MU (2)

Bănci în România: OTP

   Sunt la serviciu. Zbârnâie molecularul. Citesc:

   Mă minunez și caut pe pe net numărul băncii, întrucât urăsc să mă duc la sediile lor fără locuri de parcare. Zice așa:

   Bun. E urgență dă card, sunăm la Card Helpdesk disponibil non stop. Răspunde o voce caldă care mă stimează și mă informează că până la nușce dată îi musai sa mă prezint la bancă pentru actualizarea datelor, altminteri îi bai mare. Exact d-asta sunasem! Să fiu invitat la bancă. Adică eu, clientul posesor de card, poate am pierdut cardul și sun la bancă să-l blochez. Dar robotul tine morțiș să mă informeze că i se fâlfâie, tre' să vin la bancă; ba chiar îmi estimează timpul de așteptare până pot vobi cu cineva. Cinci minute patruzeci.

   Răspunde cineva-ul. Da, e o informare de la Mastercard. Bulitără ăia o bază de date și-i pericol. Da' nu-i bai, pot să mișculez cardul la POS sau ATM, pe net e buba.

   Bun, întreb eu, dar între 25 ianuarie și 1 februarie cum fac dacă-mi trebuie cașca? Răspunde triumfător: „păi mergeți la bancă”! Păi programul meu de muncă coincide cu cel al băncii! Se-ntristează: din păcate nu ține de mnealui!
   

Un viitor fost client al OTP Bank