CAP AURORA - stațiune turistică de interes național

   Întrucât se anunță coduri care mai de care mai colorate, ne-am zis să mergem la mare. Unde? Păi în stațiunea turistică de interes național, Cap Aurora:

   Mai exact, Hotelul Onix al Unita Turism:

   Întrucât suntem băieți deștepți, am contactat direct hotelul, am sărit peste agențiile de voiaj care ne propuneau prețuri mai mari cu cel puțin 20%. Am luat așadar camere duble 2A (renovate cică), la un preț mai mic cu 10% decât cel de pe site-ul lor, întrucât am luat 2 camere pentru 10 zile. Asta după ce am vizitat mai multe camere, unora le lipsea geamul de la baie (de fapt era după ușă cu balamaua ruptă), la altele nu se închidea, iar o alta avea niște urme de mucegai.
   Până la coadă ne-am instalat la etajul 1, unde singurul dezavantaj era lipsa liftului. Panoramă frumoasă, vedere la mare (toate camerele renovate au vedere la mare, cele nerenovate având vedere la splendida parcare). Ba chiar și copacii s-au dovedit extrem de utili dimineața, când ne beam cafelele în balcon, ferindu-ne de soarele cel arzător.

Răsărit de soare la ora 6:30:

   Nu știm cum este mâncarea în acest hotel, deoarece noi urâm sincer orarele fixe ale restaurantului. Am mâncat în primele două zile la cele două terase de pe plaja din fața hotelului. Unde ciorba de pui a la grec are un strat de ulei de 3 mm deasupra și, uneori, este afumată "că au uitat băieții de la bucătărie să mestece în ea pe parcursul operațiunii de încălzire". Rezultatul? Cea mică s-a ales cu o diaree care a ținut vreo 5 zile și a adus beneficii stațiunilor de pe litoral. Adică am cheltuit mai mult bani la farmaciile locale pentru pudră de talc (vreo 35 lei flaconul) și laptele HN 25 fără lactoză.
   În zilele următoare ne-am reprofilat la una din cele 3 împinge-tava (se citește autoservire) prezente în stațiunea Venus, cea mai buna fiind și cea mai apropiată de hotel (500-600m) și care dispunea de câteva foișoare superbe (hmmm, am omis să fac poze) cu vedere la mare. Avantajele evidente, acolo unde nu-ți rupeai picioarele pe scări (trepte turnate anapoda, perfect asimetrice și inegale), îți puteai frânge gâtul sau răsturna tava cu mâncare pe gresia din foișoare care era deosebit de unsuroasă. Desigur, avantaje pentru spitalele și farmaciile din zonă în cazul în care-ți rupeai vreun oscior, avantajul terasei dacă veneai grămadă cu tava - îți mai cumpărai o porție.
   Prin bunăvoința Municipalității, intrarea în apă era deosebit de pufoasă, așa cum se vede și în poze. Dar nu pentru mult timp, după câțiva pași începeau bolovanii, destul de colțoși, și ei parcă puși acolo în sprijinul farmaciilor (după ce te tăiai, trebuia să mergi în Jupiter să-ți cumperi plasturi).

   În rest, toate au rămas așa cum le știm de pe vremea răposatului. Trotuarele înguste din asfalt fisurat, împodobit ici-colo cu câte un trunchi de copac lăsat suficient de înalt cât să nu te poți plimba pe tocuri sau să împingi un cărucior de copii fără să vizitezi secția de ortopedie a spitalului. Aleea către satul pescăresc este tot în beznă, numai bună să-ți faci nevoile sau să-ți dea careva la cap.


   Ah, scuze pentru poze, sunt făcute cu un telefon chinezesc ieftin. Pozele cu răsăritul soarelui sunt făcute cu un telefon chinezesc ceva mai scump decât primul, dar mai ieftin decât iPhone-ul de la Apple.