Inventivitate românească...

... sau Cum își taie unii craca de sub picioare.

   A fost odată ca niciodată un site care s-a lansat în jur de anul 2000 și care-și propunea să vină gratuit în ajutorul românilor care vor să-și vândă vechiturile fără să meargă în talcioc. Evident, au fost destui care și-au făcut conturi la vremea respectivă.
   Recent, proprietarii site-ului au considerat că nu le mai ajung banii încasați din reclamele afișate. Și au introdus ei frumușel o sumedenie de taxe, evident, fără să notifice clienții. Unii se plâng că s-au trezit datori fără știința lor. Astfel, postarea unui articol obișnuit pe site costă un eurocent, iar comisionul uzual pentru finalizarea tranzacției este de 2,8% - pentru vânzător, cumpărătorul nu plătește nimic. Mai sunt și taxe mai "speciale" pentru vânzările auto sau imobiliare, precum și costuri adiționale pentru promovarea licitațiilor.
   Desigur, au implementat și un set de reguli stranii, orientate tocmai împotriva celor de la care își încasează comisioanele. Astfel, orice neavenit își poate face un cont, licitează (adică comandă) un produs fără a citi condițiile de livrare sau plată, apoi se face că plouă. Okazii.ro, că despre ei este vorba, își încasează comisionul pe loc, urmând ca păgubitul să-și repună produsul la vânzare (sper că au remediat buba și nu mai tarifează încă o dată vânzătorul) și să completeze un formular pentru returnarea comisionului. Dacă se strâng mai mult de 5 astfel de formulare, site-ul le anulează pe toate și te pune să le completezi din nou, întrucât "depășești media de cereri" a sitului. Uneori trece mai bine de o săptămână până la sosirea acestei notificări de anulare a cererilor, astfel încât vânzătorul trebuie să-și amintească cine a comandat și de ce nu s-a finalizat tranzacția.
   Întrucât au un sistem de calificative (ăsta e un lucru bun), același ciumpalac poate să-ți ardă și un calificativ negativ care te va face neserios în fața altor potențiali clienți. Uneori licitează chiar competitorii, doar așa, pentru epuizarea stocurilor concurenței (care duce la închiderea licitației respective - produsul nu mai este vizibil pe site) sau pentru calificativele negative. Este ușor să-ți creezi un cont folosind o cartelă de hohă ca, mai apoi, să-ți ataci competitorii. În final va trebui să-i suni, să stai juma' de oră la telefon, să expui problema și să te rogi de ei să anuleze calificativul negativ. Dar procentajul de pozitive scade, pentru că este calculat la totalul calificativelor.
   Deși în regulament scrie clar că aceste calificative se dau între utilizatori, totuși, 2 paragrafe mai jos constați că-ți poți lua calificative negative de la sistemul informatic. De exemplu pui un produs, la care nu ai un preț clar, în sistem de licitație. Adică pui 5 lei urmând să-l vinzi ăluia care licitează mai mult în următoarele 30 de zile. Există un preț minim sub care nu ești dispus să vinzi produsul, un preț la care se poate vinde instant, dar și un preț "bliț" parcă-i zicea, care, odată depășit la finalul celor 30 de zile, permite închiderea licitației. Ei bine, ești OBLIGAT să vinzi exclusiv prin situl lor, întrucât, dacă închizi licitația nefinalizată, primești automat un calificativ negativ.
   Cam la fel stă treaba și cu vânzarea la preț fix. Pui 3 produse pe site, vinzi 2 prin alt site și, dacă nu ai apucat să-ți modifici cantitatea, cumpărătorul îți poate arde un negativ și mai pierzi și comisionul (2,8%) deoarece ăsta se returnează numai dacă tranzacția nu se încheie din vina exclusivă a cumpărătorului.
   Colac peste pupăză, la 3 abateri de la regulamentul ciocolatiu, ți se suspendă contul definitiv. Încă nu știu care este politica lor de rambursare a sumei din sold. Hai să vedem cam în ce constă unele abateri sancționate abuziv. Dacă pui 10 produse identice ca preț dar cu mici diferențe constructive - reprezintă abatere. Dacă-ți scapă un link (am pățit-o când am postat un telefon, în caracteristici era un link la gsmarena) chiar dacă nu indică un site concurent - abatere. Dacă îți scapă o poză pe care este vreo adresă de site - iar abatere. Dacă ai flecuștețe ieftine la vânzare, ești suspect că vrei să-i fraudezi. Vânzătorii cu contul suspendat permanent mai au soluția deschiderii altor conturi care rămân valabile până când le suspendă Okazii pentru neplată.
   Au mai implementat Garanția Okazii. Ca vânzător, trebuie să declari contul din bancă, activezi opțiunea, trimiți produsul (neapărat prin curier, nu prin Poșta Română) către cumpărător. Cumpărătorul, dacă vrea, plătește la Okazii urmând ca Okazii să-ți vireze banii în cont (niște comisioane suplimentare). Dacă nu vrea, poate declara că a primit un colet cu știuleți de porumb, nu mai plătește nimic iar tu îți iei o mare țeapă. Deci Garanția Okazii este, așa cum sună și numele, o garanție pentru ei și pentru client (și pe el îl costă mai mult, că de, e prin curier), nicidecum pentru vânzător.
   Există și Daily Deals, o altă opțiune prin care marfa e musai să fie trimisă prin gratuit prin curier (nu cu Poșta). Iar sistemul îți propune chestia asta pentru produsele ieftine. În acest caz, poți mări prețul cu 33 lei (cât costă un curierat ieftin cu ramburs) iar Okazii e în culmea fericirii pentru comisionul suplimentar de 2,8% din cei 33 lei (aproape un leu).
   Trăgând linie și adunând, tu (adică vânzătorul) plătești, tu ești vinovat, tu ai numai obligații. Dar nu se gândesc că acel comision este cam unic... După ce am cumpărat o țigară electronică de la un individ, am devenit client fidel de cartușe cu lichid fără să mai licitez în okaziile lu' pește. Am mai luat de la un alt tip lichid la sticluță și am continuat să iau de la el tot fără să mai licitez.
   În prezent Okazii.ro s-a transformat într-un soi de Mall virtual cu o grămadă de mici magazine. Ca idee, probabil că este mai eficient, din punct de vedere economic, să-ți faci un cont la ei și să începi să vinzi pe loc (au mulți vizitatori) decât să-ți deschizi un site propriu (domeniu, hosting, programare, promovare - costă timp și bani).
   Șistemul informatic contribuie și el din plin la nemulțumirea utilizatorilor. Uneori, după update-uri sau la repostarea licitațiilor, se pierd date sau se schimbă formatarea anunțurilor. Dar cea mai tare fază rămâne "alterarea" adresei de email care nu poate fi reparată decât prin schimbarea emailului de către utilizator. Adică sistemul face nu-știu-ce adresei, astfel încât nu mai primești emailuri cu întrebările clienților sau cu tranzacțiile încheiate, ci numai emailurile promoționale Okazii.ro. Când încerci să te loghezi, sistemului îi pare rău pentru inconvenient și te pune să reconfirmi adresa de email. Degeaba suni la suport, ți se spune că nu au ce face, că tu ești de vină că ai marcat ca SPAM emailurile de la ei, și că trebuie să pui o altă adresă. Dar să nu faceți prostia de a pune un alias pentru că dacă veți avea probleme (și sigur veți avea), ei nu vor recunoaște emailurile decât dacă sunt trimise de la adresa declarată în sistem.
   Da, mai există și alternative gratuite la Okazii.ro. De pildă Mercador, Tocmai, OLX, MicaPublicitate.adevarul.ro, Piata-AZ, etc. Mai sunt și o sumedenie de forumuri unde poți vinde, gen SoftPedia sau ComputerGames. Dar au un mare dezavantaj: lipsa calificativelor. Chiar dacă implementează un sistem de calificative, fiind servicii gratuite, nimic nu împiedică țeparii să-și facă conturi multiple ca apoi să-și acorde calificative între multiplele conturi. Chiar și pe Okazii sunt astfel de țepari dispuși să sacrifice câțiva euro pentru o lovitură de câteva sute.
   Nu voi discuta aici dezavantajele alternativelor enumerate mai sus (au o grămadă de lipsuri, dar nu vreau să le dau idei), rămâne deschisă cererea de alternative inteligente. Unii speră în venirea Ebay-ului în România... probabil că vor cumpăra Okazii și vor păstra câte ceva din neajunsuri.

   Până acum am discutat de alternativa titlului acestui post. Să revenim la inventivitate. Ce face românul ca să nu plătească? Găsește alternative gratuite, leagă cu sârmă, lipește cu scotch, mai pe scurt face românisme.
   Astfel, românii transformă un serviciu gratuit de socializare într-un mediu de afaceri. Poate nu multă lume a auzit de Google+ sau de Picasa. Ei bine, românii au început sa vândă produse prin Picasa care, inițial, a fost făcut pentru socializare și foto-sharing. Am mai văzut pe Facebook pagini de companii sau întreprinzători care-și promovează produsele (culmea, făcând concurență reclamelor plătite), dar Facebook are și suport pentru așa ceva. Ai unde să pui date de contact, texte de prezentare, etc.
   La Picasa poți pune doar poze cu o scurtă prezentare și, eventual, prețul. Mai departe nu-ți rămâne decât să popularizezi respectivele poze prin intermediul Google+ și să discuți cu clienții prin comentariile de la poze. Probabil că și pe Facebook se poate face la fel, numai că acolo este ceva mai dificil să ștergi vreo poză. Habar nu aveam de această inițiativă până acum câteva zile când mi-a trimis cumnată-mea un email cu un link către un asemenea vânzător (galerie de poze, mai exact).
   Sistemul se poate utiliza relativ ușor pentru cumpărători: deschizi Picasa Web Albums (http://www.picasaweb.com) și scrii la Search, în dreapta sus, ce anume cauți. Te uiți cu atenție la poze și, dacă găsești ce-ți place, trimiți un soi de rezervare folosind comentariile pozei.
   Desigur, sistemul nefiind făcut pentru așa ceva, sunt și dezavantaje. Textele de sub poze apar pe o singură linie. Nu poți pune un text de prezentare (da, știu, poți pune o poză în care să scrii, dar e dificil de modificat). Probabil, dacă s-ar bunghi Google care-i mișcarea, ar intra și ei pe piață cu GOOkaziile lor...


BRAVO ROMÂNI! Google, ia și învață!

Cum îți iei țeapă cu țigările de contrabandă

   Mișunând prin piața Niki Scorpion din București, sectorul 5 (Piața Rahova), am fost acostat de o țigancă care mi-a propus țigări ieftine, la 7 lei pachetul. Întrucât mai aveam ceva mărunțiș prin buzunar și n-am mai postat nimic de ceva timp, am zis să fac o experiență... I-am cerut individei 5 pachete. S-a apropiat un alt țigan care-mi propunea câteva cartușe, că are el să-mi dea rest. Păreau a fi împreună, zicea că vine fata imediat cu cele 5 pachete și că trebuie să-i dau banii, că le e frică de "gardă". S-a recomandat - Alex.
   În timp ce discutam cu ăsta, fata a plecat cu banii, chipurile să aducă țigările. După câteva minute, tipul zice că are o mică treabă dar revine imediat... Întrebându-l ce se aude cu țigările mele, tipul zice că nu știe, că trebuie să aștept, că vine fata aia cu ele... Evident, nu o mai cunoaște, nu sunt împreună.
   După vreo 5 minute reapare tipul, chipurile surprins că nu s-a întors fata și că "aleagă-s-ar prafu', că uite-așa ne alungă clienții! Cred că era cu bărba-su mai încolo"...
   Desigur, mi-am băgat picioarele și am plecat cu gândul să postez pățania pe acest blog. În definitiv merită, nu?

   A doua zi, trecând pe acolo, mi-am zis să mai fac un update... Așadar am vorbit cu un altul, care mi-a zis să ma duc un pic mai jos, către piață, că vine el. Îi cerusem Kent 8 lung. A zis că are, costa 8,50 lei, da' e garda în zonă și nu le are la el, dar trimite o fată să le aducă.
   Zis și făcut, mă trimite pe strada de lângă piață, lângă niște case. Acolo mă pune să mai aștept câteva momente, apoi dispare. După 3 minute vine fata, aruncă prin geamul deschis al mașinii, pe locul din spate o pungă care părea să conțină cele 2 cartușe. Apoi vine lângă geamul meu cerând "repede, banii, că vine garda". Așadar în dreapta îl aveam pe el (tot Alex se recomandase) care mă punea "să dau repede banii la fată", iar în stânga - fata care voia bani. Am pus mâna pe pungă: moale și pufoasă, conținea două pâini. Îi dau punga tipului, precizându-i că nu vreau pâine. Ăsta o face pe miratul și-i spune fetei (Cristina) să aducă "pe bune" țigările. Iar trebuie să aștept.
   Întrucât îmi propusesem să văd până unde se poate ajunge, mi-am zis să aștept să vedem ce se mai întâmplă. Apare tipul, Alex, care-mi spune să parchez și mai jos, în dreptul altei case. Zis și făcut. Parchez în locul indicat și mă pun pe așteptat. Apare un alt țigan, se urcă în mașină, îmi zice că s-a dus fata să aducă țigările și că între timp să-i dau banii să se uite la ei. Îi spun că banii sunt bani, nu are ce să vadă la ei și că vreau să văd țigările. Ăsta se uita chiorâș la mine, pune piedica ușii și-mi zice: "Coaie, uite că m-am încuiat aici cu tine, dă banii să-i văd, ce, crezi că vreau să fug cu ei?" Evident, i-am repetat că vede banii după ce văd eu țigările. descuie ușa și pleacă. Între timp se vedea fata venind, evident fără țigări. Stau un pic de vorbă, apoi vine fata:
   - A zis șefu' că ești gabor și nu vrea să-ți vândă. Da' dacă vrei îți dau eu ceva care seamănă cu Kent-ul. Stai un pic.
   Și pleacă. Se reîntoarce cu un pachet de Doina și unul de Viceroy:
   - Astea-s la fel ca Kent-ul, ia și fumează.
   O asigur că nu sunt gabor și că vreau doar Kent, apoi îmi văd de drum...

   În imaginea de mai jos puteți vedea țigări confiscate din Piața Obor - articol publicat în Libertatea. Se pot observa cartoanele îndesate în pachete și cartușe.

CAP AURORA - stațiune turistică de interes național

   Întrucât se anunță coduri care mai de care mai colorate, ne-am zis să mergem la mare. Unde? Păi în stațiunea turistică de interes național, Cap Aurora:

   Mai exact, Hotelul Onix al Unita Turism:

   Întrucât suntem băieți deștepți, am contactat direct hotelul, am sărit peste agențiile de voiaj care ne propuneau prețuri mai mari cu cel puțin 20%. Am luat așadar camere duble 2A (renovate cică), la un preț mai mic cu 10% decât cel de pe site-ul lor, întrucât am luat 2 camere pentru 10 zile. Asta după ce am vizitat mai multe camere, unora le lipsea geamul de la baie (de fapt era după ușă cu balamaua ruptă), la altele nu se închidea, iar o alta avea niște urme de mucegai.
   Până la coadă ne-am instalat la etajul 1, unde singurul dezavantaj era lipsa liftului. Panoramă frumoasă, vedere la mare (toate camerele renovate au vedere la mare, cele nerenovate având vedere la splendida parcare). Ba chiar și copacii s-au dovedit extrem de utili dimineața, când ne beam cafelele în balcon, ferindu-ne de soarele cel arzător.

Răsărit de soare la ora 6:30:

   Nu știm cum este mâncarea în acest hotel, deoarece noi urâm sincer orarele fixe ale restaurantului. Am mâncat în primele două zile la cele două terase de pe plaja din fața hotelului. Unde ciorba de pui a la grec are un strat de ulei de 3 mm deasupra și, uneori, este afumată "că au uitat băieții de la bucătărie să mestece în ea pe parcursul operațiunii de încălzire". Rezultatul? Cea mică s-a ales cu o diaree care a ținut vreo 5 zile și a adus beneficii stațiunilor de pe litoral. Adică am cheltuit mai mult bani la farmaciile locale pentru pudră de talc (vreo 35 lei flaconul) și laptele HN 25 fără lactoză.
   În zilele următoare ne-am reprofilat la una din cele 3 împinge-tava (se citește autoservire) prezente în stațiunea Venus, cea mai buna fiind și cea mai apropiată de hotel (500-600m) și care dispunea de câteva foișoare superbe (hmmm, am omis să fac poze) cu vedere la mare. Avantajele evidente, acolo unde nu-ți rupeai picioarele pe scări (trepte turnate anapoda, perfect asimetrice și inegale), îți puteai frânge gâtul sau răsturna tava cu mâncare pe gresia din foișoare care era deosebit de unsuroasă. Desigur, avantaje pentru spitalele și farmaciile din zonă în cazul în care-ți rupeai vreun oscior, avantajul terasei dacă veneai grămadă cu tava - îți mai cumpărai o porție.
   Prin bunăvoința Municipalității, intrarea în apă era deosebit de pufoasă, așa cum se vede și în poze. Dar nu pentru mult timp, după câțiva pași începeau bolovanii, destul de colțoși, și ei parcă puși acolo în sprijinul farmaciilor (după ce te tăiai, trebuia să mergi în Jupiter să-ți cumperi plasturi).

   În rest, toate au rămas așa cum le știm de pe vremea răposatului. Trotuarele înguste din asfalt fisurat, împodobit ici-colo cu câte un trunchi de copac lăsat suficient de înalt cât să nu te poți plimba pe tocuri sau să împingi un cărucior de copii fără să vizitezi secția de ortopedie a spitalului. Aleea către satul pescăresc este tot în beznă, numai bună să-ți faci nevoile sau să-ți dea careva la cap.


   Ah, scuze pentru poze, sunt făcute cu un telefon chinezesc ieftin. Pozele cu răsăritul soarelui sunt făcute cu un telefon chinezesc ceva mai scump decât primul, dar mai ieftin decât iPhone-ul de la Apple.

Limba Română

   Mergând cu mașina prin București, am constatat că TAB Construct mi-a "creeat" un disconfort vizual cu afișele pe care le pun pe garduri... Oricum, de apreciat că-și cer scuze.

   Data aviatoare o să-mi iau la mine și o cameră foto cu zoom optic (poza este "creeată" cu un telefon mobil).

De ce spălăm conservele și cutiile de bere

   Întrucât frigiderul s-a apucat de nudism, am primit comandă de cumpărături de la Împărăție. Mi-am luat frumos trăistuța și lipa-lipa la Kaufland. Micii de care vorbeam în postul "K-Classic, calitate, garantat" au început să se ducă dracului: acuma sunt mici, urâți, diformi, pasta din care sunt făcuți este chiar o pastă, mult mai sărați și, de cele mai multe ori, arși pe dinafară, cruzi pe dinăuntru.. Atât la Kaufland-ul din Colentina, cât și la cel din Sebastian.
   Întrucât pe listă figura "spanac", am presupus că nu dorește frunze verzi, intrucât e mult de muncă cu spălatul și curățatul. Așadar m-am dus la raionul de congelate de unde am săltat câteva pungi. Dar la 38 de grade este posibil să ajung cu el acasă sub formă de fiertură, chiar dacă le pun în acele pungi termoizolate. Deci cumpărăm și niște conserve, pentru back-up.
   Ajuns la raionul de conserve, nu mică mi-a fost mirarea cand am găsit destul de multe cutii de conserve cu rahați de șoareci pe ele. Și atunci mi-am adus aminte de o știre de la televizor, unde unii omorau cu bâtele un șobolan în mijlocul supermarketului, sub privirile oripilate ale clienților. Am scos frumos telefonul mobil și am tras câteva poze...
   Ajuns acasă, îi arăt pozele nevestei, mirat fiind că, în mijlocul Bucureștiului (Kaufland Coletina), în anul 2012, șoarecii țopăie printre rafturile magazinelor. Totuși acele conserve vin ambalate în niște cutii de carton cu un celofan deasupra; celofanul este scos în momentul în care conservele sunt așezate pe rafturi. Nu pare deloc mirată (soția) și-mi spune că nu știa cum arată rahatul de șoareci. Așadar este de presupus că mulți alții nu știu, motiv pentru care scriu acest articol.
   Pentru necunoscători, excrementele și urina rozătoarelor pot transmite o grămadă de boli (precum leptospiroza). De aceea trebuie spălate bine-bine cutiile de conserve, de bere sau alte răcoritoare, chiar dacă par curate.

Dezactivare Vodafone Vox

Cartelele Vodafone sunt livrate cu Vodafone Vox activat. Pentru dezactivare puteți forma ##002# (apoi apasati tasta de apel).

ToasTina - toast clasic

   19.04.2012. Încă o pâine fără conservanţi. A se folosi ca antibiotic, are un conţinut ridicat de Penicilină naturală. ToasTina - toast clasic. Am menționat că este nedesfăcută? Am verificat și ambalajul, este intact. Expiră peste 6 (șase) zile.
   Citez de pe ambalaj (exact așa este scris, nu am pus nici o virgulă în plus sau în minus): "Ia-ți felia zilnică de optimism și vitalitate cu ToasTina! Concepută din ingrediente de cea mai bună calitate, ToasTina este pâinea albă feliată, care se asortează cu orice deliciu culinar, fie el sărat, dulce sau chiar picant. Este o companie plăcută la orice masa, iar alături de ea orice gustare capătă mai multă savoare!"
   Evident, nu mai cumpăr acest produs.

Aventuri la liceul Horia Hulubei

   Am început serviciul în noul an. Nasol. Anul trecut stăteam acasă... Eh, ce vremuri...
   Prin urmare mi-am delegat soţia cu sarcina dificilă de a duce băieţelul la grădiniţă. Dificil pentru ca avem şi o fetiţă mică de 1 an, stăm la etajul 3 într-un bloc care nu a fost prevăzut cu lifturi. Deci, exerciţiu de forţă pe scări cu un cărucior destul de mare (17 kg, de iarnă, ea l-a vrut) cu un bebe de alte 13 kg înăuntru. Şi un alt "bebe" de 5 ani care trebuie dus la grădi, care i se agaţă "de fustă", evident, tot pe scări.
   Pe lângă grădi, avem şi o şedinţă pe săptămână la logoped pentru că pronunţăm aiurea ş, r, etc. Şedinţele de logopedie au loc în liceul Horia Hulubei. Liceu prevăzut cu multe scări, înzăpezite, desigur, deoarece este iarnă. Soţia nu a făcut liceul aici, aşadar nu ştie unde este intrarea elevilor. Şi nici eu nu ştiu pentru că, de când am terminat, au avut loc mai multe schimbări.
   Bun. A luat soţia copiii, cea mică în căruciorul cel mare, iar cel mare agăţat de fustă. Lipa-lipa către logoped. La prima vizită a avut noroc pentru că s-a găsit un profesor simpatic s-o ajute la urcarea căruţului pe scări. Numai că între timp a venit iarna, scările s-au înzăpezit (gheaţă, zăpadă) iar profesorul simpatic nu stă în fața liceului să aștepte doamnele aflate la ananghie, era înăuntru la căldură. S-a chinuit, a transpirat abundent, dar a reușit. M-a sunat să-mi comunice izbânda iar eu i-am spus că mai există şi intrarea elevilor care s-ar putea să fie mai accesibilă.

   La plecarea de la logoped, soţia a lăsat căruţul în dreptul scărilor (sunt 8 trepte), la vreun metru distanţă, într-un loc ferit din calea celor care urcă sau coboară. Problema a fost că nu a asigurat căruţul cu frâna. L-a luat pe cel mare în braţe să-l coboare cele 8 trepte. Operaţiunea trebuia să dureze câteva secunde.
   Între timp, un grup de fete au coborât pe scări, au văzut căruţul (or fi crezut că e gol întrucât soţia avea deja un copil în braţe) şi s-au gândit să facă o glumă bună făcându-i vânt pe trepte. Căruţul (cu tot cu copil - cea mică nu se prea vedea pentru că era în landou) s-a dat peste cap.
   Soţia nu a avut timp să reacţioneze, a văzut doar căruciorul răsturnat. A ridicat căruţul, apoi nu ştia cum să o ia pe cea mică de acolo de teamă să nu aibă vreo fractură. Cea mică era lovită la nas şi la buze şi urla de mama focului. S-a dus acasă şi m-a sunat să dăm fuga la spital.
   Am lăsat serviciul şi am dat fuga la doctor. Radiografie, chirurgie, ORL. Fractură de piramidă nazală fără deplasare. Adică relativ bine, putea să fie mult mai rău.
   A, şi urăşte scările. Când vede trepte se pune pe urlat.
   Am mers în aceeaşi zi la liceu să văd dacă sunt camere în zona respectivă. Din păcate nu-s. După ce ne-am întors de la spital, am băgat un cap şi la Poliţie să vedem dacă putem să bagăm in sperieţi acei copii cretini, în ideea să nu mai facă vreodată aşa ceva. Complicat rău. Trebuie mers la IML (pe vremea asta!!!), apoi venit la secţie, depusă plângere, sectoristul investighează şi, dacă prinde făptaşul, îi desenează un dosar penal şi o amendă părinţilor pentru că puştoaica e minoră...

   Atenţie părinţi!!! Niciodată nu lăsaţi căruciorul copiilor neasigurat, nu se ştie niciodată ce cretin trece pe lângă el.