta. Romtelecom debite. Văleu, uitai să plătesc fractura!!! Intru repede pe pagina magenta, descar de acolo factura. Scadența a trecut demultișor. Mă uit și-n cont. Nasol, dacă plătesc asta, rămân în fundul gol. Decid să amân până pe 3 martie. Sun la ei, explic, cer amânare, îmi propune 3 martie. Boboc.

În regulă!

   O iau la întors cu stornarea, nu a stornat perioada corespunzătoare. "În regulă". O altă expresie care mă scoate din pepeni. De câte ori suni la deranjamente, fie că-s magenta, roșii, portocalii sau albastre, ENEL, RADET sau GDF, după ce expui problema, ei spun "în regulă". Îi corectez: nu, nu-i în regulă, dacă era în regulă, nu vă sunam!!! Bolborosesc ei ceva acolo, că-i o figură de stil, că-i în regulă c-au priceput ei unde-i buba mea...
   O fi vreun training special pe care prompteriștii trebuie să-l recite? Dă expresia asta la subconștient și se calmează clientul, chiar dacă nu i s-a rezolvat problema?
   De exemplu:
   - Nu merge / nu funcționează / nu sunteți capabili.
   Operator:
   - În regulă
   - Nu, stimate domn, nu e în regulă, nu vă sunam dacă era în regulă...
   - Adică... e în regulă, mi-am notat eu aici.

Vine încă o factură

   Evident, stornări aiurea. Perioada cerută de mine nu apare. Ba mai mult ei stornează serviciul de voce dar nu și internetul!!! Peroadele de nefuncționare sunt împărțite în intervale, capetele intervalelor conținând data ȘI ORA!!! Le-am mai desenat niște sesizări.
   

   Later edit: Mi-am adus aminte. Chestia cu furatul cablului. Povești nemuritoare, nu a furat nimeni cablul, era mult prea uzat.

Romtelecom again - 2013

   După aventura cu șeful neamț, am sunat și eu la persoana sus pusă să-i mulțumesc. Am asigurat-o că, dacă voi avea nevoie in viitor de servicii de voce și/sau internet, nu voi ocoli Romtelecom.
   Cum ziceam, am cumpărat o casă la țară. Când am venit la cele 2 vizualizări, vântul bătea din direcția potrivită așadar aveam semnal (slab, dar era) la mobil: roșu și verde. E drept, am verificat doar în fața casei, odată intrat în curte nu am mai căscat ochii la telefoane.
   După ce am semnat contractul la notar, stabilesc termenul de preluare a casei, mă prezint în ziua stabilită să iau casa în primire. Surpriză: vântul nu bate, canci semnal. La nici un molecular!!! Lumea pe aici e dependentă de fix. Bun! a doua zi mă duc frumos în Constanța și fac cererea de abonare. Telefon, internet, televiziune, ba chiar și o tabletă Samsung cu plata în rate...

Puterea șefilor, remember?

   Aștept vreo două săptămâni, sun la ei: ce se întâmplă? Se întâmplă că poa' să-mi dea televiziune dar cu telefonul mai am de așteptat, nu au "căsuțe" libere nu știu-pe-unde. Trimit un email la persoana din postul precedent: chiar așa? Nu au căsuțe? Persoana mă asigură că o să dea mai departe cererea mea...
   După două zile, oprește o mașină la poartă. A venit Romtelecom. Cu telefon și internet. L-au montat, i-au dat drumul. Semnez de primire. Mă sună un șef să-i confirm că totul este în regulă. Îi mulțumesc, totul e OK.
   Sun și eu persoana influentă, îi mulțumesc. După vreo 3 zile o sun iar: dar ce-i cu televiziunea? S-a ocupat și de asta. Au început să mă sune o cohortă de șefi și șefuleți, unii de la Comercial, alții de la firma parteneră care montează ligheanele, echipa e pe drum, să nu-mi fac probleme. Într-adevăr, în 30 minute erau la poartă. Montat, probat, plecat. SUPER!!!
   Sun persoana, îi mulțumesc.

Alte aventuri cu Romtelecom - 2013

Alte aventuri cu Romelecom - 2013

   După aventurile cu Romtelecom de aici și mai ale cele de aici, ultima fiind edificatoare cu privire la pregătirea angajaților de la suport, a urmat o perioadă mai calmă. Până prin aprilie 2013. Un șef de-al meu urma să părăsească definitiv România, el fiind cetățean german. Avea abonament de internet, pe numele lui, de la, ați ghicit, Romtelecom. Nu știu din ce motiv, tipul nu avea telefonie fixă, avea un ADSL tras de la un vecin, proprietarul clădirii sau ceva asemănător.

Profesionalism la Romtelecom

   Vine șeful la mine, mă roagă să vorbesc eu cu Romtelecom-ul pentru rezilierea contractului undeva prin iunie. Caut pe situl lor, găsesc o adresă de email de genul rezilieri@romtelecom.ro. Scriu un email, atașez pașaportul titularului și formularul de reziliere.
   Trec 10 zile. Nimic. Mai trimit odată, cu precizarea că omul dorește să primească un răspuns, să plătească tot ce e de plată până la închiderea contractului, că pleacă din țară, ca vorbește bine germana dar stă mai rău cu engleza și mult mai rău cu româna. Mai trec 10-15 zile - nimic. Fiind o companie de comunicații, mi se părea normal să primesc un răspuns dotat cu vreun număr de înregistrare, eventual o factură, ceva.
   Mai trimit un email, forward la forward la forward, să se vază ce conștiincios mi-s, de încerc să îi anunț cu cel puțin 2 luni înainte, și ce delăsătoru sunt ei... Mai trec încă 10 zile.
   Pun mâna pe telefon și-i sun. Mi-au spus că nu găsesc abonatul respectiv. Le-am trimis încă odată pașaportul, mai era un document de identitate, dar și o factură de-a lor. Cu precizarea că omul are direct debit, în fiecare lună îi iau bani de pe card, e musai să fie abonat, altfel devine furt calificat. Până la urmă l-a găsit. Îi pociseră numele rău de tot, d-aia nu-l găsea aplicația lor. Mă asigură că se ocupă.

Romtelecom - extrem de conștiincioși

   Între timp, șeful plecase deja în Germania să-și aranjeze ploile pe acolo, dar soția lui era încă în România. Vorbeau pe email și Skype. Mă sună șeful din Germania pe mobil să mă întrebe ce i-am făcut... Că nu mai are soția lui internet și că plătesc averi la mobil...
   Pun mâna pe telefon, sun la cretini, pardon, Romtelecom. Le spun că au călcat pe bec, că era vorba să oprească telefonul abia peste o lună. Mă asigură că se ocupă, restabilesc legătura în maxim două ore. Conviins fiind (a se citi prostit), îmi văd de ale mele. Mai trec două zile.
   Deoarece prevesteam vremuri căcăcioase după plecarea neamțului, eu deja mă apucasem să-mi caut o casă. Și am găsit-o. În Constanța. Deja eram la a doua vizită, cu consoarta și copiii. Întrucât le-a plăcut și lor casa, am bătut palma cu proprietarii, apoi am purces spre Eforie Nord să prindem niște soare. Mă sună șeful, ce se mai aude cu internetul lui?!?!
   Sun la cretini, cer cu un superior, nu vor să mi-l dea; solicit ca in următoarele 10 minute să restabilească internetul în locație. Mă asigură că o să. Aștept juma' de oră, sun la doamna soața șefului. N-are internet, nu a venit nimeni. Sun iar la cretini (a se citi suport tehnic). Mă asigură că se rezolvă "nu se poate" întrucât tre' să facă un contract nou iar noile reguli nu permit să contracteze ADSL pe mațul altuia de voce.

Puterea șefilor

   Întrucât posed un "smartfon", mulțumită cartelei albastre, am acces la internet și intru pe Google să văd cine mai e director pe la Romtelecom. Găsesc toată echipa. Le desenez un email. Îmi strâng echipa (consoarta și copiii) și mă îndrept spre o cârciumă. Sună telefonul. De la Romtelecom, o persoană mai sus pusă. Îi povestesc ce și cum. Mă asigură că vor remedia eoroarea în cel mai scurt timp.
   Terminăm de înfulecat, o luăm tiptil spre București. Mă sună soția șefului. Au sunat-o de la Romtelecom să-și ceară scuze, vine pronto o echipă să o conecteze.
   N-am apucat să ajung la Drajna, sună persoana sus-pusă de la Romtelecom: s-a rezolvat. A sunat și la soția șefului s-o anunțe că are internet și să-și ceară scuze. Sun și eu la soția șefului: da, are internet.

Bănci Românești - continuare

Azi la bancă un leu depui, mâine ia-l de unde nu-i!

   Povesteam aici aventurile cu BancPost. Am dat ieri peste digipass. Îl pornesc, constat că au murit niște liniuțe, în loc de 8 se vede un soi de H. Intru-n aplicație. Un singur cont (am avut odată 3, unul la vedere și câte unul pentru fiecare card: Taifun și Ultra), pe minus. Bun, decid că e momentul să scap de ei.
   Cum spuneam, stau la vreo 50 de kilometri de oraș. Întrucât tot mă duc la cumpărături, hai să bag un cap la BancPost să-nchiz contul/rile mâncătoare de comisioane.
   Azi am ajuns la o agenție din Constanța, pe la ora 15:30. Explic domnișoarei de la ghișeu ce doresc eu de la faimoasa bancă: să achit datoria, să predau cardurile și digipassul și, că tot mi-am adus aminte, să-mi recuperez cei 30 de dolărei pe care banca mi-i ține pe post de garanție pentru digipass.
   Desigur, nici o problemă. Butonează. Oh, ba da, e o problemă. "Cineva" mi-a închis contul curent în dolari, așadar nu pot manipula banii din contul ăla de garanție și, oricum, sumele sunt blocate.
   O cheamă și pe șefa, discută problema, ajung la concluzia că tre' să sune la agenția unde mi-am făcut eu conturile. Caută numerele de telefon. Întind cartea de vizită a domnului de la fosta mea agenție de domiciliu. Nu mă cred pe cuvânt, așadar caută în continuare. Îmi confirmă că domnul acela nu mai lucrează la BancPost (aha, mi-a ascultat sfatul). Curios întreb și de șefa agenției... nici dânsa nu mai lucrează acolo!
   Desigur cei de la agenția unde mi-am deschis contul o sfătuiesc pe domnișoara din Constanța să mă trimită la dracu' și să vin eu frumos, personal, la agenție (250+250=500 Km) să fac cereri și hârtii. Dânsa, fără să urmeze indicățiili prețioase, obiectează că-s în fața dumneaei și că trebuie să se poată rezolva și altfel. Ăla replică că are de deschis douăj' de conturi și-i trântește telefonul!!!
   Domnișoara rămâne un pic pe gânduri, se sfătuiește cu șefa, ajung la concluzia că trebuie să facă un tichet la Centrală. Butonează, butonează, trimite. Apoi mă sfătuiește să iau un loc, pentru că e posibil să dureze un pic. Ies la o țigară, sun prieteni, povestesc. Revin după vreo 20 de minute. N-au răspuns, dar pot să iau un loc. Mă uit la ceas, 16:30, eu trebuia să fac și cumpărături la Auchan (diferența e în buzunarul tău), Praktiker (de la casă la acasă) și, desigur, Lidl (alege înțelept). Desigur, trebuie să ajung în Eforie Nord până la 22:30 conform programului afișat pe site (wow, încă nu l-au schimbat) sau 21:00 conform programului afișat pe ușă.

   O întreb pe șefa cam care-i comisionul dacă o rog să-mi vireze mormanul ăla de bani la un cont ING. Numai 7 lei. Dacă pierd Lidl-ul, mă costă peste 30... așadar o rog să-mi dea documentele necesare pentru virament, să-i vireze dânșii când o binevoi Centrala să rezolve "problema". Completez vreo 3 hârtii (ordin de plată, cerere de închidere card, cerere de schimb valutar/licitație sau ce naiba o fi fost). Îi spun doamnei ce fac ăia de la ING: îți cer buletinu' și te întreabă ce vrei; apasă 3 butoane și iese tot mormanul de hârtii gata completat, în numărul corect de exemplare; eu trebuie numai să semnez... Mulțumesc amabilei doamne și o tai rapid de acolo, mai ales că mă taie și pe mine o pișare...
   Îmi aduc aminte de închiderea celor 3 conturi + 2 carduri din 2013. A trebuit să completez câte o hârtie pentru fiecare cont, ÎN DUBLU EXEMPLAR!!! Că nu mergea să o "xeroxăm". Și nici "indigo" n-aveau...
   Ajung la Luk, pun motorină, comand și niște țigări, mă sperie vânzătorul că n-are (cerusem 3 cartușe, la noi în sat se aduc cu țârâita, câte 3-4 pachete pe zi), îl sperii și eu că-mi pierd încrederea în Luk, scanează, caută, găsește. În spatele mașinii mele, la pompă, se așează un prost. Păi prost, pentru că eu eram la pompa 2 iar pompele 1 și 3 erau libere...
   Întrucât durează, prostul începe să facă manevre. Dă să se bage la 3, n-are loc, dă cu spatele, încearcă la 1, dă cu spatele, mai să-l lovească pe cel care intrase la 3, mai manevrează un pic, încearcă iar la 1, nu are loc... de intru eu la idei că ăsta îmi va poci mașina până la coađă... Las pișarea, achit, fug.
   Schimb ordinea magazinelor (ca să nu se dezghețe congelatele de la Auchan cât timp casc eu gura prin Praktiker. Opresc în parcare fericit că voi ajunge în sfârșit să eliberez presiunea... sună telefonul. E una din doamnele de la bancă, a răspuns centrala, nu se poate să mi-i vireze, trebuie (să merg la bancă) să-i ridic personal. Mă așteaptă 20 de minute, dacă pot să ajung cât mai repede, s-a închis și casa de schimba valutar... Pun în balanță: 30 de dolari și amân pișarea sau piș, mai plătesc comision o lună și mai pierd o oră-două în bancă data aviatoare, explicând situația și completând mormane de formulare (păi da, alea pe care le lăsasem erau deja datate, nu mai erau bune la o dată ulterioară). Las pișarea, fug la bancă să nu-nchiză.
   Ajung la locație, fac stânga, ochesc pe contrasens locul de parcare (de ce dracu își fac ăștia bănci fără locuri de parcare? Îmi amintesc BCR-ul Libertății din București. Te trimiteau să parchezi în spatele blocului (un soi de gang). Așa am făcut. Numai că, în timp ce eu completam zeci de hârtii, au trecut gunoierii pe acolo și mi-au șifonat mașina...)
   Ajung la bancă, era închisă. Ciocăn în geam. Îmi deschide amabila doamnă. Își cere scuze, dar e nasol. Casa de schimb valutar s-a închis la 5 fix, trebuie să iau garanția aia în dolari. A, și tre' să plătesc și comision de ridicare 5% parcă. Accept, am încotro? Vreau să scap dracului de BancPost! Faci un cont la ăștia și apoi ai de alergat de parcă ești angajatul lor...
   Mai întâi rupem formularul OP și cel de licitație/schimb valutar. Apoi trebuie eu să completez actualizarea datelor!?! (ca să scoatem contul din starea dormant). Mă uit strâmb la domnișoara. Pricepe. Mă roagă s-o semnez și s-o datez, o va completa dânsa ulterior. Comisionul ăla s-a făcut de 2.32 USD. Le povestesc că Banca m-a aburit că banii ăia sunt garanție pentru token, nu voi primi dobândă, dar nici comisioane nu voi plăti. E de acord, pot merge la agenția unde am deshic contul să iau banii ăia fără comision. 2.32 USD? OK, e mai ieftin decât 500 km. Nasol e că ei nu au cum să îmi dea 68 de cenți, casa de schimb este închisă. Disperat le spun să rotunjească. Nu merge, că iese pe plus. Le spun că le semnez eu că am primit ăia 68 de cenți, să-i pună mâine la coș, când s-o deshide casa, ca să nu iasă pe plus.
   Mă mai sperie un pic că imprimanta nu voia să scoată formularul meu, e blocat nu-știu-ce cont, sună șefa nu-știu-unde, dă vina pe Centrală că a răspuns târziu și clientul stă și-așteaptă, se deblochează, iau fericit mormanul ăla de bani, cei 27 de dolari (wow de când nu am mai pus mâna pe așa ceva), achit ce aveam eu de achitat la ei (din 17 lei cât aveam eu pe minus, s-au făcut 20 și ceva).
   Primesc chitanțe, semnez, mai semnez o foaie... Ciudat, nu am nici o hârtie care să-mi confirme că am încheiat relațiile cu BancPost, că nu mai am conturi sau bani de dat la ei. Pot (să vin la agenție) să o iau peste 3 zile. Și nu, nu se poate pe email. Îmi poate confirma verbal, telefonic, dar dacă vreau în scris... să trec pe la bancă...

   Le mulțumesc călduros pentru răbdarea avută și dispar.


Off-topic
   Ajung în Praktiker. Opresc la pișoar să rezolv. Mă duc la raionul de electrice, pusesem eu ochii pe un colac de 50 de metri cablu bifilar de 0.5. N-au. Înjur voios în gura mare. Mă aude o doamnă îmbrăcată în albastru. Mă întreabă cu ce poa' să m-ajute. Cablu. N-avem. Comutatoare? Sigur. Mergem, ne uităm. Scrie pe ele că-s comutatoare, dar nu-s. Sunt întrerupătoare. Ne uităm de 2 ori. Mai cheamă și o altă doamnă în albastru. Ajung la concluzia că eu vreau "întrerupător cap-scară". Așa i-or fi zicând în Praktiker, eu îl știu de comutator, că asta face, comută. Întrerupătorul întrerupe. Mă rog. Îi transmit toate cele bune responsabilului cu aprovizionarea și le spun că plec "de la casă la acasă" la "orice ai avea în plan...". Eventual să trimită pe cineva la Hornbach Militari (mereu găsești câte ceva de făcut) să vază ce frumos sunt montate acolo comutatoarele, cu tot cu sârme, să-nțeleagă toți tâmpiții ce-s alea și cum se face...
   Îmi doresc să vină mai repede Leroy Merlin (prețuri uimitoare pentru o casă primitoare) și Brico Depot (depocrația prețurilor mici) în Constanța. Parcă am văzut azi un panou pe undeva cum că se deschide pe 13 martie... dar pe brico-depot.ro nu văz nici un cuvânt depsre asta.
   Auchan. Au scumpit mâncarea pentru cuțu. N-au prăjiturele Măgura pufoase, au tone din cele cu cremă re rom, alune, etc. Comut comanda în Barney cu ciocolată. Nasol, nu e nici o cutie închisă pe rafturi, așadar tre' să stau să număr... și se-nchide Lidl-ul...

   Lidl. Alege înțelept. Platouri de sushi, numai 29,99 lei. Bețișoare și țepușe chiezești, doar 4,99 lei. Linguri chinezești. Și un soi de urechiușe ceramice, cică suporturi pentru bețișoarele chiezești, numai 5,99 lei. Doamne, de când îmi doream să cumpăr așa ceva...