24.10.2015

Matematică și explorarea mediului - clasa a II-a

   Ada și Matei au fost în tabără la mare în luna august. Ei au marcat, cu verde, pe calendar zilele în care au sosit și au plecat. Scrie pe caiet ziua săptămânii în care copii au sosit în tabără, ziua în care au plecat și numărul nopților petrecute în tabără.

   Lăsând la o parte problema virgulelor, Editura INTUITEXT a presupus că toți copii au calculatoare. Capetele luminate de la Minister, alea care au aprobat manualele, nu au citit deloc aceste cărți. Astfel încât găsim în "versiunea tipărită", cea care a fost distribuită gratuit_1_ la clasa a II-a:

   Ne uităm ca proștii căutând marcajele verzi. Nu-s de găsit. Problema nu poate fi rezolvată. Ne-am oprit din căutarea cailor verzi pe pereți, pardon, marcajelor, și am deschis (pe calculator) versiunea digitală:

   Nici aici nu se vede vreun marcaj pe calendar, dar observăm că putem da un click pe poz(n)ă. Dacă dăm un click, obținem și marcajele:

   Fericiți, ne putem apuca să rezolvăm problema.
   
   
_____

Notă


   Gratuit e... așa, un fel de-a spune. Fraierii îs nevoiți să le cumpere. Exemplu concret: Mergem la școală la începutul anului. Aflăm de la o mămică că 3 părinți tre' să cumpere manualele pentru că... nu ajung. Aplicația Ministerului sau a Inspectoratului Județean nu îi lasă (pe învățători, directori, etc) să comande mai mult de 2 manuale... Chiar și așa, tot nu ajung. Pentru că în fosta clasă a II-a din satul nost', au fost cu 5 copii mai puțin. Așadar nu ajung manualele. Iar programul mai sus amintit permite comandarea a numai ț%, ceea ce înseamna 2 manuale noi gratuite.

   Am telefonat la Minister: nu se ocupă ei, e treaba inspectoratului județean. Am încercat să sunăm și la inspectorat: nu a răspuns nimeni.

   Pe cale de consecință, din cauza lipsei celor 3 manuale, timp de mai multe săptămâni elevii au cam șomat. Felicitări Inspectoratului Județean!



17.10.2015

Măgărușul scrie o carte

Cum se scrie o carte

după Petre Ghelmez

   Odată, Măgărușul a hotărât să scrie o carte. Adică să fie autorul și să scrie întâmplările trătite chiar de el.
   Ușor de zis, greu de făcut. Sunetele, culorile, imaginile veneau de-a valma, fără înțeles. Măcar de-aș găsi un titlu! Daaaa, să se cheme Întâmplările măgărușului.
   Consumase multă cerneală, stiloul se tocise până când cartea a fost gata.
   A trimis-o la o editură și a tot așteptat.
   Într-o zi a fost anunțat că mâine va fi lansarea.
   - La ce oră e lansarea aceasta? Parcă ar fi o rachetă, nu alta.
   - Da ce, o carte nu e un fel de rachetă?
   - Chiar așa, o rachetă către cosmosul sufletului omenesc, zise Mag, tatăl Măgărușului.


   Textul de mai sus este extras din... COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ, manualul pentru clasa a II-a, editura INTUITEXT, ediția 2014, aprobat de Ministerul Educației Naționale!

   Acum câteva zile tencuiam niște pereți. Apare nevastă-mea cu întrebarea: "Ce înțelegi prin rachetă către cosmosul sufletului omenesc?". Rămân mască. Și-mi povestește porcăria de mai sus.

   Săracii copii. Au de învățat din textele astea. În primul rând, măgarii se apucă de scris cărți. Probabil sunt angajați la editura care a publicat minugnea asta. Alți măgari au aprobat textul. Și mai nasol. Cât despre autor... Lipsă cruntă de imaginație. Își fac copiii idei greșite. Cum ține măgarul stiloul? Că doar are copite, nu degete...

   Trecerea de la persoana a III-a la persoana I este total aiurea. Apoi a mai și consumat cerneala, ba chiar a nenorocit și stiloul. Acum copii se vor gândi să nu mai scrie așa mult, că doar se va toci stiloul, nu? Ce bătaie și-ar lua de la părinți (da, în satul în care stau acum, bătaia e ruptă din rai).

   Apare și al doilea dobitoc inteligent, în persoana tatălui măgarului. Între cei doi se înfiripă o discuție plină de aberații inteligență și totuși prost scrisă. Greu să-ți dai seama cine pune prima întrebare. Răspunsul pare a veni de la același personaj, asta dacă nu cumva cel de-al doilea personaj nu este telepat.

   Din aceeași poveste idioată, elevul trebuie să învețe și așezarea în pagină a textului. Faptul că la ultimul dialog este un spațiu mai mare între liniuță și primul cuvânt, poate sugera copilului că așa se marchează un răspuns mai inteligent, plin de metafore și conținut filozofic.


   Nevastă-mea către ăla mic:
   - Ce înțelegi prin rachetă către cosmosul sufletului omenesc?
   Fi-miu, 8 ani:
   - Cum se duce o rachetă în suflet?


   Constat că mai sunt și alții care dezbat problema pe brainly.ro:

16.10.2015

Angajare în România.

   Astă vară mi-am actualizat CV-ul pe un site românesc de joburi. Ba chiar am și trimis la câțiva angajatori. N-am primit nici o informare cum că l-ar fi citit careva.

   După două zile sună telefonul. De la ING, au văzut CV-ul meu, le-a plăcut, să vin la un interviu. A doua zi mi-am luat picioarele la spinare, deh, este o ditai banca, merită să bat 100 km dus-întors. Ajung acolo, nu era ING, era ING Asigurări. Și tre' să vin cu o listă de potențiali clienți (prieteni cu bani, dacă se poate) ca să avem pe cine să sunăm. Mi-au mai povestit chestii motivante, cum un potențial client a refuzat asigurarea, după două zile a avut un accident, etc.

   Dezmăgit, le spun că nu mă văd stresând lumea la telefon de dimineața până seara. Când eram eu sunat, în timpul serviciului, ca să mi se vandă acțiuni, barili de petrol sau polițe de asigurare, în timp ce eu eram cu ochii în tabele cu sute de cifre... era o plăcere.

   Ne luăm rămas bun, ei încântați de cunoștință, eu cam înjurănd: dezmăgire plus benzină arsă aiurea. Au mai sunat de două ori, apoi m-au lăsat în durerea mea. Politica companiei: clientul este lăsat în pace dacă spune de 3 ori "nu".


   După altă lună mă mai sună cineva. De la "profibâlbâl". Am întrebat: "de la Profi?". Cică da. Că să vin la un interviu. OK, pe căldura de foc, o iau din loc. Cei 100 de kilometri. Ajung la locul indicat și mă umplu de sudori și de semne de întrebare... Pe ușă scia "Profit Point" sau ceva de genu'.

   Intru, mă prezint, mi se arată un fotoliu, mă pun pe așteptat. Dupa vreo 10 minute sunt invitat într-un birou. Acolo, un domn se prezintă, îmi spune că nu e practic un interviu, că e așa, un soi de întâlnire, ca să ne cunoaștem și să-mi prezinte ei o oportunitate inedită și nemaipomenită în România. Este minunat că nu am experiență în Finanțe, că mai rău m-ar încurca. Mă învață ei ce și cum. Cu ajutorul lor pot deveni ceva deosebit și nu prea popular deocamdată în România, și anume TRADER. Voi tranzacționa verzi și uscate pe o platformă online și mă voi umple de mangoți. Și toate astea cu numai două ore pe zi de stat în fața computerului. Nu trebuie decât să fiu atent la fluctuațiile pieței, la mișculațiile politice, lansări de produse noi, zvonuri, etc.

   Desigur, trebuie numai să particip la niște prezentări ale unor traderi nemaipomeniți, cu experiență și conturi babane la bănci. Apoi voi susține un soi de test, pe care-l voi trece, desigur, fără probleme, că doar îs băiet dăștept. Urmează un curs intensiv cu aceiași traderi barosani. Cursul este ieftin de tot, numai 600 lei. În sinea mea mă întrebam ce trader experimentat, care tranzacționează mii și milioane de coco, stă să piardă 4 ore pe zi cu o turmă de pampălai pentru câteva mii amărâte de lei pe lună?

   După acel curs trebuie să mai dau un examen. Apoi se face un soi de practică tot cu barosanii ăia, care vor sta lângă noi și vor rula milioane împreună cu noi. După aceea firma ne va da un cont de 5000 (cinci mii) de dolari cu care noi vom face tranzacții pe internet. Dacă totul merge bine, firma ne mărește contul (adică ne mai dă niște bani) și tot așa.

   Mă întrebam dacă platforma aia online e pe bune, pentru că orice georgel poa' să facă un site "de tranzacții" în care să scoți milioane pe monitor... Asta pâna te conving conii că sumele se dublează, că poți să-ți vinzi casa ca să le dai lor banii să-i vâre în sistem, sau până pierzi tu banii pe care ți-i "dau" ei, astfel încât tot fără casă rămâi. Dacă tot au atâția biștari, de ce nu-i rulează barosanii ăia experimentați?

   M-am abținut eroic să nu îi înjur, i-am zis că nu-i de mine și am luat-o spre casă. Eu caut un job și ăștia vor să le dau io bani?


   Morală: trageți bine-bine de limbă persoana care vă sună, mai ales dacă prezentarea la interviu presupune ceva sacrificii (distanță, învoială de la muncă, întrerupere concedii, etc).

Munca în străinatate - potențială țeapă. Atenție mare!!!

   România devine o țară în care sunt apreciați pupincuriștii, yesmenii și roboțeii idioți care se vând pe nimic. Joburi bine plătite se obțin numai cu pile. Joburile prost plătite de la stat se obțin, desigur, cu pile. Așadar trebuie să ne orientăm spre străinătățuri.

   Nevastă-mea primește un pe un anunț pe email: "îngrijire bătrâni în Anglia, salariu atractiv 1600£". Firmă românească de intermediere. Nevasta, curioasă, a pus mâna pe telefon și i-a sunat. Desigur la telefon i s-a spus că sunt condiții avantajoase, că poate beneficia și de mașină, casă, masă, câini cu covrigi în coadă. Și că tre' să vină doar să semneze, va plăti un mic comision. A rămas că va telefona ea înainte de a merge pe capul lor.

   Zilnic suna telefonul. De la firma de intermedieri. În prima zi că o așteaptă. A doua zi că ar fi bine să se grăbească, să nu se ocupe locurile. A treia zi că trebuie să vină urgent ca să nu se mărească comisionul. Mie deja-mi puțea urât.

   Am mers totuși până acolo să vedem la fața locului ce și cum. Mai ales să luam ceva date, ca să avem ce verifica la ITM. Acolo i s-a prezentat "contactul" o chestie cu multe pagini, o pagină plină de comisioane. Practic salariul nu mai era de 1600 de lire, ci numai 1400. Cazarea și masa, numai 400. Dacă vrea și mașină, mai e o "mică" taxă de numai 500 de lire.

   Biletul de avion trebuie cumpărat prin ei cu numai 250 de lire. Din vorbă în vorbă, salariul tot scădea. 6,5 lire pe oră. Și depinde numai de nevastă cât de bine muncește, să prindă cât mai multe ore. Desigur, nimic garantat. Contractul nu i-l poate da acasă să-l citească din motive de confidențialitate. Pânâ la coadă am înțeles că acel contact nu era un contract de muncă, ci un contract de mediere, numai 20 de lire. Care asigura 5 interviuri cu angajatori englezi. Ca să o convingă (pe soție), a venit cu un telefon din camera alăturată, cică a sunat în Anglia la unul din angajatori. I-a dat telefonul soției. La capătul firului era un român, cică din Anglia, cică test de limba engleză.

   Până la urmă a rămas că vom verifica firma lor la ITM și vom reveni cu un telefon. A doua zi s-a uitat nevastă-mea la ITM. Firma nu exista. S-a mai uitat și la Fisc. Nici un salariat. A dat un telefon la firmă să le spună că pică afacerea, nu i-a găsit la ITM. În ziua următoare a sunat iar doamna de la firma de mediere. Că nu apar la ITM pe site din cauză că nu ar fi actualizat ăia datele. I-a spus nevasta că nici măcar ea, secretara, nu are contract de muncă acolo...

Munca în străinătate

LUBUNTU - enable hibernation - Ubuntu 15.04 (vivid)

1. CTRL+SHIFT+T => opens terminal
2. sudo nano /etc/polkit-1/localauthority/50-local.d/com.ubuntu.enable-hibernate.pkla
3. Enter your root password.
4. Copy-paste the following lines:
     [Re-enable hibernate by default in upower]
     Identity=unix-user:*
     Action=org.freedesktop.upower.hibernate
     ResultActive=yes
     
     [Re-enable hibernate by default in logind]
     Identity=unix-user:*
     Action=org.freedesktop.login1.hibernate
     ResultActive=yes
5. Save and close.



loading...