RCS-RDS, abonament business

   M-am gândit io: hai să-mi fac un site. Pentru asta trebuia să am o legătură bună la internet. În zona în care stau, în 2005, nu era nici un provider de internet în afară de Romtelecom. Iar Romtelecom era abia la început cu conexiunile ADSL, ofereau serviciile doar la ei pe site pentru că "nu aveau posibilităţi tehnice" pentru micul meu oraş. Şi chiar dacă reuşeau, viteza de upload ar fi fost mică.
   Am luat legătura cu INES şi cu alţi provideri, mă puneau să-mi trag eu fibra (vreo 11 km) şi-mi dau ei internetul. Nişte calcule sumare m-au dus cu gândul la potenţialii strănepoţi care, poate, ar fi început să vadă profituri ca urmare a investiţiei.
   Surpriza a venit de la RCS-RDS care mi-a oferit un abonament de "doar" 480 dolari pe fibră optică. A, dacă vreau şi 128 de IP-uri, mai plătesc încă o taxă anuală (vreo 40 de dolari).
   Zis şi făcut. M-am abonat. Pus pe hârtie, dădea cu minus. Dar, conform înţelegerii, aveam la dispoziţie 60 de zile până la instalare. Aşadar aveam timp să-mi termin aplicaţiile online. Din păcate, o a doua surpriză de la RCS-RDS: au apărut după 3 zile...
   Prin octombrie 2005 serviciile RCS-RDS au început să dea rateuri. "Reprezentanţii" companiei pe care-i sunam la numerele pentru intervenţie tehnică, nu prea erau în stare să facă diferenţa dintre internet şi intranet. Eu le explicam că nu-mi merge internetul, ei îmi confirmau că serverul meu răspunde la ping... Am mai întâlnit asemenea reprezentanţi la Romtelecom, prin 2009.
   După nenumărate apeluri, prin noiembrie primesc o somaţie de plată. Evident, dacă serviciile nu mergeau, de ce aş plăti? Reprezentantul de vânzări s-a dovedit a fi necioplit pentru că a vorbit urât şi mi-a şi închis telefonul în nas. După alte două zile serviciile au început iar să funcţioneze, dar numai pentru 10 zile, pentru că am fost "suspendat pentru neplată". Eu aşteptam o nouă factură în care să storneze perioada în care internetul nu a funcţionat (vreo 3 săptămâni, interval pe care l-am acoperit cu câteva telefoane Zapp).
   Le-am trimis scrisori, emailuri - nimic. La un moment dat, am trimis o altă scrisoare în care le-am cerut rezilierea contractului. M-a sunat un alt reprezentant care mi-a spus că degeaba am trimis eu cererea, contractul este reziliat pentru că eu nu mi-am îndeplinit obligaţiile contractuale şi anume nu am plătit. L-am rugat pe cel de la telefon să-mi trimită stornarea solicitată pentru a plăti ce mai aveam de plată ca să închidem povestea. Au trecut 2 săptămâni - nimic.
   Mă sună departamentul plăţi. O iau de la capăt cu povestea. Îmi zice că o să se rezolve. Alte 3-4 săptămâni - nimic.
   Mă sună departamentul plăţi, un alt angajat destoinic. Repet povestea, acelaşi răspuns: se va rezolva.
   Între timp eu tot primeam facturi pentru serviciul de telefonie fixă pe care mi l-au dat gratuit odată cu contractul de internet. Deşi contractul era reziliat, telefonul funcţiona (avea ton, nu am încercat să sun pe nimeni) şi facturile veneau regulat. După un an sau doi, am constatat că nici telefonul nu mai funcţiona, dar facturile veneau... Cel mai drăguţ era când primeam pe factură şi "intervenţii" care costau, nu mai erau gratis, deşi eu nu aveam contract cu ei... M-am făcut că plouă...
   Trec anii. Prin 2009 (după patru ani) primesc somaţie de la judecătorie. RCS-RDS mă somează prin instanţă să le dau vreo 80 de milioane. 24 datorie iniţială, restul dobânzi şi penalităţi. Mă apuc frumos să fac o centralizare a facturilor şi plăţilor. La un moment dat atenţia îmi este atrasă de valorile facturilor care aveau variaţii semnificative. Iau arhiva cu cursurile valutare, fac calculele: eroare. Deşi pe factură era specificat cursul corect, înmulţirea nu dădea. Pe alte facturi am văzut diferenţe şi mai mari. Tipii îmi facturau IP-urile alea de câteva ori pe an. În total au "umflat" facturile cu 6-7 milioane.
   Fac rezumatul, compun întâmpinarea. Evident, au pierdut în instanţă, judecătoria a respins somaţia ca fiind nefondată şi ne-a sfătuit să ne judecăm pe fond. Dat fiind faptul că am dovedit că m-au furat, că am solicitat în scris (cu confirmare de primire) rezolvarea situaţiei, RCS-RDS s-a gândit să abandoneze.
   În 2011, o altă firmă, din Cluj, mă somează să mă prezint la ei cu echipamentele RCS-RDS, întrucât ei îi reprezintă. Pentru că nu au dovedit afirmaţiile, le-am dat un mare ignore. Aştept acum să mă dea şi ei în judecată...

   Concluzie: fiţi atenţi la facturile lor! Ei au încercat să mă înţepe, eu am rezolvat-o în instanţă.

Service Dacia Pantelimon

   La acest service am ajuns din întâmplare, prin 2002-2003. Fiind prin zonă, mi-a cedat cablul de acceleraţie. Am sunat la Dacia – Vocea Clientului şi ei m-au trimis aici.
   Am intrat în curtea interioară, apoi un mecanic mă dirija să intru în atelier. Pentru asta trebuia să urc o pantă destul de mare… fără acceleraţie. Am coborât din maşină şi i-am explicat. A venit “maistrul” care, după o sumară inspecţie, mi-a propus remedierea cu 200.000 lei la mica înţelegere (practic voia să înlocuiască nu-ştiu-ce plastic de la un alt cablu rupt). Dacă vreau factură, am de aşteptat pentru că nu au cabluri de Dacia SuperNova pe stoc. Până una-alta, să bag maşina înăuntru. Nu ştiu ce a meşterit el acolo, dar a pus cablul la loc, astfel încât am putut urca panta. Văzând cât de uşor a reparat-o, am presupus ca nu e ceva grav (şi bine am făcut), i-am oferit un 100.000 pentru un “românism” solid care să mă ţină, practic să consolideze ce i-a făcut el acolo.
   Şi m-a ţinut până în 2008 când s-a rupt de undeva de la pedală. Veneam dinspre Metro Voluntari, maşina încărcată cu o grămadă de alimente perisabile, pe podul de la Europa. Am pus avaria, am tras cablul spre motor, l-am şters bine de smacolină şi l-am adus în dreptul geamului. Apoi l-am apucat sănătos cu mâna stângă şi mi-am văzut de drum până la socri. Nevastă-mea se tot crucea, nu a mai văzut maşină condusă astfel…
   Oficial, faza cu stocul se poate numi ţeapă. Sau faptul că acel cablu nu trebuia musai înlocuit. Neoficial, meşterul de la acel Service mi-a rezolvat problema.

Latin Efe – Service Dacia

   Toamna 2001. După 6.000 de kilometri, Dacia mea SuperNova Clima făcea ca trenul. Când frâna. Pentru că s-au uzat plăcuţele de frână. Am cam ignorat beculeţul din bord care mă avertiza să schimb plăcuţele de frână. Întrucât făcusem revizia la 1.000 de km tot acolo, iar mecanicul îmi recomandase să lucrez în continuare cu ei (întrucât se trece în carnetul maşinii numele mecanicului, iar el va fi mereu mecanicul maşinii care va cunoaşte istoricul şi problemele maşinii), m-am prezentat la Latin Efe pentru schimbarea plăcuţelor de frână, după ce, evident, am achitat taxa de intrare pe teritoriul Politehnicii.
   Evident, mecanicul acela nu mai lucra acolo. Dar sunt mulţi alţii aşadar nu e o problemă. Bun, urcă maşina pe elevator. De care plăcuţe doresc? Păi d-alea care nu put şi care nu umplu janta de pulbere neagră, chiar dacă-s mai scumpe şi mai puţin eco-friendly. OK, dar trebuie schimbat şi un disc de frână. Aşa zice ingineru’, altfel nu-mi pot da garanţie la maşină. Mă cert cu ingineru’, îi explic că nişte mici şănţuleţe pe suprafaţa discului sunt puţin deranjante doar până se ajustează şi plăcuţele… Nu şi nu, trebuie schimbat discul. Dornic să plec mai repede de acolo, îi dau OK-ul pentru schimbare. Vreo 400.000 lei (vechi), destul de mult la vremea aceea.
   Ies pe poarta Politehnicii, fac vreo 15 kilometri şi mi se aprinde beculeţul din bord. Mă întorc, mai plătesc o taxă de Politehnică (păi ce, dom’ne, mata crezi ca io-i ţiu minte pe toţi ăia care intră?) şi mă duc glonţ la mecanic. “Păi n-aveţi programare…”. Îi aduc aminte că am plecat de la el acu’ juma’ de oră. Ăăăăă, bine, dar e treabă de Electrică, să mă duc la electrician.
   Mă duc la electrician. Ăla monta un casetofon unuia cu o Dacie super-tunată, LED-uri pe ţeava de eşapament, spoilere peste tot, eleroane gen Formula 1 şi nelipsitul smoc de cruciuliţe (avea şi 2 icoane!!!) agăţat sub retrovizoare. Aştept vreo 20 de minute, omul era prins rău în maţele de la tubu’ de başi, nici măcar nu a vrut să îmi răspundă la două întrebări. După ce a terminat, foarte amabil îmi spune “păi e de Mecanică, dom’le! Io n-am aci elevator, n-am cum să măsor!”. Îl lămuresc că e musai să vină şi el la rampă, că mecanicu’ şi-a prins urechile. E de acord, dar să urc maşina pe elevator, apoi să-l chem.
   Mă întorc la mecanic, ăla deja urcase o altă maşină pe elevator, că doar nu era să stea după mine. După vreo 2 ore de stat, deja se înserase, vine şi rândul meu. Urc maşina pe elevator şi hai la electrică. Electricianul intrase în pământ. Nu era pe nicăieri. Îl caut vreo 20 de minute şi dau de el în bodega service-ului. Omul mânca, să revin în 20 de minute.
   Aştept cele 20 de minute, mă întorc să pescuiesc electricianul. Vine ăsta, măsoară, se scarpină… şi decretează: “E de mecanică! Plăcuţele nu ie bune, are prea mult cupru şi d-aia aprinde becu’. Mergeţi la inginer să vă schimbe plăcuţele!”. Mă duc să caut ingineru’. Era în bodegă, mânca. Dacă tot eram acolo, hai să mănânc şi eu. Am ras un hamburger şi i-am comunicat inginerului că-l aştept lângă bolid.
   Maşina era deja coborâtă de pe elevator. Mecanicul îmi comunică foarte încântat: “Gata, şefu’, merge!”. Intru în maşină, verific, aşa era, becul se stinsese. Plec fericit.
   După o săptămână am avut o pană. Până să pun roata de schimb, am aruncat un ochi la plăcuţele de frână. Porcul dracului a tăiat cablurile de la senzori şi a smuls firele de la plăcuţe… Mufele de la acele cabluri nu se găsesc prin magazine…
   După vreo 3-4 luni m-am dus la Meridian să-mi schimbe şi discul. Pentru că era prost, se ovalizase şi maşina avea o oscilaţie enervantă în momentul în care frânam.

   11.12.2001. Am mai trecut o singură dată pe la ei, pentru schimbarea tapiţeriei de pe tavan. Parcasem maşina la soare probabil… şi s-a lăsat pânza de pe tavan – mă mângâia pe creştet. Ăştia aveau tavanul pe stoc şi mi l-au schimbat pe loc, în garanţie (maşina a fost cumpărată pe 8-9 ianuarie 2001), fără prea multe discuţii. Le-am spus că-mi plouă în maşina pe la chederul de parbriz. Pe ăsta nu-l aveau în stoc, dar, undeva pe 25 ianuarie 2002, cu siguranţă vor primi. “Aaaaa, expiră garanţia? Păi nici o problemă, lăsaţi maşina aici şi vă sunăm noi când e gata”… Dacă nu, să pun io nişte SuperGlue acolo şi se rezolvă. Dar mai întâi să curăţ bine locul…