Emag își cam bate joc de clienți

Pachet Heinner: Cafetiera digitala Essentials HCM-1200D, 1000 W, 1 l, Timer, Anti-picurare, Display LCD, Negru + Rasnita de cafea HCG-150SS, 150 W, Inox

   Acum mai bine de două luni (25.07.2014) am cumpărat un pachet: o cafetieră digitală Heinner + râșniță de cafea (copie pagină emag). Cafetiera avea display-ul în partea de sus tocmai pentru a nu avea surprize.
   Din prima zi cafetiera curgea pe lângă cană așadar nu am putut folosi funcțiile digitale. Soția a zis că e OK și așa, bine că merge.
   La 10.08.2014 cafetiera s-a stricat de tot, scotea mult abur dar nu și cafea. Mă uit pe site, cică să fac cerere RMA la Servskills. OK, o fac pe 14.08.2014. A doua zi s-a aprobat, vor trimite ei un curier să ridice produsele, trebuie să returnez ambele produse, deși râșnița nu avea nimic. Pe 19.08 primesc email de confirmare că au primit produsele.
   Aștept 3 (trei) săptămâni, apoi încep să dau telefoane. M-au mai plimbat o săptămână că mă sună ei, că nu au primit încă răspuns de la Heinner, etc. Până la urmă au zis că mi-o vor schimba, nu se poate repara.
   După o altă săptămână primesc un telefon de la curier: cretinii au trimis produsul la altă adresă. După alte 4 zile apare în sfârșit curierul. Cu un alt model de cafetieră (display in partea de jos, mai ieftina cu vreo 30 lei) dar nici urmă de râșniță, trimisă de firma Depanero.
   Sun la numărul emag, partea de service, povestesc ce și cum, cer stornarea facturii și returnarea banilor. Sună ei, răspunde soția, ne roagă să returnăm produsele. Soția le mulțumește că-s cretini, că face cafeaua pe aragaz și că nu au băgat pe urechi informația: produsul nu a fost ridicat de la curier.
   Scriu și un review negativ pe pagina cafetierei - desigur nu a fost publicat (copie pagină emag).
   Mai trece o săptămână. Sun la emag service. Desigur operatoarea nu știe ce s-a întâmplat, se va interesa, va vorbi cu financiarul, mă sună ei. Și sună să mă roage să returnez și râșnița. Precizez că râșnița a fost trimisă odată cu produsul defect. Mă mai sună o dată, ei au primit numai cafetiera. Noroc că aveam bonulețul (AWB) de la curier și că scria pe el că sunt două colete. Îmi confirmă că "în regulă" (expresie tâmpită folosită de prompteriștii de la call-center) se va interesa la Depanero și că vor storna factura, mă vor contacta ei să le dau contul IBAN. Ca să scurtez o rog să noteze contul bancar, deși îl au și pe contul meu de pe site-ul lor.
   După o altă săptămână încă nu am banii în cont. Sun la ei, da e o problemă, am două RMA-uri și d-aia întârzie. Le confirm că nu prea mă mai interesează ce au ei, mă arde ce nu am eu: banii în cont. Da, va vorbi la financiar să urgenteze.
   Mai trece o săptămână, sun iar. De data asta la emag - info și comenzi. Repet povestea. Cică nu la ei, trebuie să sun io la Depanero, că ei se ocupă. Precizez domnului că nu mai sun la Depanero, eu am cumpărat de la ei, de la ei aștept banii înapoi. Mă pune să aștept. Apoi vine cu răspunsul standard emag, va trimite cererea mea spre departamentul sesizări. Pe 01.09.2014 primesc și un număr de înregistrare de la sesizări, cu precizarea că un consultant mă va contacta în cel mai scurt timp.
   Astăzi, 04.10.2014, încă nu am fost contactat și nici banii nu sunt în cont.
   Tocmai am sunat la ei. Plățile se fac miercuri, d-aia nu am banii în cont. Precizez că cererea de rambursare a fost făcută acum aproape o lună, el îmi zice că eu am cerut banii pe 01.04.2014.

Update 11.10.2014 - Încă nu au virat banii

   Deși consultantul lor mi-a confirmat plata pentru miercuri 08.10.2014, se pare că financiarul trage de timp. Am pus mâna pe telefon: Colega care se ocupă (a se citi NU se ocupă) nu lucrează sâmbata. La observația mea că au trecut deja 10 zile de când trebuiau să mă contacteze, Domnul Valentin m-a asigurat că vor răspunde în termenul maxim de 30 de zile...

Update 13.10.2014 - Încă nu m-a contactat nimeni...

Update 14.10.2014 - Au sunat!

   Au sunat de la Depanero! Și-au cerut și scuze. Au promis că miercuri virează banii. Au stornat și factura.

Update 16.10.2014 - Perfect! Banii sunt în cont.

   Au virat în sfârșit și banii. De necrezut, după aproape 2 luni.

Update 17.10.2014 - Depanero...

   Deci Emag își bate joc de noi trimițându-ne la Depanero/Servskills. Când suni la Emag și alegi Service, practic ești trimis la Depanero - compania cu care Emag-ul a încheiat contract de service.
   Azi am auzit la radio o reclamă a acestor Depanero: cică repară orice! Vrăjeală. Cafetiera nu au fost în stare s-o repare, ba chiar au solicitat să le trimit și un produs funcțional (pe care nu au fost în stare să-l trimită înapoi) și nici nu au înregistrat recepția celor 2 produse deși mi-au trimis un email cu un număr de înregistrare (noroc că am trimis 2 pachete și că am păstrat bonul de la curier, altfel trebuia să mă transform în râșniță). Ei au trimis mai departe produsul la producător/reprezentanță și și-au văzut de ale lor. A trebuit să-i contactez eu după o lună...

Dentiștii și parodontoza

   Sângerări gingivale. Au început prin 2007. Și nu doar la spălatul pe dinți sau când foloseam scobitorile. Pur și simplu începeau gingiile să sângereze. Când voiau ele.
   Am fost la câțiva dentiști. Diagnostic clar, nimic de făcut, e parodontoză. Igienă, ață dentară dinspre gingie în sus, detartraj des, propolis, tinctură de propolis.
   Cu detartrajul a fost simplu. Am făcut unul în 2007, dentistul era uimit că dinții mei erau mai curați ca ai nevestei (ma refer la depuneri de tartru) deși eu eram la prima intervenție. Liniștit de afirmația asta am făcut urmatorul detartraj în 2013 când se agravase problema sângerării, începuseră să ma doară și gingiile. A fost și ultimul. Am senzația că mi s-a cam distrus suprafața dinților, se încarcă mult mai ușor (la fel ca un geam șmirgheluit) și tot nu rezolvasem problema sângerării...
   Am cheltuit o mulțime de bani pe Parodontax (au reclama la TV, componente naturale specializate să-ți ușureze disponibilitățile bănești cu peste 20 lei), pe tinctura de propolis (scumpă al naibii, mai ales la farmacii; recomand magazinele alea naturiste din centrele comerciale, e vreo 7 lei) precum și alte paste de dinți (recomandate de farmaciști) destinate golirii cardurilor și portofelelor.
   Prin 2013 rămăsesem fără Parodontax. Mă opresc la Kaufland Sebastian, mă duc la farmacie să iau pastă de dinți. constat că e mai scumpă cu vreo 7 lei decât prețul pe care-l văzusem prin alt magazin. Așadar intru în Kaufland, mă duc glonț la raftul cu paste... Mi-am luat celebrul Parodontax dar am strecurat in coș și o pastă ieftinache, 4 lei și ceva, Astera Parodont Active.

   Disperat că nu mai trecea sângerarea aia, ba chiar au apărut umflături dureroase, am încercat și pasta asta bulgărească într-o seară. După ce m-am spălat îmi simțeam gura ca o pungă. M-am spălat cu ea și dimineața, mirat că parcă nu mă mai dureau așa tare gingiile...
   În numai 2 zile am scăpat de sângerare!!! După 5 ani!!!
   

   Atenție, la mine s-a potrivit asta. Nu înseamnă că merge la toată lumea. Întrucât nu costă o avere, o puteți încerca o săptămâna. Dacă nu merge... dați o fugă la dentist, poate se bunghește ce afecțiune aveți. Iar dacă dentistul este bun, vă rog să-l postați aici.

Cum scoți bani de pe card fără a plăti comision

   Deci... cum am scos eu bani de pe card fără a plăti comision?

1. M-am dus la Hornbach Militari să cumpăr câteva șurubele și niște tuburi de neon. Am luat o versiune ieftinuță, mai erau vreo două tuburi pe stoc. Pe cutia de carton era imprimat un cod de bare, pe o etichetă era lipit un alt cod de bare. Estimez cumpărăturile la ~200 lei. Ajung la casă. Întrucât era seara, târziu, eu după o zi de alergătură, nebăut, nepișat, nefnimic, n-am prea fost pe fază la ce total a zis încasatoarea. Nici la POS nu am căscat ochii. Am băgat frumos PIN-ul, am luat factura, am pus-o în geantă, și am luat-o spre ieșire.
   Chiar în ușă mi-am amintit totalul zis de casieriță. Vreo 2 mii și ceva. Bag marșarier, scot factura și vad totalul: peste 2.000 lei. Era o linie pe factură care mă făcea fericitul posesor a 6 Kg de holzșuruburi noi-nouțe, calitatea I. Mă întorc la casierie cu punguța mea de șurubele, estimată cu multă precizie de cântarul din raion la numai 5,60 lei. Încerc să-i dovedesc doamnei că acea pungă nu are nicidecum 6 Kg. Dânsa îmi cere tubul de neon... ăla era cu buba. Codul de pe carton.
   M-a trimis la Relații Clienți, mi-au dat banii cash.

2. M-am dus la Selgros, promoție la televizoare Daewoo, 1059,90 lei. Nu, nu și iar nu. Mi-am luat banii înapoi cash. Puteți citi aici mai multe detalii.

Selgros și Daewoo...

   Pentru că s-a înnoit anul, pentru că am mai îmbătrânit și eu cu un an, pentru că Moșii lu' 2012* m-au cam sărit, pentru că am primit catalogul Selgros în cutia poștală**, pentru că am sunat și mi-au confirmat că mai au 4 bucăți, pentru că am rezervat telefonic una, pentru că..., am purces la cumpărături în Selgros Militari să mă împroprietăresc cu magnificul televizor de pe coperta broșurii.
   Ajung în raion, mă uit luuuung după un angajat de la electro. O fi și asta o strategie de marketing. Nimeni pe acolo, ai suficient timp să admiri produsele expuse, poate mai iei câte ceva... Și am admirat... splitter cablu TV, marca HAMA, o căruță de bani. Nu mai țin minte câți, dar nu l-am luat întrucât la tarabă e mult mai ieftin la aceeași calitate. Apropo' de HAMA, am luat niște cabluri pentru monitor. Tare proaste, am numai umbre pe ecran, deși angajatul Cora Alexandria promitea că e cel mai bun de pe fața planetei. Probabil va trebui să le returnez...
   Apare, în sfârșit, un angajat. Promite să-mi aducă unul după ce îmi reconfirmă stocul, consultându-și scannerul portabil: 4 bucăți. Se ține de promisiune, vine cu un stivuitor și-l dă jos de pe raft. În timpul ăsta eu îmi făceam planuri cum reorganizez biroul pentru marele monitor de 81 de cm. Că eu asta voiam: un monitor full HD, consum mai mic, că d'aia e LED.
   Iau monitorul, mai cumpăr niște prostiuțe (a început să devină cam scump Selgros, am găsit multe chestii mai ieftine prin hipermarketuri), achit cu cardul și mă duc la bancul de probe.
   Angajatul de acolo mă ia în primire: "e pe firmă"? Îi spun că da. Ei bine, în acest caz, garanția e de numai 12 luni, că-mi iau TVA-ul înapoi. Dar, dacă vreau, mi-l refacturează pe persoană fizică și-mi dă 2 ani garanție. Îi pomenesc de catalog, de reclamă falsă, în gândul meu îi pomeneam și părțile intime ale mamei dumisale, deși n-are nici o vină, săraca. Până la urmă, m-am gândit eu ca nu merită să mă complic, las 12 luni pe firmă și-om vedea ulterior.
   Sfătuit telefonic de consoartă, rog amabilul reprezentant să mi-l și probeze, lasându-mă rece strâmbăturile lui - se apropia ora închiderii, omul voia să o zbughească. Îl ajut să dezbrace monitorul de cartoane, îl punem pe masă și-i dă să scaneze posturile recepționate prin bunăvoința antenei de pe clădire - nu, nu au cablu, ar fi imaginea prea bună și am sesiza prea repede defectele.
   Zgâindu-mă la noul meu monitor, observ în dreapta jos, la vreo 10 cm de margine, pe diagonală, un punct verde. Schimb postul, punctul tot acolo era. Deci e defect. Comunic constatarea mea responsabilului cu garanțiile. Tipul, extrem de amabil, îmi comunică că mi-l poate schimba numai dacă sunt 3 pixeli morți, pentru că astea sunt condițiile garanției. Ba chiar a primit și un email de la cineva din conducere... Nu-l găsește acum, dar, dacă insist, îl caută...
   Țin minte că, prin 2005, lucram la un magazin de calculatoare. Ăsta a fost singurul motiv pentru care am refuzat să pun la vânzare monitoare LCD. Distribuitorul mi le schimba numai dacă aveam 3 pixeli morți în poziție centrală sau 5 pixeli morți la margine. Așadar vindeam numai CRT-uri, nu-mi permiteam să spun așa ceva clienților mei. Se pare că unii încă mai păstrează regulile astea tâmpite.
   Devin brusc zâmbitor, pomenesc iarăși, în gând, părți intime ale mamelor lor, plus ceva plămâni și ficați, în timp ce, pe gură, îi explicam că asta nu e garanție, asta e probă, vreau altul sau îi dau pe mâna Poliției și a Judecătoriei de pe lângă Tribunalul sectorului 6. Din punctul meu de vedere, ăsta este furt calificat în dauna avutului privat, combinat cu ceva înșelătorie și reclamă falsă. O bucurie pentru doamna avocat.
   Tipul mormăie ceva, îmi promite că vorbește cu șeful, se face nevăzut. Vine cu un alt monitor. Îl ajut să-l ambaleze pe cel defect și să-l probeze pe cel nou. După scanarea posturilor, îl iau la o examinare mult mai atentă. L-am pus pe PC-in, imagine neagră. Nu se vedeau puncte deschise. Am găsit un post care avea mult alb în imagine. Am băgat zoom ca să scap de benzile negre și... surpriză: un punct roșu închis în colțul stânga-sus, tot la 8-12 cm pe diagonală.
   Mă întorc triumfător spre tip: vreau banii înapoi. Din 2 produse probate, 2 produse defecte... e prea mult. Marfa e proastă. Tipul e de acord și-mi spune că oricum nu mai avea altul, doar cel expus mai este disponibil (mie-mi confirmaseră 4 bucăți pe stoc).
   Până la urmă mi-am recuperat banii, după câteva minute de așteptare (casa trebuie să scoată numerar de la bancă). Ne-am despărțit... prieteni.


___ 
Notă:
   *Mi-a comunica soția că sunt 3 Moși. Pe 6 decembrie e Moș Nicolae, deci 4 cadouri pentru 3 copii și o consoartă. Pe 25 decembrie este Moș Crăciun, încă 4 cadouri plus un bonus pentru unul din copii, că e și ziua lui, îl mai cheamă Cristian. Pe 31 decembrie vine și moșul comunist, Moș Gerilă, încă 4 cadouri. Hmmm, 13 cadouri, număr cu noroc?
   **Din când în când mai sună câte unii, fie de la Poșta Metro, fie de la Poșta Selgros, să mă întrebe dacă primesc cataloagele. Evident că nu le primesc regulat, dar răspunsul meu nu influențează frecvența expedițiilor.

Setări Yahoo Mail, Hotmail (RCS-RDS mobil)

   Fie că folosiți stick-ul de la RDS-RCS, fie că puneți cartela SIM într-un telefon Android, trebuie să folosiți următoarele setări în clientul de email pe care vreți să îl folosiți:

HOTMAIL

setări Incoming:
server type: POP3
username: <numele dv>@hotmail.com
password: <parola dv>
POP3 server: pop3.live.com
Port: 995
Security: SSL/TLS

setări Outgoing:
SMTP server: mobile.rcs-rds.ro
Port: 25
Security: None
Require sign-in: No (de obicei este o bifă - trebuie debifată)
RCS-RDS nu dorește să deblocheze portul 25 pentru a folosi ce SMTP vrem noi. De aceea trebuie să punem setările lor pentru SMTP. Evident, unele servere de email vor interpreta emailul dv. ca fiind potențial SPAM și vor trimite emailul in Junk, Bulk, etc. Recomandăm folosirea Gmail pentru trimiterea emailurilor.

YAHOO! MAIL

Dacă nu vă place Yahoo! Mail pentru Android, puteți seta contul în clientul dv. favorit de email, folosind următoarele setări:

setări Incoming:
server type: IMAP
username: <numele dv>@hotmail.com
password: <parola dv>
IMAP server: imap-ssl.mail.yahoo.com
Port: 993
Security: SSL/TLS (accept all certificates)

setări Outgoing:
SMTP server: smtp.mail.yahoo.com
Port: 465
Security: SSL/TLS
Require sign-in: YES (de obicei este o bifă - trebuie bifată)
username: <numele dv>@hotmail.com
password: <parola dv>

Dezactivare Vodafone Vox

Cartelele Vodafone sunt livrate cu Vodafone Vox activat. Pentru dezactivare puteți forma ##002# (apoi apasati tasta de apel).

Marfă franţuzească

   Acum 2 zile, Baba Nicolae a ochit această bucătărie (ecoiffier - bubble cook) la promoţie în Metro, cu 27.79 lei. La 24.99 se găsea în Real. Ieri, 05.12.2011, m-am dus să achiziţionez minugnea. Evident, atât Metro, cât şi Real, aveau stocurile epuizate încă de pe 2 decembrie. Dar se mai găsea la Selgros-Berceni cu 61.99 lei. Dacă baba comandă - moşul execută. Aşadar am cumpărat jucăria.
   Surpriza neplăcută a fost astăzi la ora 8:30, când am încercat să asamblăm jucăria: este spartă, deşi cutia este intactă. Evident, mă voi duce înapoi la Selgros să vedem dacă mi-o schimbă.
   Aaa, să nu uit, aceeaşi jucărie costa 19.90 lei la Carrefour. Pe site-ul importatorului (stoc zero) specificat pe ambalaj, nu costă decât 67 lei (plus 21 lei transport).

   Update 06.12.2011. Cei de la Selgros mi-au schimbat jucăria. Fericit că am găsit una întreagă (mai erau doar două pe raft), nu am mai numărat şi piesele: lipseşte un borcănel de condimente.
   M-au întrebat dacă vreau alta sau banii înapoi. Dacă întârziam mai mult de 24 de ore, trebuia să rezolv cu importatorul. Cluj-Napoca?
   Pe viitor voi desface fiecare ambalaj să văd ce conţine... Cam naşpa dacă vrei să faci cadou obiectul respectiv...

   22.01.2012 Linkul de la Carrefour nu mai merge, aşadar găsiţi aici o poză a sitului. Aici o poză pentru situl importatorului care, între timp, a redus preţul la 43 lei.

K-Classic, calitate, garantat

   Baterii K-Classic. De la Kaufland - Rahova, 02.12.2011. Calitate, garantat. În termen. Am cumpărat trei baterii cu 3.99 lei bucata. Merge doar una. Ăsta e motivul pentru care apar acele punctuleţe pe aparatul de măsură. Made in China şi el. Iniţial am crezut că are aparatul buba, motiv pentru care m-am pus cu şurubelniţa pe el. După o oră am constatat că aparatul e ok. Atunci m-am gândit să verific şi restul bateriilor. Le păstrez, poate mai am drum pe la Kaufland.

   Update 06.12.2011. Fost, măsurat, schimbat. Din 4 baterii mergea doar una. Dacă găsiţi pe raft baterii cu ambalajul găurit în dreptul bornelor, nu le cumpăraţi. Le-am testat eu - "nu e bune". De acum înainte voi cumpăra baterii numai cu aparatul de măsură.
   PS. Micii ăia de acolo ne plac la nebunie... Ăia de la bodega de afară, gata făcuţi.
   PS. Aparatul este bulit. Mi l-a "testat" un potenţial client cu o instalaţie care inducea câteva mii de volţi AC şi mi l-a băgat în sperieţi.

Marfă nemţească

   Calitate germană. Când văd chestia asta prin magazine fac stânga-mprejur. Sau dreapta. După caz. Calitatea germană, atributele germane (punctualitate, meticulozitate, etc) au fost... Cândva. Acuma nu. În poze puteţi vedea un drosel (sau balast) de la o instalaţie de neon. Iniţial erau 2 Romlux. Unul a făcut buba şi a fost înlocuit cu "calitatea germană", care, evident, a căzut prima (calitate sau bobină; sau primul, că e drosel sau balast, substantiv neutru; luaţi ce vă place, articolul e gratis). Se poate vedea cum a început să se topească. Trist este că a luat cu el (ea) şi tubul Osram...
   Romlux-ul arată mai bine, nu s-a topit. Acum nu ştiu dacă e chiar Romlux sau e o etichetă lipită pe un/o Made in China. Dacă voi avea timp, chef şi dispoziţie, voi încerca să dezlipesc eticheta aia. Între timp îmi fac de lucru cu o altă instalaţie, cumpărată acum 2 zile din piaţa Nikki Scorpion - Rahova, la care funcţionează numai un tub.

   Update 05.12.2011. Dacă tot am de alergat după Moş Niculae, am trecut prin piaţă pe la magazinul cu pricina. Mi-a promis că mi-o schimbă. Revin.

   Update 09.12.2011. N-a mai fost nevoie să schimb instalaţia. Întrucât am baterii de 9V, mi-am făcut curaj s-o măsor. Un contact imperfect la unul din capete. Motiv pentru care nu recomand instalaţii Total Green cu două tuburi. Contactele exterioare au metalul cam scurt şi scapă din ghidajul de plastic. Uneori se arde tubul (ambele filamente). Într-adevăr, economisim energie. Dar nu oferim lumină.
   Văzusem pe undeva o instalaţie electronică pentru neoane care, în teorie, putea funcţiona şi cu tuburi cu filamentele arse. Nu avea nici acel drosel - principalul inconvenient al instalaţiilor clasice: se încălzesc al naibii pe banii noştri. Erau ceva nemulţumiri pe acel forum legate de luminozitate. Dacă voi găsi o schemă interesantă...

   Update 16.04.2012. Am găsit! În piața Obor, drosel electronic, 5 lei bucata. Întrucât instalația TotalGreen îmi topea firele de alimentare, am fost nevoit să o scot și am pus temporar un bec economic Philips. Un pic gălbui, pe gustul meu, spre disperarea soției care prefera lumina albă.
   Cum spuneam, am găsit drosel electronic. Am luat 2 bucăți de 36 Watt. Am desfacut instalația și am înlocuit balasturile. Mare atenție, înlocuirea nu este simplă pentru un posesor de 2 mâini stângi. Toată firăraia dinăuntru trebuie modificată și dispar starterele. În cazul meu a fost nevoie să umblu și la conectorii tuburilor de neon, care aveau starterul integrat. Întrucât pe balastul electronic (versiune ieftină, pe alte situri am văzut prețuri de la 20 lei în sus) nu este și o schemă de montaj...

Romtelecom, abonament business

   Întrucât RCS-RDS mi-a epuizat fondurile, în noiembrie 2005 am purces să mă angajez. La o multinaţională care era dealerul altei mari companii. Aşadar făceam IT pentru vreo 4 ţări. Prin 2007 relaţiile dintre cele 2 companii s-au cam deteriorat, motiv pentru care am optat să migrez la marea companie (tot o multinaţională) care a renunţat la dealer şi care deschide în România o companie proprie.
   Ajuns la sediul noului angajator, am putut admira un şantier în lucru, nu erau nici măcar geamuri. Dar a fost cea mai bună perioadă întrucât lucram prin recepţii de hotel, beam şi mâncam bine, se şi fuma... Paradis, ce mai. Aşa am dus-o câteva luni, până când a fost gata clădirea. Clădire care se află în provincie, pe autostradă. Foştii colegi, cei care au rămas la fostul dealer, făceau mişto de noi că nu avem nici măcar geamuri (a trebuit să mai trec pe acolo să-mi iau cartea de muncă). Iar noi eram taaare nefericiţi din cauza asta. Dar nu le-am zis nimic, poate ceva de genul "bine că aveţi voi", chestie care le-a alimentat iluzia de superioritate.
   Bun. Aşadar firmă nouă, aprilie 2008, ne trebuie contracte cu furnizori. Pun mâna pe telefon şi sun la Romtelecom. Stabilesc o întâlnire cu un reprezentant de vânzări Romtelecom la bodega* din Charles De Gaulle de lângă sediul Vodafone (trebuia să ne întâlnim şi cu ei). În principiu i-am zis tipului să vină cu temele făcute, să ştie şi engleză (directorul firmei cu care eram este străin). A fost destul de punctual dar nu ştia engleză şi nici nu a venit pregătit. Eu i-am spus că este vorba de o firmă mare...
   Aşadar, noi, potenţialii clienţi ai Romtelecom, punem mâna şi copiem pe caietele proprii câteva preţuri şi condiţii de pe o ofertă destinată altui client. Eu eram translator... Cădem de acord că vrem o legătură ISDN PRA, o chestie cu 30 de canale de comunicaţie, instalare gratuită, şi aşteptăm şi o ofertă pentru internet. Ne strângem mâinile şi plecăm să ne întâlnim cu Vodafone.
   Pe la sfârşitul lunii, mă sună rv**-ul Romtelecom, să ne întâlnim pentru a semna contractul. Noi ne făceam de lucru la un hotel mare din nordul capitalei. Vine şi tipul cu temele făcute: un contract standard pe care scria "cerere de abonare" dar şi cu un coleg vorbitor de ingliş. Semnăm, ne strângem falangele şi ura, aşteptăm instalarea, maxim 30 zile.
   Trec două luni. Constat că am pierdut cartea de vizită a tipului, probabil printr-o cârciumă*** pe unde "lucram" în acea perioadă. Deja eram abonaţi Vodafone, aveam şi terminale BlackBerry. Numai că aveam o problemă: sunam la 921 (deranjamente Romtelecom) iar ăştia ne puneau să sunăm la numere 0800 ca să dăm de urma domnului rv. Dar de pe Vodafone nu prea mergea să 0800... Când sunam iar la informaţii, tanti aia de acolo ne întreba ce număr de telefon avem... Şi iar repetam povestea, că n-avem dar vrem şi ei ne-au lăsat baltă.
   Într-o bună zi apare unul de la Romtelecom. Cică e rv prin zonă. Că dacă nu vrem Romtelecom... Îi povestesc ăstuia aventurile, zice că rezolvă el, trage de nişte sfori. Că mă sună mâine. Trec două zile, sun eu. Încă nu s-a rezolvat, dar e pe calea cea bună. Mai trec încă două săptămâni. Iar sun. Ăsta, cu voce tremurândă cică a apăsat pe nişte butoane cam nasoale, s-a băgat peste rv-ul din Bucureşti şi şi-a luat carne. Nu poate să mă ajute. "Păi bine mă, nene, de ce naiba nu m-ai sunat să-mi zici?" Încep iar să-l caut pe nemernicul bucureştean.
   După o săptămână de săpături dau de nemernic. Aaaa, păi nu s-a rezolvat? Naşpa, să aştept puţin, mă sună el în zece minute. A doua zi îl sun eu, probabil că omul era taaare ocupat şi a uitat. Îmi respinge apelul. Primesc SMS, mă sună el, e într-o şedinţă. L-am mai sunat de câte două ori pe zi în următoarele 3 zile. Până la urmă catadicseşte să răspundă. Are două veşti: una bună, una rea. Cu care să înceapă?
   Vestea rea, cererea nu s-a aprobat. Care cerere? Păi aia cu ISDN-ul. Eu credeam că e un contract... Suntem departe, nu au linii disponibile. Vestea bună, proprietarul clădirii are mai multe linii şi am putea să-l prostim să ne cedeze nouă câteva. Şi atunci ne mai dă încă o veste bună, instalarea e gratis până la sfârşitul lunii dacă semnăm contractul. Numai că nu ne dă ISDN PRA, ne dă 8 linii ISDN BRA, adică câte 2 linii de comunicaţie pe fiecare ISDN, şi care, pe total, costă mai mult decât sistemul ăla cu 30 de linii. A, şi dacă vrem, putem pune câte numere (în limbaj de specialitate MSN-uri) dorim pe fiecare ISDN. Dar costă şi alea, nu mult, 50 de cenţi. Fiecare.
   Sun la rv-ul de la Vodafone. Vrem flux, 30 canale şi 100 numere rezervate. Răspuns: ok, trimit contractul. Semnez, trimit înapoi pe email. Sună telefonul: putem veni mâine să-l instalăm?
   Mă apuc să vorbesc cu proprietarul clădirii, ăla pentru noi luase firele, semnase şi un contract destul de prost negociat, luase şi internet pentru noi (versiunea aia IP fix, de mică viteză dar al naibii de scump). N-are cum să ne dea nouă liniile pentru că sunt deja ocupate. Doar dacă vorbesc cu rv-ul lui să negociem ceva...
   Sun la acel rv, îi povestesc, şi-l rog să negocieze el cu rv-ul meu cedarea liniilor şi degrevarea proprietarului nostru de anumite atribuţii contractuale pe care ar trebui să le preluăm noi. Dar nu internet-ul, avem deja internet printr-un frame-agreement internaţional la nivel de firme-mamă.
   Între timp aflu şi eu cum e cu MSN-urile alea. Nu se pot pune câte vrem noi, se pot pune doar 7. Şi alea cu nişte restricţii. Aşadar sun la rv. Ăsta începe să se bâlbâie, că staţi că mă sună el, că el e la vânzări, nu la tehnic. Mă sună omul şi-mi confirmă... merg doar 7 numere pe linie. Recalculez schema de comunicaţii şi-i comunic că nu vreau 8, vreau doar 5 linii, adică 4 ISDN şi o linie chioară, analogică. Să aştept că vine să vorbim.
   Şi chiar a venit. Transpirat tot. Că mă roagă mult. Că el a făcut nişte presiuni p'acolo pe la servici. Şi că dacă nu semnează pentru 8 linii, îl dau balaurii ăia afară. Mai calculez odată schema, şi cădem de acord: 7 ISDN-uri şi o analoagă.
   Proprietarul ne-a umplut frigiderul cu carne pentru că a rămas cu un abonament IP fix pe care nu-l foloseşte.
   Bun, mai trec câteva zile, apare unu'. Romtelecom, instalăm telefonul. OK, mă apuc, sun la providerul centralei, să vină cineva de acolo să integreze ISDN-uri şi MSN-uri în centrală, să aloce interioare, reguli de ieşire, etc. Mă duc să-mi văd de ale mele, apare meseriaşu' Romtelecom: e gata, dom'le! Semnaţi aici. Mă uit pe ce am de semnat: o linie telefonică. Cer explicaţii cu privire la ISDN. "Păi nuuu, aia e o altă echipă. Acuma am instalat linia analogică. Eu sunt de la judeţ. Pentru ISDN vine Bucureştiul". Semnez, pleacă, sun la providerul centralei să anulez deplasarea. Băieţi buni, au anulat-o.
   Trece un timp... Am fost promovat la vânzări. Nu-mi văd capul de treabă. Vine unul de la Romtelecom: "Am venit pentru ISDN-uri". Îl felicit pentru promptitudine, îi spun că putorile alea de la Vodafone m-au deranjat două zile la rând ca să instaleze fluxul (e cam aceeaşi chestie ca ISDN-ul BRA) şi că, spre disperarea mea, merge de vreo 2 luni fără probleme... Ăsta râde şi se face nevăzut în cutia cu maţe ale Romtelecomului. Apare după câteva minute: "Şefu, unde's firele?". Pâi de unde să ştiu io care-s firele? E treaba mea? "Aaaa, păi tre' s' chem judeţu' să tragă firele. Io am venit să pun modemurile". Păi judeţu' a fost, a pus o linie. "Mai trebuie trase nişte linii..." Şi dispare.
   După câteva zile apare judeţu' cu maţele. Apare şi ISDN-istu, montează modemurile, îmi dă indicaţii preţioase despre maţe. Apoi îmi pune un vraf de foi în mână: "tre' completate şi semnate"! Nu-mi vine să cred: pentru fiecare ISDN erau câte 3 formulare în dublu exemplar, fără indigo şi nici autocopiante. Unde trebuia să completez io numele firmei, adresa sediului, adresa instalării (n-aveau rubrici separate, trebuia să te înghesui pe undeva), numerele de evidenţă la Registrul Comerţului, codul fiscal, numele meu, semnătură, etc. Formularele alea erau deja completate cu fiecare număr, semnate de un şef de la ei, aşa că nu le puteam fotocopia. 3 ore mai târziu terminam de completat nenorocirile...
   Trec luni. Telefonul meu începea să pârâie dacă vorbeam mai mult de 10 minute. Pe la 12 minute se închidea automat. Am fost curios, m-am sunat de pe mobil. După 10 minute apărea pârâiala, în minutul 12 te întrerupea o voce "post telefonic deranjat temporar". Reclam, notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Găsesc numărul ăluia care a montat ISDN-ul. Sun, reclam. Păi nu la el, la 921. I-am spus că am reclamat de nenumărate ori. Mă pune să-i descriu buba. O fac. "N-are cum. E digital. O fi de la centrala voastră". Explic tipului că centrala noastră nu are înregistrat mesajul Romtelecom, ăla cu postul deranjat. I se fâlfâie. Să mai reclam. OK, mai reclam odată. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Se-ngroaşă gluma. Sun, reclam, notez numărul. Apoi cer numărul rv-ului nost'. "Păi n-aveţ' rv"! Cer explicaţii, mă pune să sun la 0800 să cer alocarea unui rv. Sun, explic problemele şi primesc promisiuni cum că se rezolvă. Le cer un email de confirmare cu promisiunea. Mi-au trimis.
   Trece o săptămână. Telefonul pârâie în continuare. Trimit email cu istorie: toate numerele de înregistrare. Sun şi cer detalii despre numere. Alea mai vechi or fi fost scrise pe hârtie termică, pen'că nu se mai văd. Ultimul a fost închis cu comentariul "probleme de interior". Cer explicaţii. "Păi e de la dv. din centrală"...
   Mai trece o săptămână. În timpul ăsta eu făceam fw la fw la fw la fw la emailul ăla prin care mi se promitea alocarea unui rv.

Pauză

   Am un prieten care a cumpărat o casă la ţară, la munte. A luat-o cu telefon Romtelecom cu tot. Într-o zi i-am dat ideea: să ceară ambele numere pe o singură factură în Bucureşti. Lui i s-a zis că nu se poate, dar eu reuşisem cu nişte scandal la ei la sediu. Zis şi făcut, my friend sună la ei. Răspunsul standard al call-centerului "nu se poate". Scandal, s-a putut. Dar tre' să rezilieze contractul d'acolo că nu ie pe numele lui. OK. A reziliat, a făcut contract nou în Bucureşti. Şi primeşte o factură cu vreo 400 de lei în plus, taxă de reziliere. Pentru că tanti de la care luase casa s-a abonat pe 2 ani printr-o promoţie la care primea un telefon fără fir. Pe care l-a luat cu ea când s-a mutat. Iar my friend trebuia să plătească. Scandal. Nimic. A cautat pe google şi a găsit adresa de email a Directorului General. I-a scris. A primit scuze, mulţumiri, factură de stornare şi facilităţi. Evident, directorul general nu ştie ce măgării fac unii angajaţi dând vina pe sistemul informatic.

Sfârşitul pauzei

   Cunoscând cele descrise în "pauza" de mai sus, am făcut şi eu la fel. Am făcut un fwd la fwd-ul fwd-ului ... etc către Directorul General. A doua zi am primit un răspuns de la secretara domniei sale.
   A treia zi aveam deja programate audiţii: meseriaşu' ISDN-ist cu care vorbisem plus noul rv care venea însoţit de încă unul din cauza "situaţiei".
   ISDN-istu: "Hai, dom'ne, de ce nu mi-ai spus că face d'astea? Trebuia să ajungă la Director? Acu' poate mă dă afară..."
   Rv-ul: "Ne cerem scuze...".
   Am primit cadou şi un stilou de la Directorul Comercial cu mesajul "să nu fiu nevoit să scriu cu el reclamaţii la Romtelecom".

De atunci nu am mai avut probleme cu Romtelecom. Merge "de pârâie" şi în ziua de astăzi. Evident fără pârâieli...

   ____
   * - este de fapt o terasă...
   ** - reprezentant de vânzări.
   *** - de fapt restaurante destul de luxoase. Dar aşa le alintăm noi: cârciumă, bodegă...

Alte aventuri cu Romtelecom, business

   După aventurile avute cu Romtelecom la instalarea ISDN-ului, am rămas prieteni cu proprietarii clădirii. Ei sunt o filială a unei firme din nordul ţării. Aşadar mă cheamă pentru că io mi-s singuru' aitist prin zonă şi ei au nişte probleme cu internetul. Ăla rămas de la noi, că dacă tot îl au, de ce să nu-l folosească?
   Mă duc să văd despre ce-i vorba. Chiar de la început m-a mirat tehnologia IT folosită la ei în firmă. IT-iştii lor au dezvoltat un program interesant care rula în nordul ţării. Dar nu cu tehnologiile moderne client-server, nuuuu. Ci un Remote Desktop pe computerul de acolo care era botezat "server". Care nu are nici o legătură cu sistemele pe care le ştim cu toţii ca find servere.
   Bun. Ajung, mă minunez, apoi mă apuc să văd ce-i cu legătura internet. Legătura funcţiona cu întreruperi. Sun la Romtelecom. Răspunde o tipă bine intenţionată care-mi spune că internetul merge. Cum aşa? Simplu, da un ping spre noi şi răspunde. Eu o ţineam p-a mea: nu, nu merge. Am accentuat chiar că nu merge internetul. După 3 minute de grădiniţă, ea - ba da, eu - ba nu, i-am explicat demoazelei ce e aia internet. Şi care e diferenţa între internet şi intranet. Când a înţeles, m-a redirectat la un coleg mai advanced care mi-a comunicat cu părere de rău că nu are cum să-mi testeze internetul, pentru că ei nu au acces la internet.
   Am renunţat la conversaţii inutile, dar i-am învăţat pe colegii de suferinţă să facă câte o reclamaţie pe oră. Apoi, în baza multiplelor reclamaţii (lor nu le mergea internetul de mai bine de o zi) pot rezilia contractul... A doua zi mă întâlnesc cu ISDN-istul meu care mă întreabă: "de ce nu m-aţi sunat direct pe mine"?

   Era un router defect. L-au schimbat destul de repede...

RCS-RDS, abonament business

   M-am gândit io: hai să-mi fac un site. Pentru asta trebuia să am o legătură bună la internet. În zona în care stau, în 2005, nu era nici un provider de internet în afară de Romtelecom. Iar Romtelecom era abia la început cu conexiunile ADSL, ofereau serviciile doar la ei pe site pentru că "nu aveau posibilităţi tehnice" pentru micul meu oraş. Şi chiar dacă reuşeau, viteza de upload ar fi fost mică.
   Am luat legătura cu INES şi cu alţi provideri, mă puneau să-mi trag eu fibra (vreo 11 km) şi-mi dau ei internetul. Nişte calcule sumare m-au dus cu gândul la potenţialii strănepoţi care, poate, ar fi început să vadă profituri ca urmare a investiţiei.
   Surpriza a venit de la RCS-RDS care mi-a oferit un abonament de "doar" 480 dolari pe fibră optică. A, dacă vreau şi 128 de IP-uri, mai plătesc încă o taxă anuală (vreo 40 de dolari).
   Zis şi făcut. M-am abonat. Pus pe hârtie, dădea cu minus. Dar, conform înţelegerii, aveam la dispoziţie 60 de zile până la instalare. Aşadar aveam timp să-mi termin aplicaţiile online. Din păcate, o a doua surpriză de la RCS-RDS: au apărut după 3 zile...
   Prin octombrie 2005 serviciile RCS-RDS au început să dea rateuri. "Reprezentanţii" companiei pe care-i sunam la numerele pentru intervenţie tehnică, nu prea erau în stare să facă diferenţa dintre internet şi intranet. Eu le explicam că nu-mi merge internetul, ei îmi confirmau că serverul meu răspunde la ping... Am mai întâlnit asemenea reprezentanţi la Romtelecom, prin 2009.
   După nenumărate apeluri, prin noiembrie primesc o somaţie de plată. Evident, dacă serviciile nu mergeau, de ce aş plăti? Reprezentantul de vânzări s-a dovedit a fi necioplit pentru că a vorbit urât şi mi-a şi închis telefonul în nas. După alte două zile serviciile au început iar să funcţioneze, dar numai pentru 10 zile, pentru că am fost "suspendat pentru neplată". Eu aşteptam o nouă factură în care să storneze perioada în care internetul nu a funcţionat (vreo 3 săptămâni, interval pe care l-am acoperit cu câteva telefoane Zapp).
   Le-am trimis scrisori, emailuri - nimic. La un moment dat, am trimis o altă scrisoare în care le-am cerut rezilierea contractului. M-a sunat un alt reprezentant care mi-a spus că degeaba am trimis eu cererea, contractul este reziliat pentru că eu nu mi-am îndeplinit obligaţiile contractuale şi anume nu am plătit. L-am rugat pe cel de la telefon să-mi trimită stornarea solicitată pentru a plăti ce mai aveam de plată ca să închidem povestea. Au trecut 2 săptămâni - nimic.
   Mă sună departamentul plăţi. O iau de la capăt cu povestea. Îmi zice că o să se rezolve. Alte 3-4 săptămâni - nimic.
   Mă sună departamentul plăţi, un alt angajat destoinic. Repet povestea, acelaşi răspuns: se va rezolva.
   Între timp eu tot primeam facturi pentru serviciul de telefonie fixă pe care mi l-au dat gratuit odată cu contractul de internet. Deşi contractul era reziliat, telefonul funcţiona (avea ton, nu am încercat să sun pe nimeni) şi facturile veneau regulat. După un an sau doi, am constatat că nici telefonul nu mai funcţiona, dar facturile veneau... Cel mai drăguţ era când primeam pe factură şi "intervenţii" care costau, nu mai erau gratis, deşi eu nu aveam contract cu ei... M-am făcut că plouă...
   Trec anii. Prin 2009 (după patru ani) primesc somaţie de la judecătorie. RCS-RDS mă somează prin instanţă să le dau vreo 80 de milioane. 24 datorie iniţială, restul dobânzi şi penalităţi. Mă apuc frumos să fac o centralizare a facturilor şi plăţilor. La un moment dat atenţia îmi este atrasă de valorile facturilor care aveau variaţii semnificative. Iau arhiva cu cursurile valutare, fac calculele: eroare. Deşi pe factură era specificat cursul corect, înmulţirea nu dădea. Pe alte facturi am văzut diferenţe şi mai mari. Tipii îmi facturau IP-urile alea de câteva ori pe an. În total au "umflat" facturile cu 6-7 milioane.
   Fac rezumatul, compun întâmpinarea. Evident, au pierdut în instanţă, judecătoria a respins somaţia ca fiind nefondată şi ne-a sfătuit să ne judecăm pe fond. Dat fiind faptul că am dovedit că m-au furat, că am solicitat în scris (cu confirmare de primire) rezolvarea situaţiei, RCS-RDS s-a gândit să abandoneze.
   În 2011, o altă firmă, din Cluj, mă somează să mă prezint la ei cu echipamentele RCS-RDS, întrucât ei îi reprezintă. Pentru că nu au dovedit afirmaţiile, le-am dat un mare ignore. Aştept acum să mă dea şi ei în judecată...

   Concluzie: fiţi atenţi la facturile lor! Ei au încercat să mă înţepe, eu am rezolvat-o în instanţă.