Marea deschidere Leroy Merlin Constanța

Mare deschidere mare

   Pe la sfârșitul lui 2015 (sau poate primele zile din 2016?) am băgat un cap în Leroy-ul din Vitan Brânzești să-mi iau "două șurubele". De fapt aveam io o listă întreagă de fiare cărora nevastă-mea nu le înțelege rostul.

   Epuizat (da, traficul din București este înfiorător; în primele 10 minute de la intrarea în București mi se făcuse dor de Constanța; totuși fiind născut/crescut în București am participat activ la debandada din trafic, înjurând voios imbecilii care încearcă ei să câștige 20 de centimetri în fața mea și care, până la urmă blochează intersecția; am făcut o oră și ceva de la intrarea în București până la Big Berceni), ajung la raionul de șurubele, constat că șuruburile cu cap torbant de 6 sunt prea scurte sau lungi dar nefiletate total. Trag de limbă asistentul de la raion care mă lămurește că nu au ce doresc eu pentru că... nu se caută. Îi arăt rafturile goale și-i replic că totuși s-au vândut. Atunci aruncă rahatul pe cei de la aprovizionare. Îi înjurăm amândoi pe ăia de la aprovizionare și-i luăm la rând pe ăia din conducere. Pentru că am și io o nelămurire...

   De ce nu răspunde la emailuri echipa aia inimoasă? Căz doar caută colegi pentru magazinul din Constanța. Și m-au găsit! Și eu pe ei!

   Mă lămurește că încă nu s-a deschis magazinul ăla (asta știam și eu) dar că sunt salarii mizerabile, ce caut io acolo? Se deschide pe 12 februarie, nu se grăbesc cu angajările pentru că o să meargă și cei de la alte magazine să dea o mână de ajutor în Constanța. Mulțumesc frumos pentru amabilitate, urez sănătate, succes și un job mai bănos și o întind. Nefericit că nu am găsit șurubele, mulțumit pentru că am aflat data deschiderii.

   Îndată ce a apărut catalogul cu marea deschidere, nevasta deja a plănuit să schimbe mobila de bucătărie: ochise ea o ofertă Constanța only, alb cu bejuliu, micuță, cu sertar, la fix să înlocuim mobila veche de 2 ani de la Praktiker care s-a transformat în rumeguș pe alocuri (chiar și blatul ăla atât de țăpănos la prima privire și care a costat un porcoi de bani).

   Așa arată bucătăria de la Leroy:

Într-adevăr, este mai ieftină decât ceva similar de la Praktiker:

   Iar cea veche, blatul se vindea separat, arăta cam așa:

   12 februarie. O zi bășită. Plouă mărunt. Parcarea plină. Parchez Micul Gigant sub turnul ăla imens cu reclama lor. Intrăm în magazin. Aici - călcare în picioare. Reușim să luăm bucătăria (erau numai vreo 80 de bucăți) apoi mai căscăm gura. Eu la scule și șuruburi, nevasta la floricele. Cumpără niște flori, eu înhaț o mașină de găurit cu acumulator, ceva ieftinache, 60 de lei, gândindu-mă că acumulatorul pare să se potrivească la mașina mea veche. Umflu și un flex ieftineanu, 40 de lei, gândindu-mă că, dacă se fărâmă, pot folosi niște piese din el pentru alte proiecte.

   Mergem la casă plătim, primim și două breloace extrem de utile (au bănuț pentru cărucior), îndesăm câte 3 cafele (erau gratis). Inițial am luat câte una, dar am fost asaltați de niște fete care sondau opinii... Apoi am mai umflat încă una în timp ce probam utilajele. Se pare că merg. Bateria de la bormașină este muci, dar nu mă miră. Cafeaua s-a vărsat peste cutiile cu mobilă. Spațiu cam înghesuit, mulți clienți, mai erau și fetele cu sondajele plus câțiva lucrători de la Leroy care s-au apucat de meșterit la bancul de probă.

   În parcare scot cheile de la Matiz să telecomandez deschiderea ușilor. O picătură maaare de apă cade de pe reclama aia imensă (am parcat sub turn, remember?) pe telecomanda mașinii. Scutur telecomanda, o șterg de turul nădragilor, am senzația că-i uscată, înjur cafeaua vărsată pe cutiile de mobilă, cafea care face tot posibilul să ajungă și ea pe ițarii mei.

   Încarc marfa, ne aprindem o țigară și ne uităm prin împrejurimi. Ne pică ochiu pe Real. Întrucât n-am mai fost de vreo 4 ani într-un Real, hotărâm să mergem într-acolo.

   

   Continuarea aici.