Toamna 2001. După 6.000 de kilometri, Dacia mea SuperNova Clima făcea ca trenul. Când frâna. Pentru că s-au uzat plăcuţele de frână. Am cam ignorat beculeţul din bord care mă avertiza să schimb plăcuţele de frână. Întrucât făcusem revizia la 1.000 de km tot acolo, iar mecanicul îmi recomandase să lucrez în continuare cu ei (întrucât se trece în carnetul maşinii numele mecanicului, iar el va fi mereu mecanicul maşinii care va cunoaşte istoricul şi problemele maşinii), m-am prezentat la Latin Efe pentru schimbarea plăcuţelor de frână, după ce, evident, am achitat taxa de intrare pe teritoriul Politehnicii.
Evident, mecanicul acela nu mai lucra acolo. Dar sunt mulţi alţii aşadar nu e o problemă. Bun, urcă maşina pe elevator. De care plăcuţe doresc? Păi d-alea care nu put şi care nu umplu janta de pulbere neagră, chiar dacă-s mai scumpe şi mai puţin eco-friendly. OK, dar trebuie schimbat şi un disc de frână. Aşa zice ingineru’, altfel nu-mi pot da garanţie la maşină. Mă cert cu ingineru’, îi explic că nişte mici şănţuleţe pe suprafaţa discului sunt puţin deranjante doar până se ajustează şi plăcuţele… Nu şi nu, trebuie schimbat discul. Dornic să plec mai repede de acolo, îi dau OK-ul pentru schimbare. Vreo 400.000 lei (vechi), destul de mult la vremea aceea.
Ies pe poarta Politehnicii, fac vreo 15 kilometri şi mi se aprinde beculeţul din bord. Mă întorc, mai plătesc o taxă de Politehnică (păi ce, dom’ne, mata crezi ca io-i ţiu minte pe toţi ăia care intră?) şi mă duc glonţ la mecanic. “Păi n-aveţi programare…”. Îi aduc aminte că am plecat de la el acu’ juma’ de oră. Ăăăăă, bine, dar e treabă de Electrică, să mă duc la electrician.
Mă duc la electrician. Ăla monta un casetofon unuia cu o Dacie super-tunată, LED-uri pe ţeava de eşapament, spoilere peste tot, eleroane gen Formula 1 şi nelipsitul smoc de cruciuliţe (avea şi 2 icoane!!!) agăţat sub retrovizoare. Aştept vreo 20 de minute, omul era prins rău în maţele de la tubu’ de başi, nici măcar nu a vrut să îmi răspundă la două întrebări. După ce a terminat, foarte amabil îmi spune “păi e de Mecanică, dom’le! Io n-am aci elevator, n-am cum să măsor!”. Îl lămuresc că e musai să vină şi el la rampă, că mecanicu’ şi-a prins urechile. E de acord, dar să urc maşina pe elevator, apoi să-l chem.
Mă întorc la mecanic, ăla deja urcase o altă maşină pe elevator, că doar nu era să stea după mine. După vreo 2 ore de stat, deja se înserase, vine şi rândul meu. Urc maşina pe elevator şi hai la electrică. Electricianul intrase în pământ. Nu era pe nicăieri. Îl caut vreo 20 de minute şi dau de el în bodega service-ului. Omul mânca, să revin în 20 de minute.
Aştept cele 20 de minute, mă întorc să pescuiesc electricianul. Vine ăsta, măsoară, se scarpină… şi decretează: “E de mecanică! Plăcuţele nu ie bune, are prea mult cupru şi d-aia aprinde becu’. Mergeţi la inginer să vă schimbe plăcuţele!”. Mă duc să caut ingineru’. Era în bodegă, mânca. Dacă tot eram acolo, hai să mănânc şi eu. Am ras un hamburger şi i-am comunicat inginerului că-l aştept lângă bolid.
Maşina era deja coborâtă de pe elevator. Mecanicul îmi comunică foarte încântat: “Gata, şefu’, merge!”. Intru în maşină, verific, aşa era, becul se stinsese. Plec fericit.
După o săptămână am avut o pană. Până să pun roata de schimb, am aruncat un ochi la plăcuţele de frână. Porcul dracului a tăiat cablurile de la senzori şi a smuls firele de la plăcuţe… Mufele de la acele cabluri nu se găsesc prin magazine…
După vreo 3-4 luni m-am dus la Meridian să-mi schimbe şi discul. Pentru că era prost, se ovalizase şi maşina avea o oscilaţie enervantă în momentul în care frânam.
11.12.2001. Am mai trecut o singură dată pe la ei, pentru schimbarea tapiţeriei de pe tavan. Parcasem maşina la soare probabil… şi s-a lăsat pânza de pe tavan – mă mângâia pe creştet. Ăştia aveau tavanul pe stoc şi mi l-au schimbat pe loc, în garanţie (maşina a fost cumpărată pe 8-9 ianuarie 2001), fără prea multe discuţii. Le-am spus că-mi plouă în maşina pe la chederul de parbriz. Pe ăsta nu-l aveau în stoc, dar, undeva pe 25 ianuarie 2002, cu siguranţă vor primi. “Aaaaa, expiră garanţia? Păi nici o problemă, lăsaţi maşina aici şi vă sunăm noi când e gata”… Dacă nu, să pun io nişte SuperGlue acolo şi se rezolvă. Dar mai întâi să curăţ bine locul…
Evident, mecanicul acela nu mai lucra acolo. Dar sunt mulţi alţii aşadar nu e o problemă. Bun, urcă maşina pe elevator. De care plăcuţe doresc? Păi d-alea care nu put şi care nu umplu janta de pulbere neagră, chiar dacă-s mai scumpe şi mai puţin eco-friendly. OK, dar trebuie schimbat şi un disc de frână. Aşa zice ingineru’, altfel nu-mi pot da garanţie la maşină. Mă cert cu ingineru’, îi explic că nişte mici şănţuleţe pe suprafaţa discului sunt puţin deranjante doar până se ajustează şi plăcuţele… Nu şi nu, trebuie schimbat discul. Dornic să plec mai repede de acolo, îi dau OK-ul pentru schimbare. Vreo 400.000 lei (vechi), destul de mult la vremea aceea.
Ies pe poarta Politehnicii, fac vreo 15 kilometri şi mi se aprinde beculeţul din bord. Mă întorc, mai plătesc o taxă de Politehnică (păi ce, dom’ne, mata crezi ca io-i ţiu minte pe toţi ăia care intră?) şi mă duc glonţ la mecanic. “Păi n-aveţi programare…”. Îi aduc aminte că am plecat de la el acu’ juma’ de oră. Ăăăăă, bine, dar e treabă de Electrică, să mă duc la electrician.
Mă duc la electrician. Ăla monta un casetofon unuia cu o Dacie super-tunată, LED-uri pe ţeava de eşapament, spoilere peste tot, eleroane gen Formula 1 şi nelipsitul smoc de cruciuliţe (avea şi 2 icoane!!!) agăţat sub retrovizoare. Aştept vreo 20 de minute, omul era prins rău în maţele de la tubu’ de başi, nici măcar nu a vrut să îmi răspundă la două întrebări. După ce a terminat, foarte amabil îmi spune “păi e de Mecanică, dom’le! Io n-am aci elevator, n-am cum să măsor!”. Îl lămuresc că e musai să vină şi el la rampă, că mecanicu’ şi-a prins urechile. E de acord, dar să urc maşina pe elevator, apoi să-l chem.
Mă întorc la mecanic, ăla deja urcase o altă maşină pe elevator, că doar nu era să stea după mine. După vreo 2 ore de stat, deja se înserase, vine şi rândul meu. Urc maşina pe elevator şi hai la electrică. Electricianul intrase în pământ. Nu era pe nicăieri. Îl caut vreo 20 de minute şi dau de el în bodega service-ului. Omul mânca, să revin în 20 de minute.
Aştept cele 20 de minute, mă întorc să pescuiesc electricianul. Vine ăsta, măsoară, se scarpină… şi decretează: “E de mecanică! Plăcuţele nu ie bune, are prea mult cupru şi d-aia aprinde becu’. Mergeţi la inginer să vă schimbe plăcuţele!”. Mă duc să caut ingineru’. Era în bodegă, mânca. Dacă tot eram acolo, hai să mănânc şi eu. Am ras un hamburger şi i-am comunicat inginerului că-l aştept lângă bolid.
Maşina era deja coborâtă de pe elevator. Mecanicul îmi comunică foarte încântat: “Gata, şefu’, merge!”. Intru în maşină, verific, aşa era, becul se stinsese. Plec fericit.
După o săptămână am avut o pană. Până să pun roata de schimb, am aruncat un ochi la plăcuţele de frână. Porcul dracului a tăiat cablurile de la senzori şi a smuls firele de la plăcuţe… Mufele de la acele cabluri nu se găsesc prin magazine…
După vreo 3-4 luni m-am dus la Meridian să-mi schimbe şi discul. Pentru că era prost, se ovalizase şi maşina avea o oscilaţie enervantă în momentul în care frânam.
11.12.2001. Am mai trecut o singură dată pe la ei, pentru schimbarea tapiţeriei de pe tavan. Parcasem maşina la soare probabil… şi s-a lăsat pânza de pe tavan – mă mângâia pe creştet. Ăştia aveau tavanul pe stoc şi mi l-au schimbat pe loc, în garanţie (maşina a fost cumpărată pe 8-9 ianuarie 2001), fără prea multe discuţii. Le-am spus că-mi plouă în maşina pe la chederul de parbriz. Pe ăsta nu-l aveau în stoc, dar, undeva pe 25 ianuarie 2002, cu siguranţă vor primi. “Aaaaa, expiră garanţia? Păi nici o problemă, lăsaţi maşina aici şi vă sunăm noi când e gata”… Dacă nu, să pun io nişte SuperGlue acolo şi se rezolvă. Dar mai întâi să curăţ bine locul…
