Stick USB and ISO - backup și restore

Copiere memory stick în imagine ISO

   Vreau să fac pur și simplu o copie fidelă a unui stick USB de memorie (sau card SD). Cum procedez? În terminal scriu:

lsblk ca să aflu numele discului USB:

gigel@Desktop1:~$ lsblk
NAME   MAJ:MIN RM   SIZE RO TYPE MOUNTPOINT
sda      8:0    0 596,2G  0 disk 
├─sda1   8:1    0    60G  0 part 
├─sda2   8:2    0    60G  0 part 
├─sda3   8:3    0     1K  0 part 
├─sda5   8:5    0     4G  0 part [SWAP]
├─sda6   8:6    0 408,2G  0 part 
└─sda7   8:7    0    64G  0 part /
sdb      8:16   0   1,8T  0 disk 
├─sdb1   8:17   0    60G  0 part 
└─sdb2   8:18   0   1,8T  0 part /media/gigel/Data
sdc      8:32   1   1,9G  0 disk 
└─sdc1   8:33   1   1,9G  0 part /media/gigel/FLASH

   Deci, discul nostru este /dev/sdc. Vreau să fac fișierul stick.iso pe desktop. Dăm comanda:

sudo dd if=/dev/sdc of=/home/gigel/Desktop/stick.iso unde /dev/sdc este stick-ul USB. În funcție de mărimea discului, operațiunea poate dura ceva timp...

Restaurarea imaginii ISO pe memory stick

   În terminal, scriu:

sudo dd if=/home/gigel/Desktop/stick.iso of=/dev/sdc

   ATENȚIE, trebuie ales CORECT stick-ul de memorie - acel /dev/sdc, altfel putem buli sistemul.

Back-up și restore - Windows style

Back-up

   Pentru nou-veniții din Windows, obișnuiți să dea click-uri cu mouse-ul, probabil că le este mult mai ușor să folosească Disks. Pornim aplicația, selectăm discul, dăm un click pe butonul ăla cu trei liniuțe orizontale (din dreapta), apoi Create Disk Image..., selectăm pe acolo ce e de selectat și Start Creating....

Restore

   Pornim Disks, selectăm discul pe care vrem să scriem (ATENȚIE!), click pe butonul cu trei liniuțe din dreapta, Restore Disk Image..., selectăm imaginea, apoi Start Restoring....

   

Debian (Linux) și Flash Player

Flash player în Linux

   Și pentru că am trecut pe Linux, am constatat că multe site-uri doresc să ne afișeze animații Flash. Mai ales pentru ăia mici, că au o grămadă de jocuri... Ba chiar și consoarta - se joacă nuștiuce joc în Facebook.

   La început am încercat ce ne propune Adobe. În terminal:

# apt-get install flashplugin-nonfree

   Nu merge. Nici jocurile ălora mici, nici fesbucul nevestei. Așadar, am instalat:

# aptitude install pepperflashplugin-nonfree browser-plugin-freshplayer-pepperflash

   Dă el o eroare că nu găsește browser-plugin-freshplayer-pepperflash, dar merge!

Poșta Română - formulare: mandat, buletin expediție

   Aveam de completat un buletin de expediție. Drumul până la Poștă e luuuung! Iar pe site-ul Poștei Române a apărut un formular greu de completat. Scobind pe internet am găsit o grămadă de formulare de vânzare. Scobind mai bine pe internet, am găsit și versiunea all-in-one, gratuită.

   De remarcat un bug: dacă rambursul diferă de valoare, trebuie completate manual anumite câmpuri. Avantaje: nu scrii de enșpe mii de ori adrese și nume, fișierul completează automat. Ba chiar știe să transforme numerele în text, te scutește de butonat.

   O altă chestie nașpa: nu merge pe LINUX. Pe forumurile de profil, o grămadă de indivizi zbiară din toți rărunchii că sunt aplicații native pentru citit PDF-uri: Evince, Okular, etc. Nu merg. Urâții ăia de la Adobe au retras aplicația de pe această platformă. Ultima versiune disponibilă, Adobe Reader 9.5.5 pentru Ubuntu, care se mai poate găsi pe internet, nu e în stare să tipărească/salveze documentul. Probabil fișierele de la ANAF se comportă la fel...

   Atenție la funcționarele acrite de la oficiile poștale urbane. Fac enșpemii de mofturi dacă văd mandatele tipărite pe foaie albă. "Că tre' să fie verde, că tre' să fie completat de mână, că tre să fie mai mare/mic, că de ce nu e ambalat în hârtie, etc". Am primit nenumărate rambursuri din țară pe mandate albe, uneori A4, alteori A5, atât tipărite cât și completate de mână. Am primit colete în pungi de plastic - ideea e să te bunghești dacă n-au țopăit pe coletul ăla să fărâme marfa. Și ar trebui întotdeauna verificat gramajul.

   Update 06.01.2016

   Se pare că bug-ul a fost rezolvat. Documentele pot fi completate și în Linux cu ajutorul lui Google Chrome.

LUBUNTU - enable hibernation - Ubuntu 15.04 (vivid)

1. CTRL+SHIFT+T => opens terminal
2. sudo nano /etc/polkit-1/localauthority/50-local.d/com.ubuntu.enable-hibernate.pkla
3. Enter your root password.
4. Copy-paste the following lines:

     [Re-enable hibernate by default in upower]
     Identity=unix-user:*
     Action=org.freedesktop.upower.hibernate
     ResultActive=yes
     
     [Re-enable hibernate by default in logind]
     Identity=unix-user:*
     Action=org.freedesktop.login1.hibernate
     ResultActive=yes

5. Save and close.

Lubuntu - două monitoare

   Ziceam mai demult că sunt încântat de viteza acestui Lubuntu. Dacă pe același sistem Windows 7 abia mișcă, în special Google Chrome, ei bine, Chromium din Lubuntu zbârnâie. Cu multiple profile, multe ferestre deschise, multe TAB-uri în fiecare fereastră. Pentru browsing, blogging - duduie.
   Dar am o problemă: folosesc două monitoare. Dacă Ubuntu știe despre ce e vorba și-mi face "extend desktop on the second display", Lubuntu habar nu are. Am căutat prin setări, nu am găsit nimic. Sfântul google mi-a dat răspunsul dar am petrecut ceva timp scobind, punând cap la cap. Așadar postez aici, atât pentru cititori, cât și pentru mine, cum se face...
   Mai întâi instalăm ARandR din Lubuntu Software Center.

Aranjez monitoarele cum îmi convine mie, apoi salvez configurația.

   Totul arată bine acum. Dar, la repornirea calculatorului, va trebui să o luăm de la capăt. Așadar trebuie să facem un link pe desktop și scăpăm cu un dublu-click, sau activăm minunea asta în startup-ul lui Lubuntu. Deci, fie facem un link pe Desktop, fie în directorul "/home/«user»/.config/autostart/". În postul precedent am învățat să facem linkuri. Vom face un link. La Command în tab-ul "Desktop Entry" mergem cu browse la fisierul dual.sh pe care l-am salvat mai devreme în directorul "/home/«user»/.screenlayout/".

   Asta a fost. Așa-i că-i simplu? Metoda asta e bună atât pentru Desktop (sau orice alt director), cât și pentru startup. O altă soluție pentru introducerea în start-up este: din meniul "Start"... ooops, asta-i la Windows :D... deci, din "Lubuntu icon" (de regula e in stânga jos, dar eu o pun în dreapta sus), selectez "Preferences", apoi "Default applications for LXSession", merg în tabul "autostart" și scriu acolo ce doresc.

Lubuntu - un link pe desktop

   Ca utilizator de Windows, mi se pare foarte util să mai pun pe Desktop câte un shortcut pentru programele uzuale sau care au nevoie de anumiți parametri. De exemplu Firefox ProfileManager.
   Rclick pe desktop:

Introduc numele dorit cu extensia .desktop:

Deschid fișierul nou creat cu un editor de text (rclick, open width, leafpad)...

... și introduc textul...

[Desktop Entry]
Type=Application
Encoding=UTF-8
Name=Firefox
Comment=Firefox Web Browser
Exec=firefox -p -no-remote
Hidden=false
NoDisplay=false
Terminal=false

... apoi salvez. Constat că se modifică aspectul iconiței, precum și meniul contextual (cel care apare la rclick pe iconiță.

Deschid fișierul cu Shortcut Editor și mă apuc să modific. Încep cu pictograma ...

Am bifat și "Use startup notification" pentru ca sistemul să-mi arate iconița-nvârtitoare (clepsidra) să știu că am dat click pe ceva. Funcționează numai dacă aplicația (adică Firefox Profile Manager) suportă această notificare.

   Iată și rezultatul:

   

Lubuntu - aplicații utile

   Am pierdut mult timp pentru a găsi aplicații similare celor cu care sunt obișnuit în Windows.

Microsoft Paint

   Folosesc mult această aplicație: micșorarea imaginilor, crop, flip, resize, etc. La prima vedere, o aplicație similară ar fi KolourPaint. Se instalează imediat cu Lubuntu Software Center. Cu această aplicație prelucrez capturile de ecran menționate aici.
   
   
   
   

Lubuntu - captură de ecran

   Spuneam în postul anterior că m-am oprit la Lubuntu x64. Se mișcă bine, bine de tot.
   Cum realizăm o captură de ecran în acest sistem de operare?
   Implicit există o aplicație numita scrot care este activată când apăsăm tasta «PrtScr». Scrot-ul salvează capturile de ecran în format PNG în directorul /home/«user». Într-un Ubuntu mai vechi cu care m-am jucat acum vreo 2-3 ani, toate capturile de ecran erau salvate pe desktop. Să vedem cum facem asta.
   Deschid managerul de fișiere, PCManFM, mă duc în /home/dan și bifez opțiunea de vizualizare a fișierelor ascunse.

   Selectez .config/openbox si ajung la lubuntu-rc.xml. Buton dreapta și selectez un editor text.

   Caut scrot și găsesc:

<!-- Launch scrot when Print is pressed -->
<keybind key="Print">
    <action name="Execute">
        <command>lxsession-default screenshot</command>
    </action>
</keybind>

 <!-- Take a screenshot of the current window with scrot when Alt+Print are pressed -->
<keybind key="A-Print">
   <action name="Execute">
      <command>lxsession-default screenshot window</command>
   </action>
</keybind>

   Modific prima secțiune. Va lansa tot scrot dar cu un timer de 5 secunde (asta îmi va da suficient timp să pot selecta o fereastră, să pot selecta un meniu contextual), apoi va muta fișierul pe desktop:

 <!-- Launch scrot when Print is pressed -->
 <keybind key="Print">
     <action name="Execute">
         <command>scrot -cd 5 '%Y%m%d_%T.png' -e 'mv $f ~/Desktop/'</command>
     </action>
</keybind>

   Modific a doua secțiune astfel încât să pot selecta cu mouse-ul zona de capturat:

<!-- Take a screenshot of a section with scrot when Alt+Print are pressed -->
<keybind key="A-Print">
    <action name="Execute">
        <command>scrot -s '%Y%m%d_%T.png' -e 'mv $f ~/Desktop/'</command>
    </action>
</keybind>

   Și dacă tot sunt aici, mai introduc o secțiune care va captura întregul ecran:

<!-- Take a screenshot of the current desktop with scrot when Ctrl+Print are pressed -->
<keybind key="C-Print">
   <action name="Execute">
       <command>scrot -m '%Y%m%d_%T.png' -e 'mv $f ~/Desktop/'</command>
   </action>
</keybind>

   Hai să mai introduc o secțiune care va captura întregul ecran, după 5 secunde:

<!-- Take a screenshot of the current window with scrot when Shift+Print are pressed -->
<keybind key="S-Print">
    <action name="Execute">
        <command>scrot -cd 5 -m '%Y%m%d_%T.png' -e 'mv $f ~/Desktop/'</command>
    </action>
</keybind>

Utilă pentru cazul în care vreau să capturez un meniu contextual pe desktop.

   Salvăm fișierul și repornim computerul...
   Acum, dacă vreau să capturez o fereastră cu tot cu mouse și, eventual, și un meniu contextual selectat, apăs PrtScr, apoi selectez fereastra, dau Rclick, selectez meniul contextual și aștept. Dacă vreau să capturez o zonă de pe ecran, apăs Alt+PrtScr (atenție, uneori funcționează numai cu ALT-ul din stânga) și selectez cu mouse-ul zona de pe ecran. Dacă vreau sâ capturez tot ecranul, apăs Ctrl+PrtScr. Dacă vreau să capturez un meniu contextual de pe desktop, apăs Shift-PrtScr, deschid emniul, selectez ce doresc și aștept captura întregului ecran.
   Scrotul nu acceptă spații în numele fișierului. Dacă nu vă merge, asta poate fi o cauză.

Linux - o noua tentativă

   Acum niște ani buni (pe vremea Windows-ului 3.1, NT, sau 95), un individ mi-a ridicat în slăvi Linux-ul. Moaaamă ce de chestii mișto poți face pe el! Ce mi-am zis eu... e moca, hai să-ncerc! Am cătat pe net (pe vremea aia era cu modem și linie telefonică - aveam un modem dă barosan, de 33,6!!!) și-am găsit că Slackware e OS pe varză, bate Red Hat-ul la fund. Ok, let's do it! Spre norocul meu, mai aveam la dispoziție un computer, așa că am putut să caut informații despre placa video S3 Trio și despre monitor, că-mi cerea ăla niște hsync, vsync și un pic de refresh rate care ne-au băgat într-o ceață densă, atât pe mine, cât și pe X11 (parc-așa îi zicea lu' mediu ăla grafic similar Windows-ului; dacă nu puneai aia, obțineai un prompt gen MS-DOS la care te uitai ca mâța-n lemne - nu semăna nici cu DOS, nici cu CP/M).
   După ore bune de chinuială și recompilarea kernel-ului, pen'că domnia sa nu știa cine e placa de sunet, trebuia declarată, apoi recompilat kernelul, descopereai că mai aveai și un TV-tuner... băgai niște date și iar recompilai minugnea... am reușit sa instalez miraculosul Slackware.
   Mare dezamăgire. Săgețica de la mouse era invers (ca să nu semene cu Windows), clepsidra lipsea cu desăvârșire. Clicăiai o iconiță de acolo... nimic. Mai clicăiai odată. Iar nimic. După câteva clicăieli care nu păreau să facă nimic, brusc ți se umplea ecranul de ferestre... Jos cu el, back to Windows 95.

   Între timp, am auzit că s-a mai schimbat câte ceva. Așadar am instalat un Ubuntu server. Spre mirarea mea, merge bine - prompt de comandă only. Am reușit sa configurez: email, webdav, nameserver, MySQL, etc.
   Deci, dacă aveți ceva timp la dispoziție, ați putea încerca niște sisteme de operare noi. Am descărcat de pe internet niște distribuții de linux și m-am apucat gospodărește de prins urechile în sistem. Desigur, încă nu sunt dispus să renunț la Windows, așadar trebuie să mă joc cu aceste sisteme în paralel.

   Întrucât mașinile virtuale se mișcă greu, uneori nu se instalează, am renunțat să le mai folosesc. VMWare Player stă și se gândește vreo 5 minute bune înainte de a porni mașina virtuala, OpenBox-ul... hmmm avea și ala ceva, revin când îmi amintesc, Virtual PC-ul lui Microsoft nu prea e agreat de Linux și nu-ți dă voie să setezi parametri mai avansați.
   Am reușit să pun un Android 4.4 într-o mașină VMWare. Întrucât dura cam mult instalarea, am mai ieșit la câte o țigară. Ei bine, Androidul are instalata chestia aia care închide ecranul pentru economisirea acumulatorului. Dacă apeși butonul Power, îți dă voie sa deblochezi ecranul. Ei bine, care o fi butonul ăla într-o mașina virtuală???

   Așadar am trecut la experimentat Linuxul pe mașini reale. Nefiind dispus să petrec ore în fața computerului instalând diferite versiuni, am decis să mă joc cu variantele "live".
   Aceste variante "live" au fost făcute pentru a fi instalate pe un USB memory stick sau pentru a fi scrise pe un CD/DVD. Scobind puțin pe internet, am găsit niște programe care cică fac multiboot pe USB stick. Mi-am petrecut muulte ore experimentând minunățiile. Desigur, s-a întamplat ca, după ce stăteam o ora să se "instaleze" un nou ISO pe stick, să constat că nu butează, că vmlinuz mă-sa nu găsește nu-ș-ce fișier sau ca isolinux ta-su a constatat că s-o panicat kernelu' și mi-o congelat ecranu'.
   Varianta cu arsul mediilor optice nu m-a gâdilat pentru că în fiecare zi apare câte un update, upgrade, o nouă distribuție. Așadar as consuma timp prețios arzând opticele plus niște bănuți - drăcoveniile alea costă, nu cresc în copaci, nu?
   Mai am soluția ZALMAN, dar nu toată lumea are jucării d-alea, așadar voi trece peste.
   Scobind internet-ul, am constatat că minunăția numită GRUB 2, un BOOTLOADER, știe să buteze direct din iso-urile cu pricina, care, puse pe harddisk, s-ar mișca mai bine.

   Dar să începem cu începutul. Între timp am aflat cum se introduc diacritice, postez acum din LUBUNTU. Pe forumuri lumea vorbea despre applet panel și că de acolo se poate configura Romanian Keyboard Layout. Dar cine e applet panel? Ei bine, este echivalentul task-bar-ului din windows. Dacă nu uit, revin mai târziu cu detalii.
   Plecăm de la ideea că avem deja un computer cu un Windows pe el. Voi folosi un Windows XP. Probabil partiția pe care se află Windows ocupă întregul disc. Voi folosi un program numit GParted. Spre deosebire de Disk Manager din Windows, ăsta știe să redimensioneze partiții, chiar și cu sisteme de operare pe ele. Îl pun pe un CD.

   Deci, am un sistem cu două partiții. Trebuie să modific a doua partiție: o micșorez să fac loc unei partiții de Linux. Repornesc computerul. Apăs F9, pot selecta Boot Device fără să schimb secvența de boot din BIOS. Boot-ez de pe CD-ul cu Gparted.

   La următoarele ecrane, apăs direct Enter.

   După ce a pornit, GParted arată cam așa.

   Vom micșora partiția a doua, lasând loc 20Gb pentru Linux și încă 2gb pentru partiția swap (asta e un soi de pagefile.sys din Windows). În total 22*1024=22528 Mbytes.

   În spațiul liber, dăm un rclick, apoi New. Facem partiția de 20480 Mbytes pentru linux, apoi iar rclick în spațiul liber și facem partiția swap. Apoi click pe Apply.

   În final rezultatul.

   Putem observa sistemul de notare din Linux. Primul harddisk este «sda», un al doilea hard ar fi «sdb», etc. Partițiile sunt numerotate de la 1 și sunt adăugate la denumirea harddiskului: «sda1», «sda2», etc...

   Între timp am ars un CD cu Lubuntu, descărcat de pe www.ubuntu.net. Bag în unitate, restartez, F9, choose boot from CD.

   Mie-mi place în engleză. Ar trebui să faceți și voi la fel. Mai ales la Linux unde majoritatea forumurilor sunt în engleză.
   Mai departe putem selecta ce dorim de la CD-ul Lubuntu. Putem să pornim varianta "live", prima opțiune, se poate instala și de acolo. Eu așa am procedat inițial. L-am pornit live, m-am jucat cu el, am fost surprins ce bine se mișcă, am decis să-l instalez permanent. Acum voi selecta direct Install.

   Sunt întâmpinat de încă o interfață unde mai aleg odată engleza.

   Bifez cele două opțiuni.

   Selectez "something else" în ecranul următor.

   Selectez «sda3», apoi apăs "change", use as "Ext4 journaling file system", mount point "/". Apoi "Install now".

   Pentru că nu am bifat formatarea, apare un mesaj, îi dăm "Continue".

   Un alt "Continue" la mesajul de formatare a partiției swap...

   Mă întreabă de unde mi-s. Declar sus și tare că-s din Bucharest. Apoi trebuie să selectez Keyboard Layout. Constat că Romanian merge ok, este compatibilă cu English US. Apăsând AltGr (tasta Alt din dreapta) și A, I, Q, S, T, obțin diacritice.
   
   
Va urma...