Iunie 2013. Am luat un cățel din Constanța. Plin de purici și căpușe, deși cei care-l dădeau păreau a avea ceva studii... inclusiv niște medicină veterinară în curs. Nevaccinat. Maidanez cu pedigree. Întrucât urma să nu iasă din curte nu ne-a trecut prin cap să oprim să-l vaccinăm.
14.07.2013. Luni dimineața. Cuțu, deși cu o zi în urmă era vesel și rodea tot ce prindea, inclusiv ornamentele de plastic ale mașinilor, nu a mâncat nimic și părea foarte trist. Zicând că e într-o pasă proastă, am așteptat până seara, poate-i trece. Văzând că nu mănâncă nimic, ne-a fost clar că e o problemă. Am căutat pe internet și am găsit "Clinica Veterinară BlueVet". O căutare pe Google ne-a indicat un forum unde Dr. Luana Sabau era destul de bine văzută. Pun mâna pe telefon, solicit o programare, nu este nevoie, îi găsim până la ora 20. Îi spun domnișoarei doctor că urmează să vin din județ, ajung in 30-40 minute (~50 km) - nici o problemă, dânsa este acolo.
Ajung la cabinet la 19:35. Domnișoara doctor nu mai este, este doar un tehnician. Ia temperatura cățelului, are febră. Nu mare, doar un grad peste, dar are. 40. Facem un antibiotic, îi dăm "ceva" de burtă, încă ceva vitamine și veniți pe la noi mâine. Mâine urma să fiu la serviciu în București, așadar nu pot ajunge. Chiar și fără, 100 Km dus-întors nu e o fericire.
15.07.2013. București. Cazez cățelul la un prieten la curte, după ce am vorbit cu un prieten de-al lui, medic veterinar, care m-a asigurat că nu sunt șanse să-i îmbolnăvesc cățeii. Îmi spune că poate fi parvoviroză dar trebuie neapărat sa-l vadă. Seara pentru că, la serviciu, nebunie mare, nu pot pleca mai devreme de 19. Dar nu în seara aceea, omul avea o programare mai veche și nu putea lipsi. Cățelul e rău, nu se mai scoală în picioare.
16.07.2013. Serviciu. Tot nebunie, scap pe la 19 deși la ora aia trebuia să fiu la cabinetul prietenului prietenului meu. O lăsăm pe a doua zi, dar mă sfătuiește să mă duc la o clinică non-stop pentru că e suspect de parvoviroză. O clinică "bună" este cea de pe str. Sebastian 211C, BioVet. Bună rău.
În urmă cu vreo 8 ani, pisicul maică-mii a găsit o ață pe care s-a apucat s-o mănânce gospodărește. Dar la capătul aței era și un ac de cusut. Unul măricel. Care i s-a înfipt adânc pisicii în cerul gurii, dinspre gât către bot. Am dus motanul birmanez la clinică, l-au pus să facă nani, au scos acul, apoi au trezit pisicul. Până să apucăm să plătim, pisicul nost' și-a dat capul pe spate. L-au luat ca pe un ceas defect, "lăsați că-l reparăm". Și l-au reparat. Am fost foarte mulțumiți.
În urmă cu vreo 5 ani am fost cu un cățel pentru vaccinare. Spre surprinderea nevestei, nu ne-au lipit eticheta vaccinului pe carnetul de sănătate...
Deci să mă duc la clinica cea vestită. Cățelul - tot rău, febră, nu se ridică în picioare. Am stat la coadă vreo 2 ore. Nici o problemă, stăm. Vine medicul, recomandă un test de parvoviroză, nu e decât 105 lei. Facem testul, cică e negativ. Nu m-a întrebat de vaccin. Dar, să-i dăm niște bariu ca mâine la 15 să îi facem o radiografie - poate a înghițit ceva. Facem acel bariu, apoi o perfuzie de hidratare. Durează cam o oră perfuzia aia. Între timp se schimbă tura, vine alt medic. Care mă informează că în registru scrie parvoviroză iar pe test (seamănă cu unul de sarcină) a apărut vag o a doua linie. Îmi prezintă nota de plată și-mi urează toate cele.
Întrucât era in jur de ora 22, trimit un SMS prietenului prietenului, medicului veterinar. Îi spun ce și cum, îmi răspunde omul să mă prezint dimineață la el la cabinet pentru tratament specific.
17.07.2013. Ajungem la cabinet, începem tratamentul. Omul mă avertizează că sunt 50% șanse de reușită iar bariul ăla a cam agravat problema. Pune cățelului vreo 3 perfuzii, mai face și vreo 5 injecții. Omul e profesionist, știe ce are de făcut: anticorpi împotriva parvovirozei (canglob) și a jigodiei, compuși pentru reducerea acidului din stomac, diminuarea peristaltismului, etc. Nu are voie să mănânce și să bea nimic pentru a nu agrava simptomele. De revenit seara pentru că este prea mică pentru întreaga doză de perfuzii.
La prânz s-a ridicat, căuta niște apă. Seara am dat veștile bune medicului veterinar. Iar mi-a repetat să nu-mi fac speranțe, seara asta e critică. M-a mirat. Nu pentru mult timp. În timpul perfuziei a făcut diaree cu sânge. Și a și vomat. În aceeași noapte a murit.
Bine ar fi fost dacă tehnicianul din Constanța mi-ar fi zis de testul parvo. Și mai bine ar fi fost să fi fost domnișoara doctor la cabinet. Iar dacă cei de la BioVet ar fi confirmat 100% diagnosticul și nu i-ar fi dat bariu...
În atenția posesorilor de câini (pui). Dacă îi vedeți ploștiți, dacă nu mănâncă, urgent cu ei la veterinar!!! Cu cât se începe tratamentul mai devreme, cu atât au șanse mai mari de supraviețuire. Nu uitați că tratamentul este destul de costisitor, vreo 200 lei/zi.
Preventiv, la 5 săptămâni se face deparazitare, după o săptămână se mai face o deparazitare. La 4-5 zile trebuie făcut primul vaccin. După 14 zile se repetă vaccinul...
de ce nu se pot face gratuit tratamente
RăspundețiȘtergeresunt suflete si ei nu toata lumea are bani, va e usor sa spuneti trebuie aia sau aia dar sa ajutati nu stiti sa va fie rusine romania e tara de tot.......
Noi ne-am pricopsit cu un maidanez de vreo 5-6 luni care tot venea la noi in curte ca ii dadeam sa manance si ne jucam. Dragalas si jucaus foc, in cateva saptamani era ca si al nostru. Intr-una din zile a cazut bolnav, nu stiam ce e cu el. Abia a doua zi, cand cu ultimele puteri a fugit de mine cand i-am dus mancare, ne-am alarmat si am fugit cu el la Curtea de Arges. Parvoviroza 99%, 20% sanse. Nu i-au facut test. 4 zile tratament cu cate 10-15 injectii, mucilagiu de orez cu seringa la interval de max. 2 ore. Fara apa. Din a 3a zi a inceput sa isi revina, sa se joace. Din a 5a zi a inceput sa aiba pofta de mancare. Regim de orez, cu putin pui maruntit sa aiba un pic de gust, pentru urmatoarele 2 saptamani. Iar apa nu are voie, decat sub forma de ceai sau fiarta si racita. Dăcuț al nostru este un supravietuitor si un norocos. Daca nu ne avea pe noi sa-l monitorizam 24/24 si daca medicii nu stiau ce sa-i faca, nu mai era acum. A trecut o saptamana de cand am încheiat tratamentul si e mai vioi ca niciodata. Mai important decat tratamentul medicamentos este grija pe care o aveti fata de catei. In ziua in care a fost al nostru depistat, a mai fost un catel, care era mult mai bine initial. In a 3a zi a murit, tocmai pentru ca stapana nu avuse grija sa ii dea orez si sa-l fereasca de apa. Sanatate si aveti grija de sufletele astea mici.
RăspundețiȘtergere