Se afișează postările cu eticheta Angajați Idioți. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Angajați Idioți. Afișați toate postările

12.08.2017

LIDL Eforie Nord - hai să fraierim consumatorii!

   LIDL Eforie Nord - hai să fraierim consumatorii, oricum sunt fraieri!

   Întrucât românul este prost, nu citește (mă uit câte vizite are un blog ca ăsta...), uită repede și nu știe matematică, mai toate supermarketurile inventează noi metode de prostire a consumatorilor. De regulă pun un preț la raft iar la casa de marcat e ceva mai scump, că românul nu ține minte sau nu-și bate capul. Alții ciordesc la cântar, pen'că românul nu-și bate capul, mai ales dacă-i fâlfâi ceva pe care scrie "Germania" prin față sau fac o "hiperofertă" cu care acoperă gramajele înscrise de producător. Alții te asigură că-ți plătesc de 10 ori diferența sau că-ți aduc marfa la domiciliu.

   Lidl are oa altă găselniță: proția de luni. Scrie în cataloagele lor că prețul ăla minunat este valabil pentru primele ț bucăți. Și atât. Bucăți vândute la casa respectivă, către un singur client, pe tot magazinul, în toată România? Cum naiba vine asta? Încă nu am aflat.

   În particular, Lidl Eforie Nord se pricepe la alte șmecherii. Pe site lor au un program, pe ușa magazinului au alt program. Și, pentru că e plin de turiști, și-au pus capetele la contribuție pentru găselnițe noi. Și au reușit.

   Pe 12.08.2017 am poposit la magazin. Tropăind prin magazin văd un preț mare: niște cafea solubila la promoție: 9,99 lei. Reducere vreo 3 lei. Interesant, nu e neapărat grozavă cafeaua aia dar e potabilă. Pun 2 bucăți în coș (deh, promoție!). La casă constat că pe bon era 12,99 lei. Întreb casierița, 'mneaei sună pe cineva, mă întreabă dacă stornează cafeaua. Zic că nu, achit și zbor în raion să trag promoția în poză.
   Apare și personajul pe care-l sunase casierița, un soi de șef. Avea explicația pe limbă: "a greșit un coleg, promoția începe pe paișpe"! Și dispare. Dispare fără să corecteze "greșeala" colegului. Las' că mai sunt și alți români de prostit!


   Intenționam să sun la ANPC (Protecția Consumatorului) să vină să constate și să amendeze. Dar erau două probleme: una - nu merge la telefon și doi - era sâmbătă, consumatorii sunt protejați de luni până joi între orele 8 și 16:30 iar vineri numai de la 8 la 14. În rest - să fiți iubiți!

09.06.2016

Bătaie de joc la scară națională - pe banii noștri

Bătaie de joc

   Ca să te angajezi, îți trebuie cazier. Bun. Intri pe site-ul poliției, se laudă că ți-l eliberează pe loc. Apoi dai un ochi la program.

   Mă uit la ceas: 11:20. Am de mers cam o oră până în Constanța - 50 km. Hmmm, până îmbrac copiii, mai pun și drumul, hotărăsc să mă duc de la ora 1330. Știind că buticul de alături (situat la mezanin, atenție la cap, pun mâine poze) are cereri și timbre, o iau din loc. Ajung la Poliție și văd o mulțime de oameni care se foiau de colo-colo, completând cererile, uitându-se la ceas... Pe ușă e un afiș:
   Bine, bine, dar până când? De când? Nimeni nu știe. Dau să intru să îi iau la întrebări și, eventual, să platim și taxa la ghișeul Trezoreriei. Dau noroc cu clanța pentru că ușa e încuiată!!! Înjur voios în gura mare. Apare chiar și un polițist, dă și el noroc cu clanța, scoate o fisă și ia geamul la poceală: nimeni! Pleacă.

   Restul turmei se foia în continuare. Scot telefonul, butonez pe site-ul lor, iau numărul de telefon. Sun. Răspunde centrala, explic despre ce e vorba. Nu se aude nimic, apoi se aude un sunet de apel: era centralista care m-a dirijat la unul din birouri. Răspunde o tanti. Explic povestea. Nu știe de defecțiune, ea e de la statistică. Cer interiorul de la cazier. Îmi zice că nu-l știe, dar e suficient de amabilă cât să mă redirecționeze. Raspunde un individ. Reiau povestea. Nu e la curent cu defecțiunea la scară națională. Nu știe când se repară. Știe doar că trebuie să venim mâine dimineață. Îl întreb cam cât țin defecțiunile astea. Cică poa' să țină și 2 zile, e de la București, nu de la ei. Deci mâine pot să vin degeaba? Nu știe. Îi spun că puteau publica chestia asta pe site, pe facebook (da au pagină), să nu puie lumea pe drumuri aiurea. Împăciuitor, îmi spune iar că e de la București defecțiunea, să nu mă cert cu el, că n-are nici o vină. Sunt de acord, îi mulțumesc, ne salutăm.

   Din clădirea alăturată apare un nene în civil care le știe pe toate: ne spune că e defect! Nu merge, să venim mâine la opt jumate.
   - Sigur "mâine" merge? Că vin de departe și benzina nu țâșnește din fântână.
   - Dați un telefon înainte!
   Se întoarce și se duce. Strig după el:
   - La ce număr de telefon?
   - Cereți la cazier!, și se duse.
   Mulțimea s-a împrăștiat resemnată.

   Sun din nou la centrală. Cer cazierul. Răspunde o tanti. Mai explic odată, completez cu faptul că vin de la mama dracu' și că n-aș vrea să vin "mâine" degeaba.
   - Veniți "mâine" de la opt jumate!
   - Și dacă e defect iar? Un coleg de-al 'meastră mi-a spus că poa' să țină și două zile.
   - Dați un telefon înainte la colegii mei!
   - La ce interior?
   - 20265.
   - Am înțeles, mulțumesc. Nu ar putea colegii să descuie ușa, să ne lase să plătim, depunem și cererea? Și când se repară, s-o proceseze dânșii și să scoată afurisitul ăla de cazier? Și venim noi mâine, dar măcar e gata! Sau venim luni dacă pică iar sistemul, dar poate o procesează atunci când merge...
   - Nu se poate, domnule! Au și ei și alte hârtii de făcut, că nu fac numai caziere! Cazierul se eliberează pe loc, nu vă poate primi nimeni cererea.
   Deci, vorbesc la lună. Salut, închid și-mi iau tălpășița. Ciudat, și ghișeul trezoreriei o fi defect? Mă gândesc să sun și la București să văd dacă chiar o fi picat sistemul...

   Deci, ei (atât Poliția cât și Direcția Comunicații și Tehnologia Informației din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române) sunt plătiți din buget (adică din banii noștri). Defecțiunea a apărut înainte ora 1230. La ora 1420 încă nu funcționa. Tot pe banii noștri venim până acolo să dăm mâna cu clanța. Nasol e că incidentul nu este un eveniment singular, povestea se repetă. Și nimănui nu-i pasă, nici măcar indivizilor care așteptau acolo. Au ridicat din umeri, "venim și mâine". Mult mai des pică și sistemele CNAS-ului. Medicii înjură, la fel și pacienții. Trebuie să încerce "mâine", poate merge.

   Deci, dacă vreți cazier, dați un telefon înainte, să nu mergeți degeaba. Dacă sunteți din Constanța, aveți numărul 0241.611.364, interior 20265. Numai să nu îmi fi dat vreun număr de hohă. Aflu mâine.
   
   
   Update 10.06.2016: Azi am sunat, cică merge. Ne-am dus și l-am luat.
   

30.05.2016

Made in Germany - fascinant

   Ce aveți, măi oameni buni, cu calitatea germană? Pe bune, voi chiar mai credeți că nemții mai sunt cei de pe vremea bunicilor? Voi încă mai credeți că ei produc multe lucruri de calitate? D-aia l-ați votat pe Iohannis? Pentru că e neamț? Hai să vedem cu ce sporturi se ocupă nemții.

   La 27 mai 1971, 46 oameni au murit la Dahlerau într-un accident feroviar: un tren de pasageri s-a izbit frontal de unul de marfă. 41 erau copii. Cauza accidentului? Necunoscută. Mecanicul locomotivei de marfă dădea vina pe dispecer, dispecerul dădea vina pe mecanic. Dispecerul a murit la scurt timp într-un accident de mașină.

   Pe 3 iunie 1998, 101 oameni au murit și alți 100 au fost răniți într-un alt accident feroviar, la Eschede. 8 vagoane s-au făcut zob din cauze multiple:
  • Un sistem revoluționar de roți, conceput special pentru reducerea vibrațiilor, prost proiectat și insuficient testat pentru viteze mari. S-au gândit ei că dacă merge la tramvaie... hai cu ele și pe trenuri de mare viteză.
  • Cu câteva luni înainte de accident, autoritatea de transport din Hanovra a remarcat apariția uzurii mai devreme decât se estimase și a recomandat înlocuirea mai devreme a roților. Autoritatea a dat un avertisment tuturor instituțiilor care foloseau astfel de sisteme. Li s-a fâlfâit.
  • Din raportul de mentenanță s-a descoperit că opt călători și conductori s-au plâns de zgomote și vibrații neobișnuite venind de la boghiul cu roata defectă. Li s-a fâlfâit.
  • Cu o săptămână înaintea accidentului, roata care a cauzat dezastrul a fost găsită defectă la trei inspecții separate, inspecții profesioniste făcute cu ajutorul unei lanterne. Li s-a fâlfâit.
  • În ziua accidentului, fâșia exterioară a roții s-a rupt, penetrând vagonul și o banchetă. Un călator a observat. În loc să tragă semnalul de alarmă, titelul s-a dus să cheme conductorul să-i arate buba.
  • Deutsche Bahn, desigur, are și politici idioate, precum multe companii nemțești. Conform politicii conductorul trebuie să investigheze problema înainte de a opri trenul.
  • Conductorul a simțit trepidațiile neobișnuite ale trenului, dar a invocat faptul că trebuie să verifice el însuși avaria înainte de a trage semnalul de alarmă, conform politicii companiei. Ciudată reacție: ești într-un TGV, trenul se zbenguie sub tine, vine unul și-ți spune că ies fiare din podea... tu te duci să caști gura!
  • Podul sub care s-a întâmplat tragedia a fost și el proiectat prost: s-a dărâmat amplificând dezastrul.

   La 13 Septembrie 2009, un alt accident feroviar: două trenuri cu aburi, care transportau 250 de pasageri, s-au lovit din cauze necunoscute, în apropiere de localitatea Friedewald. 4 răniți grav, 48 răniți. Cauza? Neclară, se pare că unul din trenuri a plecat din stație fără permisiune.

   La 17 Iunie 2010, alt accident feroviar: 16 persoane au fost rănite, dintre care una grav, ca urmare a coliziunii dintre două trenuri lângă orașul Peine în regiunea Hanovra, în nordul Germaniei, un tren de marfă și un tren regional în care se aflau 66 de călători.

   La 29 Ianuarie 2011, accident feroviar: 10 morți, 43 răniți, coliziune între un tren de pasageri și unul de marfă lângă Hordorf in Saxony-Anhalt. Cică mecanicul trenului de marfa ar fi ignorat un semafor roșu. Totuși Deutsche Bahn ar fi fost principala responsabilă, având în vedere că la câțiva kilometri depărtare, în 2006, s-au ciocnit două trenuri de pasageri.

   Deși au avut accidente pe bandă rulantă, nu li s-a interzis să mai folosească trenurile. Astfel, la 13 Aprilie 2012, lângâ orașul Offenbach, un tren de pasageri s-a ciocnit cu un utilaj care lucra la întreținerea căii ferate. În urma impactului și-au pierdut viața 3 persoane și alte 13 au fost rănite. Trenul avea 35 de pasageri la bord și plecase din Frankfurt cu destinația Hanau.

   Stai și te întrebi la ce dracu' cască ochii atât dispecerii, cât și mecanicii ăia din locomotive. Ignoră semnale, li se rupe. La 01 August 2014, un marfar privat s-a ciocnit de un tren de pasageri în gara centrală a orașului german Manheim. În gară! S-au răsturnat două vagoane ale trenului de pasageri în care se aflau 110 persoane. 40 de persoane au suferit răni ușoare în accident și alte cinci au suferit răni grave. Putea fi mai grav dacă trenurile nu s-ar fi deplasat cu viteza mică, deoarece se aflau în gară.

   Tot din cauza nepăsării, mergând pe principiul german "this is not my job", mecanicii căscau ochii în altă parte, că doar există sistemul automat PZB 90, nu? Astfel încât, la 9 februarie 2016, două trenuri de pasageri s-au făcut zob ciocnindu-se frontal la viteză foarte mare, lângă Bad Aibling din districtul Rosenheim, sudul Bavariei. 12 morți și 85 de răniți.

   Cancelarul german Angela Merkel a transmis condoleanțe familiilor victimelor și s-a arătat încrezător că autoritățile vor face tot posibilul pentru a stabili "cum s-a ajuns la acest dezastru". Perfect!

   Sistemul automat care dirijează circulația trenurilor a fost verificat tehnic în urmă cu o săptămână în Bad Aibling și nu au fost găsite probleme, potrivit reprezentantului Deutsche Bahn pentru regiunea Bavaria, Klaus-Dieter Josel. Ei bine, sistemul ăla o fi bun, dar automat nu e, dacă i se permite unui Georgel să-l dezactiveze.

   Cu ochii într-un joc pe smartphone, Dorelul neamț a dezactivat sistemul "automat" permițând ambelor trenuri să intre pe linie. Cică ar fi realizat mai târziu ce a făcut, a încercat să trimită coduri de urgență dar a tastat tâmpenii pe calculator. Îți dai seama cum arată programele alea în germană? Durează juma' de oră până citești un cuvânt. O fi și extrem de complicat și încărcat cu informații inutile precum SAP-ul implementat într-o doară în multe companii nemțești.

   Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, s-a declarat "bulversata" și "întristată" de accidentul feroviar.
   Mai multe povești despre trenuri bușite puteți vedea în rapoartele din 2010 și din 2011 (GER). Probabil se găsesc pe google și pentru alți ani, vă las pe voi să căutați.



   Da, calitate, precizie și punctualitate germană. Să ne uităm la Berlin Brandenburg Airport. Au anunțat deschiderea pentru 2010. Nici acum nu e gata din cauza planurilor de construcție proaste, management prost, execuție proastă și... corupție! Au început să plănuiască la el în 1990 imediat după reunificare, la 5 septembrie 2006 s-au apucat de lucru. La 3 iunie 2012 trebuia să fie gata, așa că au făcut o simulare cu 12.000 de voluntari. Dezastru, doar 56% funcționa. Nu mergeau scările rulante, sistemele de tichete, jale mare. Oficial cică au fost probleme cu sistemele anti-incendiu. L-au dat afară pe directorul tehnic, Manfred Körtgen, l-au pus pe Horst Amann. Au anunțat deschiderea la 17 martie 2013.

   În septembrie 2012, FBB (Flughafen Berlin Brandenburg GmbH) a amânat deschiderea pentru 27 octombrie 2013. Pe 6 ianuarie, FBB anunță că aeroportul se va deschide în 2014, fără să dea o dată concretă. A mai demisionat unu', au mai dat afară pe altu', a mai trecut un an și, la 8 ianuarie 2014, FBB anunță că nu se poate deschide aeroportul în 2014. Pe 24 februarie, nea' CEO al FBB, Hartmut Mehdorn afirmă că deschiderea nu se poate face mai devreme de 2016.

   La 8 decembrie 2014, FBB începe să plănuiască să-l dea și p'ăsta afară (contractul expira în 2016). După o săptămână, Mehdorn afirmă că pleacă el de bunăvoie, da' să găsească pe altu' până în iunie 2015. Filme cu proști nemți! Karsten Muehlenfeld devine noul CEO, dar, după o săptămână, pe 20 martie 2015, o comisie parlamentară vrea să-l tragă de amigdale pe fostul CEO, Mehdorn. Tipic românește, Mehdorn se îmbolnăvește grav și renunță la toate funcțiile publice pe 21 mai 2015.

   Primarul Berlinului, Michael Müller, devine șeful comisiei de control pe 3 iulie 2015 și începe să se îndoiască de seriozitatea noului CEO. FBB vrea să deschidă în 2017, primarul vrea 23 aprilie 2016.

   Între timp au început să iasă la iveală detalii puturoase. Un fost CEO al FBB este reținut la 13 mai 2015 pentru niște mită primită în 2012, într-un plic, într-o benzinărie de pe autostradă, de la un director al Imtech, compania care construia părți din sistemul anti-incendiu. Pe 6 August 2015 dă faliment subsidiara germană a Imtech, pe 13 august s-a dus dracului și compania mamă. Pe cale de consecință, Martin Delius, șeful comisiei de expertizare a lucrurilor care au mers prost, afirmă că deschiderea anunțată la sfârșitul lui 2017 este îndoielnică. Tot pe la mijlocul lunii august 2015 încep să iasă la iveală noi cazuri de corupție, publicate într-un tabloid german Bild. Toate plățile către contractori urmează să fie revizuite.

   Puteți găsi povestea asta amuzantă pe Wikipedia. Tot aici sunt enumerate și prostiile pe care le-au făcut nemții în aeroportul ăla. Halucinant! Să luăm niște exemple:
  • Sistemul alarmare și de prevenire al incendiilor nu a fost făcut conform autorizației de construcție. FBB vine cu propunerea să angajeze 700 de oameni care să caște ochii după incendii. Propunerea a fost respinsă de către departamentul de supraveghere a construcțiilor (știau ei cum e cu nemții care se joacă pe smartfoane).
  • Din motive estetice, designerii au pus sistemele de absorbție a fumului în tavan, dar evacuarea nu se face direct pe acoperiș, ci fumul este pompat în jos prin niște puțuri prin subsolul clădirii! Evident, minunăția de proiect nu a funcționat cum trebuie și erau necesare lucrări de reconstrucție la scară mare.
  • Conductele de cabluri aveau fie prea multe cabluri, fie combinații incompatibile ca liniile telefoanele și cablurile de înaltă tensiune. 60 de kilometri de conducte de răcire erau deja instalate fără izolație! Pentru corectare, o grămadă de pereți trebuiau demolați.
  • Ventilatoarele exterioare erau prost amplasate, apa de ploaie intra lejer pe partea vestică.
  • 18 km de țevăraie prin care trebuia evacuat fumul de la incendii - avea scurgeri.

   Nemți, bă! Da' și când o fi gata, ce minunăție le-o ieși, hă?



   Și mă întorc la ce voiam inițial să povestesc... Oare mă pot angaja pe plantațiile de cafea din Germania? Cred că se oferă salarii bune, cafeaua e german qualitat, o cumpără tot prostu', nu?
   
   

29.12.2015

Auchan - diferența e în buzunarul... (part 3)

Auchan - incredibil!

   M-am uitat pe pagina Auchan, am luat numerele de telefon, i le-am dat vecinei. I-a sunat, trebuie dus la magazin. Desigur, eu voi merge cu ei ca să nu le împuie ăia capul cu prostii.
   Zis și făcut. Ajungem la Auchan City Sud Constanța, mergem la raionul de elecronice. Acolo un băiat se uită la laptop, îl pornește și ne surâde: "merge, scrie lenovo! Așa face dacă n-are sistem de operare"! Intru eu în schemă, îi aduc aminte că are un sistem de operare, se numește FreeDOS. Începe să mă contrazică. Rog individul să pornească un alt laptop cu FreeDOS, unul expus pe rafturi. Încearcă să pornească un laptop similar - pauză, nu merge. Se mută la altul - ăsta vrea. Apare frumos acel "lenovo", apoi și sistemul de operare FreeDOS care cerea confirmarea datei.
   Apare și o tipă, înțepată, roșie la față. Se răstește:
   - Care-i problema?
   Explicăm situația. Nervoasă tipa se duce și ea la laptop, îl pornește, vede "lenovo" și începe poezia cu "n-are sistem de operare". Reluăm explicațiile. Cad amândoi (vânzătorii) pe gânduri: "trebuie să-l trimitem (noi, clienții) la garanție". Sare vecinul în sus, nu e dispus să-l trimită ei, să-l trimită Auchan, că i l-au dat defect, la fel făcea și când l-au cumpărat. Vecina sare și ea, că nu e dispusă să aștepte cine-știe-cât, pe de altă parte, dacă umblă ăia de la service în el, se mai poate considera un laptop nou? Vânzătorii susțin că "asta-i procedura". Propun vecinilor să sune la ANPC, să vedem ce zic și ăia. Vânzătorilor le zic să-l cheme pe șefu'. Vecina, mai împăciuitoare, îl așteaptă pe șef, pe Domnu' Cosmin.
   Vânzătorul, butonând la computer mă întreabă cu ce Windows am încercat. Îi spun că nu am încercat Windows, am încercat Linux: Lubuntu, Ubuntu, Debian. Dă din cap aprobator și dispare. Rămânem cu individa înțepață:
   - Nici măcar nu ați încercat să-i puneți Windows!
   Eram deja nervos din cauză că m-am tot contrazis cu ei în problema FreeDOS-ului, dar afirmația individei m-a scos rău din țâțâni. Apare șeful. Reluăm explicațiile. Individa înțepată vorbește peste noi. Pănă la coadă șeful dă a lehamite din mână și zice că ne dă banii. Aveam senzația că șeful a plecat. Dar nu, s-a întors cu chef de scandal, că să-l trimitem la garanție, cum să ne dea el banii pe un laptop zgâriat?
   Sar în sus:
   - Stimate domn, nici măcar nu v-ați uitat la el, de unde ați scos-o că e zgâriat?
   - Păi ce, dom'ne, e doar o afirmație, care e problema? N-am voie să vorbesc? Așa mi-a spus colega, că e zgâriat!
   Sărim cu toții cu gura pe dom' Cosmin și pe țâfnoasă. Șefur reconsideră situația și ne promite banii înapoi. Pleacă. Neștiind ca deja îi dăduse o hârtie vecinului, rămân lângă laptopul pe care se apucase individa să-l șteargă cu un maglavais. Mă gândeam că, la cum au reacționat, mă pot aștepta să-l zgârie chiar ea, să aibă motiv să ne trimită la plimbare. Vecina tocmai ochise un alt laptop de vreo 1000 de lei. Țâfnoasa, devenită brusc expertă IT, mi se adresează:
   - Nu sunteți în stare să instalați un sistem de operare, dom'ne! Nici măcar n-ați încercat! Nu vă pricepeți, că nu aveți facultate!
   Deja îmi crescuse tensiunea:
   - Ba mă pricep, am făcut o facultate de informatică, dar nu asta e problema!
   - Ba nu vă pricepeți! Nu sunteți capabil să instalați un laptop, ce naiba?
   Deja eram mai roșu ca ea. Noroc că am văzut vecinul la relații cu clienții, se pregătea să încaseze banii. O las dracului și ieșim. Vecinei i-a trecut de cumpărat laptopul pe care îl văzuse acolo. Scot tableta Eboda izzYCOMM Z72 (o porcărie, merge înfiorător) și reușesc să găsesc la Emag un laptop similar. Sun la Emag, să mă asigur că îl au pe stoc în Constanța. După un sfert de oră aflu că nu-i. Îl pot comanda, ajunge pe 4-5 ianuarie. Plecăm spre METRO. Găsim acolo un laptop Lenovo G50-30, display de 15", tastatură numerică, mai ieftin decât cel din Auchan. Luăm, plătim, mă duc la probe, pornește Ubuntu live fără probleme, are și FreeDOS, tanti de la Electro destul de amabilă, ne lasă șă ne facem de cap.

   Ceva mai târziu, în drum spre Carrefour, încă spumegam. Trimit un mesaj de pe pagina de contact Auchan în care le spun ce atitudine au cei de la electronice. Sun și la numărul Service Clienți de la Auchan City Sud. Le explic situația, mă identifică că doar puțin mai devreme ne făcuse returul, îi pare rău pentru cele întâmplate. Îi spun că nu e posibil așa ceva, atitudine de rahat, am scris și la București, și le voi mai scrie odată. Îmi replică:
   - Haideți dom'ne, e ușor să-i faceți un rău, chiar așa de sărbători?



   E ciudată atitudinea ăstora. Se acoperă unii pe alții. Da, mi-a făcut rău! Pe de o parte prin atitudinea ei, pe de altă parte ocupă un post pe care nu-l merită. Post pe care îl pot ocupa eu, că doar și eu am 3 copii de crescut! Rău mai sunt!
   De la început au greșit pentru că le-au dat vecinilor un laptop nefuncțional. da©a nu pornește FreeDOS-ul ăla preinstalat, e de presupus că e o problemă. Experta lu' pește trebuia să încerce ea să pornească laptopul ăla cu un linux (că doar e gratis). În felul ăsta evitau probleme ulterioare și se puteau lăuda că sunt proactivi.
   Referitor la acel laptop, merge binișor cu excepția touchpad-ului. E musai un mouse.



28.12.2015

Auchan - diferența e în buzunarul... (part 2)

Auchan - laptop ieftin!

   Sună vecina. Îmi povestește despre laptop, n-are sistem de operare, trimite fetița să mi-l aducă la doftoriceală. Vine fata cu el, îi spun că mă apuc mai târziu de el și mă întorc la lemnele mele.
   Se face seară. Sătul de atâta muncă fizică, hai să trecem la partea mai intelectuală. Scot frumos laptopul Lenovo 100-14IBY, îl pornesc și sper să intru în Bios apăsând F2, F10, Fț ca la orice laptop... Ei bine, Lenovo n-am mai instalat până acum. Scotocesc pe Google și cică tre să apăs pe butonul NOVO, când laptopul este oprit. Bun, identific acel butonel, caut o agrafă de birou, apăs nenorocirea, apare un meniu care conține atât BIOS settings, căt și Boot menu. Super! Mă apuc să introduc în 'mnealui (portul USB 2.0, adică) fel de fel de drăcovenii: mai întâi un stick care conține Ubuntu. Laptopul îl vede, îi dau sa boot-eze de pe el, ecran negru. Aștept minute bune, schimb deviceul cu un HDD extern cu emulator ODD - cu ăsta instalez cam toate calculatoarele care-mi trec prin mână. Încerc un GParted, apoi un Lubuntu, apoi un Debian. Rezultat: un ecran negru.
   Iau alt stick, instalez pe ăsta ultima versiune de Debian și încerc să bootez - pauză, ecran negru. Mă apuc să scotocesc prin casă, găsesc unitatea DVD-RW portabilă (USB) și încerc și cu asta. Tot pauză.
   Întrucât până acum încercasem doar Legacy Boot, intru în BIOS, schimb pe UEFI și încerc iarăși toate combinațiile. Degeaba.
   Sun vecina și îi spun că laptopul are buba. L-a luat din Auchan, pe 22 decembrie, e în garanție, sunăm mâine.


Continuare: aici: 29.12.2015.

22.12.2015

Auchan - diferența e în buzunarul... (part 1)

Auchan - hai să ne luăm laptop!

   Azi, pe 22 decembrie 2015, vecinii mei s-au hotarât să cumpere un laptop pentru copii. De Crăciun, na! Un Lenovo 100-14, la ofertă, vreo 860 lei, fără unitate optică, procesor 2,16GHz, 2Gb RAM, 250Gb HDD, FreeDOS preinstalat.
   Vecinii, deh, oameni obișnuiți, nu sunt IT-iști de meserie. Păcat că nu mi-au zis, că doar aș fi mers cu ei...
   Acolo - la Auchan Sud Constanța - un angajat "pletos" (așa l-au descris vecinii) a pornit laptopul, le-a arătat că apare "lenovo" scris pe ecran, a decretat că merge și le-a luat banii. Oamenii l-au crezut pe cuvânt, au cumpărat o gentuță pentru laptopul ăla ș-au pornit fericiți spre casă (~60 kilometri).
   Odată ajunși acasă, au încercat să mă sune. Subsemnatul tăia lemne în curte, așadar nu am răspuns. I-am sunat eu înapoi, seara, dar n-au mai răspuns... s-au gândit oamenii că vin sărbătorile, să nu mă frece la cap.
   


Continuarea: aici: 28.12.2015.

10.12.2015

Mentalitate românească...

Salariu mic, dom'le!

Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim

   Apare o mașină la poartă. Se scoboară un individ și se pune pe strigat. Mă duc să vad ce dorește. Pot observa un Logan cu niște... lopeți pe portbagajul de pe tavan. Se prezintă omul, e de la compania furnizoare de lichid vital. A venit să taie țeava pen'că n-am plătit factura din august. Este însoțit de casier, observator și de cel care manipulează lopețile. Explic omului ca nu am plătit pentru că nu am avut ce. Nu am primit nici o factură. Omul îmi arată un tabel și-mi spune că tre' să plătesc. Îl rog să vină altă dată, să mă consult cu consoarta, să vad ce a plătit ea, să sun la sediul lor să cer lămuriri, eventual o copie a facturii; oricum nu am bani lichizi la mine deoarece băncile sunt la cel puțin 16 kilometri. Mă salută și se duce.

   Vorbesc cu consoarta, mă asigură că a plătit tot, inclusiv septembrie. Alte facturi nu a primit. Sun la sediu. Mi se spune că da, am de plată, că sunt în întârziere. Solicit factura. Îi tare complicat: tre' să mă duc eu la Cobadin să fac o cerere. În câteva zile mă pot duce să iau copia facturii. Având în vedere că sunt 25 de kilometri până acolo și că 100 de kilometri costă niște bani, plus că nu am timpul necesar (omul cu lopata apare mâine), cer o copie pe email. Nu se poate. da'mi spune ea cât am de plată. Și-mi zice. Orăcăi că nu am primit factura. Cică să fac o reclamație. Păi tocmai făcui. Cică nu așa, s-o fac în scris... Eventual să vorbesc și cu firma care trebuia să-mi aducă facturile. Păi io să vorbesc? Am io contract cu ăia???

   Pun mâna pe email și le fac o scrisoare de dragoste. Totdeauna facturile sosesc după data scadenței, aduse de vecini și nu de curier/poștaș. Factura din august nu a sosit deloc. Solicit factură electronică. Îi rog să tragă de urechi firma care se ocupă de distribuirea facturilor.

   Neprimind nici un răspuns, după o săptămână pun mâna pe telefon. Sun la Cobadin, nu se ocupă ei. Sun la Medgidia. Ei facturează dar nu primesc emailuri. Sun la cartierul general din Constanța. Da, au primit emailul meu, voi primi un răspuns în cel mai scurt timp.

   Mai trece o săptămână, primesc răspuns. Vor monitoriza curierul, vor implementa și factura electronică. Îmi mai precizează că lor, conform contractului, li se fâlfâie că nu primesc facturi, io trebuie să le plătesc la timp, în 15 zile, altfel tipii îmi vor calcula majorări. Dacă mai am nevoie de ceva, pot să-i sun.

   După o altă săptămână apare un individ la poartă. E de la firma de curierat. A venit să ne explice (nu mie, eu eram pe WC, ci nevestei) că facturile trebuie să le aducă o tanti. Dar este destul de greu că e departe și nu primește pentru asta decât 2 milioane pe lună, vă dați seama??? Păi pentru 230 de lei vreți să vină la fiecare la poartă? D-aia le lasă la barul din localitate...


   230 de lei pe lună, pentru 2 zile de distribuit facturi? Parfum, mă pot angaja eu la treaba asta!

09.03.2015

Alte aventuri cu Romtelecom - 2013

Alte aventuri cu Romelecom - 2013

   După aventurile cu Romtelecom de aici și mai ale cele de aici, ultima fiind edificatoare cu privire la pregătirea angajaților de la suport, a urmat o perioadă mai calmă. Până prin aprilie 2013. Un șef de-al meu urma să părăsească definitiv România, el fiind cetățean german. Avea abonament de internet, pe numele lui, de la, ați ghicit, Romtelecom. Nu știu din ce motiv, tipul nu avea telefonie fixă, avea un ADSL tras de la un vecin, proprietarul clădirii sau ceva asemănător.

Profesionalism la Romtelecom

   Vine șeful la mine, mă roagă să vorbesc eu cu Romtelecom-ul pentru rezilierea contractului undeva prin iunie. Caut pe situl lor, găsesc o adresă de email de genul rezilieri@romtelecom.ro. Scriu un email, atașez pașaportul titularului și formularul de reziliere.
   Trec 10 zile. Nimic. Mai trimit odată, cu precizarea că omul dorește să primească un răspuns, să plătească tot ce e de plată până la închiderea contractului, că pleacă din țară, ca vorbește bine germana dar stă mai rău cu engleza și mult mai rău cu româna. Mai trec 10-15 zile - nimic. Fiind o companie de comunicații, mi se părea normal să primesc un răspuns dotat cu vreun număr de înregistrare, eventual o factură, ceva.
   Mai trimit un email, forward la forward la forward, să se vază ce conștiincios mi-s, de încerc să îi anunț cu cel puțin 2 luni înainte, și ce delăsătoru sunt ei... Mai trec încă 10 zile.
   Pun mâna pe telefon și-i sun. Mi-au spus că nu găsesc abonatul respectiv. Le-am trimis încă odată pașaportul, mai era un document de identitate, dar și o factură de-a lor. Cu precizarea că omul are direct debit, în fiecare lună îi iau bani de pe card, e musai să fie abonat, altfel devine furt calificat. Până la urmă l-a găsit. Îi pociseră numele rău de tot, d-aia nu-l găsea aplicația lor. Mă asigură că se ocupă.

Romtelecom - extrem de conștiincioși

   Între timp, șeful plecase deja în Germania să-și aranjeze ploile pe acolo, dar soția lui era încă în România. Vorbeau pe email și Skype. Mă sună șeful din Germania pe mobil să mă întrebe ce i-am făcut... Că nu mai are soția lui internet și că plătesc averi la mobil...
   Pun mâna pe telefon, sun la cretini, pardon, Romtelecom. Le spun că au călcat pe bec, că era vorba să oprească telefonul abia peste o lună. Mă asigură că se ocupă, restabilesc legătura în maxim două ore. Conviins fiind (a se citi prostit), îmi văd de ale mele. Mai trec două zile.
   Deoarece prevesteam vremuri căcăcioase după plecarea neamțului, eu deja mă apucasem să-mi caut o casă. Și am găsit-o. În Constanța. Deja eram la a doua vizită, cu consoarta și copiii. Întrucât le-a plăcut și lor casa, am bătut palma cu proprietarii, apoi am purces spre Eforie Nord să prindem niște soare. Mă sună șeful, ce se mai aude cu internetul lui?!?!
   Sun la cretini, cer cu un superior, nu vor să mi-l dea; solicit ca in următoarele 10 minute să restabilească internetul în locație. Mă asigură că o să. Aștept juma' de oră, sun la doamna soața șefului. N-are internet, nu a venit nimeni. Sun iar la cretini (a se citi suport tehnic). Mă asigură că se rezolvă "nu se poate" întrucât tre' să facă un contract nou iar noile reguli nu permit să contracteze ADSL pe mațul altuia de voce.

Puterea șefilor

   Întrucât posed un "smartfon", mulțumită cartelei albastre, am acces la internet și intru pe Google să văd cine mai e director pe la Romtelecom. Găsesc toată echipa. Le desenez un email. Îmi strâng echipa (consoarta și copiii) și mă îndrept spre o cârciumă. Sună telefonul. De la Romtelecom, o persoană mai sus pusă. Îi povestesc ce și cum. Mă asigură că vor remedia eoroarea în cel mai scurt timp.
   Terminăm de înfulecat, o luăm tiptil spre București. Mă sună soția șefului. Au sunat-o de la Romtelecom să-și ceară scuze, vine pronto o echipă să o conecteze.
   N-am apucat să ajung la Drajna, sună persoana sus-pusă de la Romtelecom: s-a rezolvat. A sunat și la soția șefului s-o anunțe că are internet și să-și ceară scuze. Sun și eu la soția șefului: da, are internet.

23.02.2015

Lidl (alege înțelept) - angajați idioți sau organizare nemțească? -continuare 2-

   23.02.2015. Încă nu au schimbat programul de pe site. Și să nu uităm, toate companiile multinaționale caută angajați proactivi. Un casier, doi bodigarzi și un tip care fuma. Toți știu că programul e pus greșit pe site. Cu siguranță îl vor schimba...

   M-am răzbunat... Ieri am spart pușculița (banii de cărbuni, de) în Penny (știe ce ne place). Ba chiar mi-au dat câte o farfurie (9,99 lei) cadou la fiecare bon de 100 lei. Casiera a fost drăguță și a divizat cumpărăturile în mai multe bonuri.
   Să crape LIDL de ciudă!

Continuarea articolelor:primul și continuare 1.

03.02.2015

Lidl (alege înțelept) - angajați idioți sau organizare nemțească? -continuare 1-

   03.02.2015. Am luat-o iar la picior spre Lidl (alege înțelept) Eforie Nord. Dăcât 90 Km dus-întors. Pentru că... angajați deștepți. Anul trecut le-am trimis și eu un CV. Nu s-au sinchisit să-l citească.
   Nu au schimbat programul de pe site. Tot 22:30 a rămas. Mă gândesc că mai durează până ce ajunge informația la București, poate de acolo până în Germania... cine știe? Eu îi comunicasem plângerea mea tipului din postul precedent.
   Intru în magazin, cumpăr, ajung la casă, îmi scanează produsele (cu ajutorul unui badigard - tipul număra baxurile), scot cardul. În timp ce casiera butonează la terminal, o întreb cine poate să-mi dea un discount. Îi povestesc. Ridică din umeri. Șeful de magazin? Bucureștiul? Ridică din umeri. Plec.
   Cu siguranță echipa proactivă de la Lidl (alege înțelept) va lua măsuri și greutăți și va corecta eroarea de pe site, ca să nu mai pună clienții fideli aiurea pe drumuri.

Continuare la articolul despre Lidl.

02.02.2015

Lidl (alege înțelept) - angajați idioți sau organizare nemțească?

   Iată ce înseamnă organizare dezorganizată...
   Întrucât am rămas fără materii prime, deoarece la noi în sat nu se găsește mai nimic, am ieșit la cumpărături prin județ. Ținta: Auchan, Praktiker, Selgros, Lidl (alege înțelept). Auchan e magazinul favorit al haitei de căței angajați să-mi păzească uriașa curte: le place mult mâncarea de acolo. Mie-mi place prețul...
   La Selgros a ochit consoarta niște mingiuțe cu coarne destinate țopăielii ălora mici.
   Lidl (alege înțelept) era magazinul favorit pentru potolul de zi cu zi. De exemplu pâinea LaCestera cu unt, 2.49 lei, termen de valabilitate îndelungat, fiind preparată, desigur, fără conservanți, E-uri sau alte ingrediente cancerigene... Sau nu. În orice caz, nu s-a întâmplat să mucegăiască ca pâinea ToasTina sau KB Toast. Apa minerală este mai ieftină decât la alte magazine, la fel și laptele. Smântâna Pilos nu e cea mai ieftină, dar celor d'acas' le place: fie în ciorbă, fie cu crănțănele d-alea de porumb.
   Mi-am adus aminte... smântâna din sat... La magazinele sătești, acest produs se vinde în pahare de plastic de tipul celor în care se vinde berea la bodegi, adică vărsată. Cutia din care provine nu este disponibilă publicului larg pentru a admira producătorul, ingredientele sau, mai ales, TERMENUL DE EXPIRARE. Copiii au refuzat să manânce ciorba preparată cu așa ceva. La producătorii bio/eco, adică țăranii din sat, smântâna conține ingrediente dubioase dat fiind faptul că țâțele vacii nu se spală singure, recipientul care o conține are origini dubioase, apa curentă lipsește deseori (pen'că îi scumpă apa de la robinet, mulți au renunțat), iar cea din făntănă trebuie scoasă, nu au ei timp de așa ceva. Poate că mai bine așa, având in vedere chestiile care plutesc prin fântâni: șoareci, melci, râme, orbeți (cârtițe), șobolani sau alte cadavre. Cei de aici au sistemul imunitar obișnuit cu chestii d-astea dar noi venirăm de la oraș...
   Buuun. Întrucăt romTELEKOM nu se grabește cu reluarea serviciilor, îmi iau tableta dotată cu un card portocaliu, mă duc pe dealul din sat (acolo unde-i țara mea, pardon, semnal portocaliu HSDPA), mă uit pe paginile magazinelor să mă asigur că-i pot vizita pe toți chiar dacă am de parcurs 50 km...
   In Constanța, cu Auchan, Praktiker și Selgros (ăsta-i în Agigea) nu am avut probleme, așadar intenționez să o iau spre noul Lidl (alege înțelept) din Eforie Nord. Ora 20:50. Pe telefon aveam pozat programul afișat pe ușă.
   Numai că... era programul de sărbători. Scot iar tableta dotată cu SIM-ul portocaliu (ăla albastru merge numai când dorește 'mnealui, pe ăsta portocaliu l-am primit moka la o promoție, că nu mi-ar fi trecut prin cap să cumpăr așa ceva) și reverific pagina www.lidl.ro.
   Ajung la Lidl (alege înțelept) în parcarea cam goală, parchez cu grijă să nu ocup locurile destinate persoanelor cu handicap și o iau la picior spre intrarea în magazin. Acolo un angajat vorbește la molecular, se uită surprins la mine și-mi face semn că nu. Văzând moaca mea mirată, ia celularul de la ureche pentru ca să îmi comunice că s-a-nchis. Nu-mi vine să cred. Îi spun ce am văzut pe pagina lor. Ridică din umeri și-mi arată programul afișat: "așa-i de cân' s-a deschis".
   Scot din nou tableta. Oi fi eu atăt de idiot? Între timp, "amabilul" angajat dispare.
   Verific din nou programul de pe site... Îmi aprind o țigară. Ce naiba mă fac? Pâine nu mai am deloc acasă iar la ora asta majoritatea magazinelor nu mai au așa ceva sau sunt deja închise. Înjur webmasterul și șeful de magazin de la Lidl (alege înțelept).
   Apare un soi de badigard. Îl trag de limbă cu privire la program. Îmi jură că așa e de când a apărut magazinul. Apare și cel cu telefonul. Îi arăt programul. Ridică din umeri, zice că e o greșeală. Îi spun că greșeala imbecilului mă costă mult pentru că vin de la 50 de kilometri, că nu mai găsesc pâine... Ridică iar din umeri, îmi indică niște magazine și-mi întoarce spatele, are de vorbit cu badigardul.
   Înjur cu poftă. Avea ăla dreptate, am găsit pâine feliată la magazinul de lângă Lidl (alege înțelept).

   Îmi aduc aminte de multinaționala nemțească pe unde am lucrat: saitul era întreținut de nemți, noi nu aveam acces la el. Ei nu înțelegeau nici româna dar nici engleza. Trimiteam emailuri cu duiumul pentru corectarea unor detalii. Nu pricepeau, nu corectau, ștergeau emailul. După vreo 2 ani au externalizat serviciul, desigur, tot către o companie nemțească. Nici ăia nu înțelegeau, nu știau cine sunt eu. Să verifice ce și cum? Nu e treaba lor. Ștergeau emailul.


04.10.2014

Emag își cam bate joc de clienți

Pachet Heinner: Cafetiera digitala Essentials HCM-1200D, 1000 W, 1 l, Timer, Anti-picurare, Display LCD, Negru + Rasnita de cafea HCG-150SS, 150 W, Inox

   Acum mai bine de două luni (25.07.2014) am cumpărat un pachet: o cafetieră digitală Heinner + râșniță de cafea (copie pagină emag). Cafetiera avea display-ul în partea de sus tocmai pentru a nu avea surprize.
   Din prima zi cafetiera curgea pe lângă cană așadar nu am putut folosi funcțiile digitale. Soția a zis că e OK și așa, bine că merge.
   La 10.08.2014 cafetiera s-a stricat de tot, scotea mult abur dar nu și cafea. Mă uit pe site, cică să fac cerere RMA la Servskills. OK, o fac pe 14.08.2014. A doua zi s-a aprobat, vor trimite ei un curier să ridice produsele, trebuie să returnez ambele produse, deși râșnița nu avea nimic. Pe 19.08 primesc email de confirmare că au primit produsele.
   Aștept 3 (trei) săptămâni, apoi încep să dau telefoane. M-au mai plimbat o săptămână că mă sună ei, că nu au primit încă răspuns de la Heinner, etc. Până la urmă au zis că mi-o vor schimba, nu se poate repara.
   După o altă săptămână primesc un telefon de la curier: cretinii au trimis produsul la altă adresă. După alte 4 zile apare în sfârșit curierul. Cu un alt model de cafetieră (display in partea de jos, mai ieftina cu vreo 30 lei) dar nici urmă de râșniță, trimisă de firma Depanero.
   Sun la numărul emag, partea de service, povestesc ce și cum, cer stornarea facturii și returnarea banilor. Sună ei, răspunde soția, ne roagă să returnăm produsele. Soția le mulțumește că-s cretini, că face cafeaua pe aragaz și că nu au băgat pe urechi informația: produsul nu a fost ridicat de la curier.
   Scriu și un review negativ pe pagina cafetierei - desigur nu a fost publicat (copie pagină emag).
   Mai trece o săptămână. Sun la emag service. Desigur operatoarea nu știe ce s-a întâmplat, se va interesa, va vorbi cu financiarul, mă sună ei. Și sună să mă roage să returnez și râșnița. Precizez că râșnița a fost trimisă odată cu produsul defect. Mă mai sună o dată, ei au primit numai cafetiera. Noroc că aveam bonulețul (AWB) de la curier și că scria pe el că sunt două colete. Îmi confirmă că "în regulă" (expresie tâmpită folosită de prompteriștii de la call-center) se va interesa la Depanero și că vor storna factura, mă vor contacta ei să le dau contul IBAN. Ca să scurtez o rog să noteze contul bancar, deși îl au și pe contul meu de pe site-ul lor.
   După o altă săptămână încă nu am banii în cont. Sun la ei, da e o problemă, am două RMA-uri și d-aia întârzie. Le confirm că nu prea mă mai interesează ce au ei, mă arde ce nu am eu: banii în cont. Da, va vorbi la financiar să urgenteze.
   Mai trece o săptămână, sun iar. De data asta la emag - info și comenzi. Repet povestea. Cică nu la ei, trebuie să sun io la Depanero, că ei se ocupă. Precizez domnului că nu mai sun la Depanero, eu am cumpărat de la ei, de la ei aștept banii înapoi. Mă pune să aștept. Apoi vine cu răspunsul standard emag, va trimite cererea mea spre departamentul sesizări. Pe 01.09.2014 primesc și un număr de înregistrare de la sesizări, cu precizarea că un consultant mă va contacta în cel mai scurt timp.
   Astăzi, 04.10.2014, încă nu am fost contactat și nici banii nu sunt în cont.
   Tocmai am sunat la ei. Plățile se fac miercuri, d-aia nu am banii în cont. Precizez că cererea de rambursare a fost făcută acum aproape o lună, el îmi zice că eu am cerut banii pe 01.04.2014.

Update 11.10.2014 - Încă nu au virat banii

   Deși consultantul lor mi-a confirmat plata pentru miercuri 08.10.2014, se pare că financiarul trage de timp. Am pus mâna pe telefon: Colega care se ocupă (a se citi NU se ocupă) nu lucrează sâmbata. La observația mea că au trecut deja 10 zile de când trebuiau să mă contacteze, Domnul Valentin m-a asigurat că vor răspunde în termenul maxim de 30 de zile...

Update 13.10.2014 - Încă nu m-a contactat nimeni...


Update 14.10.2014 - Au sunat!

   Au sunat de la Depanero! Și-au cerut și scuze. Au promis că miercuri virează banii. Au stornat și factura.

Update 16.10.2014 - Perfect! Banii sunt în cont.

   Au virat în sfârșit și banii. De necrezut, după aproape 2 luni.

Update 17.10.2014 - Depanero...

   Deci Emag își bate joc de noi trimițându-ne la Depanero/Servskills. Când suni la Emag și alegi Service, practic ești trimis la Depanero - compania cu care Emag-ul a încheiat contract de service.
   Azi am auzit la radio o reclamă a acestor Depanero: cică repară orice! Vrăjeală. Cafetiera nu au fost în stare s-o repare, ba chiar au solicitat să le trimit și un produs funcțional (pe care nu au fost în stare să-l trimită înapoi) și nici nu au înregistrat recepția celor 2 produse deși mi-au trimis un email cu un număr de înregistrare (noroc că am trimis 2 pachete și că am păstrat bonul de la curier, altfel trebuia să mă transform în râșniță). Ei au trimis mai departe produsul la producător/reprezentanță și și-au văzut de ale lor. A trebuit să-i contactez eu după o lună...




loading...

Follow by Email