Auto Nesti – Service Dacia

   August 2008. Din când în când mi se oprea motorul maşinuţei Dacia SuperNova fabricaţie 2000. Uneori mergea în 3 pistoane dar dacă opream motorul şi o reporneam (am învăţat de la Microsoft), mergea OK. Întrucât la Latin Efe (ăştia parcă nici nu mai există), Meridian şi Dacia Pantelimon am avut ceva aventuri neplăcute, m-am dus la Auto Nesti. Spre norocul meu, le-am dat de la început un bileţel cu ce anume trebuie să repare. Le-am precizat că, dacă mai găsesc ceva în neregulă, să repare bubele extra numai cu acordul meu. Am vorbit la pereţi.
   După vreo trei săptămâni primesc un telefon: maşina e gata. Mă prezint la dispecer, îmi dă tipul cheile, mă duc la maşină. Mi-a luat ceva timp s-o găsesc... Maşina era parcată lângă service, pe un teren viran, plină de praf... Mă urc în maşină, înăuntru dezastru: o grămadă de piese care mai de care mai prăfuite sau mai pline de ulei. O pornesc, merge. De mers, mergea ea şi înainte vreo 10 minute. O las pornită şi dau să ies din maşină. Ei bine, nu e chiar aşa uşor, mânerul este rupt iar manivela pentru coborâtul geamului nu este încă montată (eu primisem telefon că maşina e gata!). Noroc că venisem însoţit, m-a scos nevasta din maşină.
   Opresc motorul şi mă întorc la dispecerat, îi zic dispecerului s-o probeze el. L-am băgat în maşină şi m-am întors spre nevastă-mea zicându-i să-l ignore. A bătut tipul în geam până s-a plictisit. Ne-am făcut că plouă până a început să claxoneze... L-am scos de acolo şi am început discuţia specifică service-ului. El zicea că aşă era, eu - că nu-i adevărat. Până la urmă a fost de acord să-mi schimbe maneta de deschidere a uşii pe cheltuiala firmei.
   Îmbufnaţi, ne întoarcem la dispecerat. Între timp, devizul era gata: 3.300 lei. Pe lângă tone de cârpe şi lavete, am remarcat un motoraş ştergător parbriz, vreo 450 lei, şi încă 200 lei manoperă. Evident am sărit în sus şi i-am cerut hârtiuţa scrisă de mine cu lista reparaţiilor. După ce s-a lămurit dispecerul că nu am cerut aşa ceva, am purces împreună să identificam inculpatul. Ameţitul ăla de mecanic a spus că a schimbat motoraşul la indicaţia meşterului. Am găsit în final şi meşterul care susţinea că a schimbat motoraşul întrucât nu funcţiona. Evident, ca să schimbe motoraşul, a tăiat tijele alea filetate pe care se montează ştergătoarele. Spre norocul meu, vechiul motoraş era încă în maşină. L-am rugat să-l probeze. A început să se lamenteze că e greu de montat. I-am indicat o cale mai simplă, să cupleze numai mufa de alimentare ca să vedem dacă merge. Evident mergea.
   Dispecerul a scos o chestie haioasă pe gură, ceva de genul "ne pare rău, dar asta e!". Am sărit 2 metri în sus, i-am zis să termine cu prostiile şi să scoată "reparaţia" de pe deviz. A început să se roage de mine ca "măcar să lăsăm manopera". Evident, nici nu am vrut să aud.
   Între timp mi-au montat manetele lipsă de la uşă. Având "garanţia" lor că maşina a fost reparată, am plătit cei 2.700 lei cu condiţia să mi-o şi spele pentru că nu aşa le-o adusesem. Ne-am îmbarcat şi am pornit spre casă. Surpriză mare: pe Centura Bucureştiului, în pustietate, pe o arşiţa de la mama ei, motorul maşinii s-a oprit!!! Nimic de băut, nici un pic de umbră. Noroc că nu aveam şi copilul cu noi.
   Îl sun pe dispecer şi-i cer rezolvarea situaţiei. Ăsta începe să se bâlbâie că nu are maşină de transport dar îmi dă el un număr de telefon... Sun la acel număr şi în 20 minute aveam maşina pe platformă, direcţia Service. Acolo o altă surpriză, transportul nu e treaba Service-ului. Iar ăla voia bani ca să-mi dea maşina jos de pe platformă. Blestemând ziua în care am ales Service-ul dar şi momentul în care am cerut factura pe firmă, am plătit 150 lei transportul şi am debarcat maşina în Service. Aşa aş fi chemat OPC-ul... Dar din păcate ăştia nu aveau treabă cu persoanele juridice. Iar blestemaţii de la ING nu aveau nici o* posibilitate pentru a bloca transferul de pe card... Am băgat PIN-ul, am semnat fiţuica aia... asta e!
   A doua zi m-am întors cu un vecin, mecanic auto. Ăia de la Service iar băsmeau cum că maşina e gata, că i-au curățat injectoarele, au pipăit bujiile, au lustruit ţeava de eşapament... Am plecat prin oraş de data asta, maşina cedând pe la Big Berceni. Pretenarul meu a recunoscut imediat problema: senzorul de turaţie avea buba. Când se încălzea motorul, senzorul nu mai senzoriza iar computerul de bord (DA, are computer de bord! Chiar mai multe, unul se ocupă de chei şi de sistemul de blocaj, l-au schimbat ăştia când mi-au schimbat capetele de chei) oprea aprinderea electronică.
   Am schimbat acel senzor şi am rezolvat problema... În mod normal trebuia să dau în judecată firma Nesty Auto Service pentru că nu au reparat nimic, dar mi-au schimbat o bujie, garnitura de chiulasă, mi-au facturat şi încercări şi mute alte chestii inutile, inclusiv o diagnoză. Probabil am plătit vreo 1.800 lei degeaba, restul fiind capetele de chei, calculatorul şi manopera aferentă (900 lei).
   După câteva zile, întrucât problema cu mersul în 3 pistoane se repeta din când în când, am revenit la Service (pe partea cealaltă a străzii Învăţătorului, cred) pentru o diagnoză. Rezultat negativ pentru că mufa de contact "nu ie bună". Dar la prima factură le-a mers, pentru că mi-au facturat-o... Am renunţat, întrucât nu aveam deloc timp de pierdut.
   Am vorbit cu şoferul firmei unde lucram. Tipul, un băiat tare descurcăreţ, mi-a recomandat un mecanic "de curte" prin comuna Roşu. Am plătit aici vreo 800 de lei pentru schimbarea amortizoarelor şi arcurilor din faţă pentru că atingeam toate gâlmele de pe centură cu scutul. Omul a fost sincer, nu a depistat nimic în neregulă la motor, lui nu i-a făcut faza cu mersul în 3 pistoane. L-am luat cu mine la o plimbare până când s-a manifestat problema. A identificat pistonul cu problema şi cu 150 lei mi-a schimbat nu-ştiu-ce bloc de aprindere care era fisurat. Chestia aia dădea scântei aiurea, computerul de bord depista problema şi oprea pistonul respectiv...
   Sfatul meu: nu călcaţi pe la Auto Nesti! Poate între timp şi-or fi remediat problemele, dar mă cam îndoiesc...

Meridian – Service Dacia

   Vara 2002. După ţeapa de la Latin Efe, am observat eu un alt Service pe Turnu Măgurele. Hai să vedem ce le poate pielea.
   La un an şi ceva de la cumpărarea maşinii s-a stricat ventilatorul ăla care suflă aerul în maşină. Aşadar mă programez la ei să-mi repare ventilaţia în post-garanţie. Şi nu, nu era un moft. Era al naibii de cald şi, întrucât nu mai puteam folosi aerul condiţionat, mergeam cu geamurile jos. Pentru mine nu era o problemă dar băieţelul meu a pus de o răceală.
   Ajung acolo şi...
   - Păi n-avem! Mergeţi dumneavoastră în târg să cumpăraţi un motoraş de ventilator.
   - Stimată doamnă, dar eu nu mă pricep... Cine ştie ce-mi vând ăia? Aveţi un magazin acolo cu care colaboraţi?
   - Aaa, nuuu, dar puteţi lua de acolo. E vreo 600.000 lei.
   Solicit să vorbesc cu electricianul care s-a ocupat de problemă. Vine omu' şi-mi spune că s-au dus cărbunii. Cer cotele cărbunilor fie pentru a-i cumpăra de-a gata (cică nu se găsesc, producătorul motoraşelor nu-i vinde separat), fie pentru a-i confecţiona din nişte cărbuni mai mari (aveam eu unii rămaşi de la Skoda, Oltcit şi de la nişte utilaje industriale). S-a uitat omu' prin cataloage - nu a găsit. Ies afară din Service şi mă pun pe telefonat la prieteni după cotele cărbunilor.
   Între timp apare mecanicul şi-mi spune să stau liniştit c-o rezolvă el cu 100.000. Am mers pe măna lui. Şi-a rezolvat-o, a mers două săptămâni până s-a ars motoraşul ăla de tot. Acum nu ştiu dacă era vina lui (a mecanicului), a cărbunilor sau a motoraşului. Ţeapa vine de la faptul că aveau pe stoc întreaga instalaţie de climatizare care costa nişte milioane, dar nu aveau motoraşul. Şi mai pun şi clienţii pe drumuri.
   Vara 2002, trei săptămâni mai târziu. S-a ars motoraşul. Am sunat, m-am programat, m-am asigurat că au motoraşul ăla pe stoc. Mă prezint acolo, las maşina, aștept vreo oră şi jumătate, mă cheamă, plătesc, plec fericit. Între timp apăruse regula aia tâmpită cum că nu ai voie să stai lângă maşină.
   După câţiva kilometri constat că nu se răcoreşte deloc maşina, deşi ventilatorul huruia (da, avea un sunet ceva mai puternic decât înainte) şi funcţiona și aerul condiţionat. Plimbând o ţigară în dreptul gurilor de ventilaţie, am constatat că aerul era tras din maşină către exterior. Cu alte cuvinte, electricianul a reuşit să pună greşit polaritatea motoraşului. Fac cale-ntoarsă la Service. Aici se schimbase tura şi mă ia dispecerul... că n-am programare, sunt toţi ocupaţi acuma, dar, dacă vreau, mă programează el mâine la doişpe. Cu un pic de scandal, m-a reprogramat pe loc. A chemat electricianul, a băgat iar maşina în Service, şi, după o altă oră jumate de aşteptat am putut să plec.
   Abia după câteva zile am început să constat că omul nu mi-a fixat ca lumea bordul, ceasul se mişca în locaşul lui (are un crac spart), consola aia centrala se mişcă bine de tot pentru că nu a mai fixat-o în şuruburi. Cea mai nasoală chestie este faptul că maşina se abureşte îngrozitor când plouă. Indiferent cum reglez fluxul de aer, cald, rece, condiţionat, când plouă, maşina nu se poate folosi. Trebuie să mai iau pe cineva în spate pe port de degivrator. Întrucât se apropie revizia, o las baltă, mai am o grămadă de alte chestii de făcut.

   Tot 2002, câteva săptămâni mai târziu. Programez revizie. Vin la revizie. Le spun ce vreau, ulei d'ăla, plăcuţe de frână marca aia, dacă se poate să-mi pună înapoi şi senzorii tăiaţi la Latin Efe şi să repare buba făcută la vizita precedentă de către meseriaş (care nu mai lucra acolo). Zice omu' OK, să vin mai târziu. Revin mai târziu şi, sub pretextul că vreau o cafea, apuc să intru în Service. Cerusem ulei sintetic, mă aşteptam să văd bidoane lângă maşină... pauză. Am cerut plăcute Bosch, mi-a pus tot rahaturile alea care put a balegă şi care înnegresc jenţile. Nu au mufele pentru senzorii de la plăcuţele de frână. Cafeaua era OK. După ceva timp am constatat că abureala din maşină tot nu a dispărut.

   2004. Curge benzina din rezervor când e prea plin. Soluţia Meridian: Înlocuirea tubului plus gâtul rezervorului. Eu presupuneam că-i trebuie un colier, ceva... Tot nu au descoperit de ce se abureşte. Şi nu, nu au mufele de la senzorii plăcuţelor de frână.

   2005. Accident. Trebuie vopsită. S-a dus mama cu ea. A scos-o din Service cu picături de vopsea scurse. Lipsea şi un proiector. Scandal cu mama că de ce nu m-am dus eu. Deh, eram angajat la o firmă ciudată, unde nu pupai liber deloc, trebuia să-ţi iei concediu. Şi ăla anunţat cu câteva săptămâni înainte. Întors la ei, scandal cu programarea, montat proiector la loc. Tot nu au descoperit de ce se abureşte. N-au nici mufe. Să-ncerc în târg. După ceva timp am constatat că nu mai funcţionează reglajul din cabină la farul schimbat de ei. Nu au pus cablul ăla la loc. Iar în proiector a început şa se adune apă. În cel manipulat de ei.

   2005. Revizie. Evident, ulei de care vor ei, plăcuțele care le plac. Nu, nu au mufe pentru senzorii de la plăcuţe. Şi nici nu au idee de ce se abureşte.

   2006. Revizie. La fel ca în 2005. Nu şi nu.

   2007. Revizie. La fel ca în 2005. Nu şi nu.

   2008. Am renunţat la Meridian. La ITP mi-au zis că nu, că are aspect estetic necorespunzător. Mda, are nişte găuri în tablă. S-a stricat şi nu-ştiu-ce la ambreiaj. Am mai fost pe la câţiva mecanici, nici ei nu au idee de ce se abureşte. Ok, iau Matizul...

Service Dacia Pantelimon

   La acest service am ajuns din întâmplare, prin 2002-2003. Fiind prin zonă, mi-a cedat cablul de acceleraţie. Am sunat la Dacia – Vocea Clientului şi ei m-au trimis aici.
   Am intrat în curtea interioară, apoi un mecanic mă dirija să intru în atelier. Pentru asta trebuia să urc o pantă destul de mare… fără acceleraţie. Am coborât din maşină şi i-am explicat. A venit “maistrul” care, după o sumară inspecţie, mi-a propus remedierea cu 200.000 lei la mica înţelegere (practic voia să înlocuiască nu-ştiu-ce plastic de la un alt cablu rupt). Dacă vreau factură, am de aşteptat pentru că nu au cabluri de Dacia SuperNova pe stoc. Până una-alta, să bag maşina înăuntru. Nu ştiu ce a meşterit el acolo, dar a pus cablul la loc, astfel încât am putut urca panta. Văzând cât de uşor a reparat-o, am presupus ca nu e ceva grav (şi bine am făcut), i-am oferit un 100.000 pentru un “românism” solid care să mă ţină, practic să consolideze ce i-a făcut el acolo.
   Şi m-a ţinut până în 2008 când s-a rupt de undeva de la pedală. Veneam dinspre Metro Voluntari, maşina încărcată cu o grămadă de alimente perisabile, pe podul de la Europa. Am pus avaria, am tras cablul spre motor, l-am şters bine de smacolină şi l-am adus în dreptul geamului. Apoi l-am apucat sănătos cu mâna stângă şi mi-am văzut de drum până la socri. Nevastă-mea se tot crucea, nu a mai văzut maşină condusă astfel…
   Oficial, faza cu stocul se poate numi ţeapă. Sau faptul că acel cablu nu trebuia musai înlocuit. Neoficial, meşterul de la acel Service mi-a rezolvat problema.

Latin Efe – Service Dacia

   Toamna 2001. După 6.000 de kilometri, Dacia mea SuperNova Clima făcea ca trenul. Când frâna. Pentru că s-au uzat plăcuţele de frână. Am cam ignorat beculeţul din bord care mă avertiza să schimb plăcuţele de frână. Întrucât făcusem revizia la 1.000 de km tot acolo, iar mecanicul îmi recomandase să lucrez în continuare cu ei (întrucât se trece în carnetul maşinii numele mecanicului, iar el va fi mereu mecanicul maşinii care va cunoaşte istoricul şi problemele maşinii), m-am prezentat la Latin Efe pentru schimbarea plăcuţelor de frână, după ce, evident, am achitat taxa de intrare pe teritoriul Politehnicii.
   Evident, mecanicul acela nu mai lucra acolo. Dar sunt mulţi alţii aşadar nu e o problemă. Bun, urcă maşina pe elevator. De care plăcuţe doresc? Păi d-alea care nu put şi care nu umplu janta de pulbere neagră, chiar dacă-s mai scumpe şi mai puţin eco-friendly. OK, dar trebuie schimbat şi un disc de frână. Aşa zice ingineru’, altfel nu-mi pot da garanţie la maşină. Mă cert cu ingineru’, îi explic că nişte mici şănţuleţe pe suprafaţa discului sunt puţin deranjante doar până se ajustează şi plăcuţele… Nu şi nu, trebuie schimbat discul. Dornic să plec mai repede de acolo, îi dau OK-ul pentru schimbare. Vreo 400.000 lei (vechi), destul de mult la vremea aceea.
   Ies pe poarta Politehnicii, fac vreo 15 kilometri şi mi se aprinde beculeţul din bord. Mă întorc, mai plătesc o taxă de Politehnică (păi ce, dom’ne, mata crezi ca io-i ţiu minte pe toţi ăia care intră?) şi mă duc glonţ la mecanic. “Păi n-aveţi programare…”. Îi aduc aminte că am plecat de la el acu’ juma’ de oră. Ăăăăă, bine, dar e treabă de Electrică, să mă duc la electrician.
   Mă duc la electrician. Ăla monta un casetofon unuia cu o Dacie super-tunată, LED-uri pe ţeava de eşapament, spoilere peste tot, eleroane gen Formula 1 şi nelipsitul smoc de cruciuliţe (avea şi 2 icoane!!!) agăţat sub retrovizoare. Aştept vreo 20 de minute, omul era prins rău în maţele de la tubu’ de başi, nici măcar nu a vrut să îmi răspundă la două întrebări. După ce a terminat, foarte amabil îmi spune “păi e de Mecanică, dom’le! Io n-am aci elevator, n-am cum să măsor!”. Îl lămuresc că e musai să vină şi el la rampă, că mecanicu’ şi-a prins urechile. E de acord, dar să urc maşina pe elevator, apoi să-l chem.
   Mă întorc la mecanic, ăla deja urcase o altă maşină pe elevator, că doar nu era să stea după mine. După vreo 2 ore de stat, deja se înserase, vine şi rândul meu. Urc maşina pe elevator şi hai la electrică. Electricianul intrase în pământ. Nu era pe nicăieri. Îl caut vreo 20 de minute şi dau de el în bodega service-ului. Omul mânca, să revin în 20 de minute.
   Aştept cele 20 de minute, mă întorc să pescuiesc electricianul. Vine ăsta, măsoară, se scarpină… şi decretează: “E de mecanică! Plăcuţele nu ie bune, are prea mult cupru şi d-aia aprinde becu’. Mergeţi la inginer să vă schimbe plăcuţele!”. Mă duc să caut ingineru’. Era în bodegă, mânca. Dacă tot eram acolo, hai să mănânc şi eu. Am ras un hamburger şi i-am comunicat inginerului că-l aştept lângă bolid.
   Maşina era deja coborâtă de pe elevator. Mecanicul îmi comunică foarte încântat: “Gata, şefu’, merge!”. Intru în maşină, verific, aşa era, becul se stinsese. Plec fericit.
   După o săptămână am avut o pană. Până să pun roata de schimb, am aruncat un ochi la plăcuţele de frână. Porcul dracului a tăiat cablurile de la senzori şi a smuls firele de la plăcuţe… Mufele de la acele cabluri nu se găsesc prin magazine…
   După vreo 3-4 luni m-am dus la Meridian să-mi schimbe şi discul. Pentru că era prost, se ovalizase şi maşina avea o oscilaţie enervantă în momentul în care frânam.

   11.12.2001. Am mai trecut o singură dată pe la ei, pentru schimbarea tapiţeriei de pe tavan. Parcasem maşina la soare probabil… şi s-a lăsat pânza de pe tavan – mă mângâia pe creştet. Ăştia aveau tavanul pe stoc şi mi l-au schimbat pe loc, în garanţie (maşina a fost cumpărată pe 8-9 ianuarie 2001), fără prea multe discuţii. Le-am spus că-mi plouă în maşina pe la chederul de parbriz. Pe ăsta nu-l aveau în stoc, dar, undeva pe 25 ianuarie 2002, cu siguranţă vor primi. “Aaaaa, expiră garanţia? Păi nici o problemă, lăsaţi maşina aici şi vă sunăm noi când e gata”… Dacă nu, să pun io nişte SuperGlue acolo şi se rezolvă. Dar mai întâi să curăţ bine locul…