15.06.2010

Romtelecom, abonament business

   Întrucât RCS-RDS mi-a epuizat fondurile, în noiembrie 2005 am purces să mă angajez. La o multinaţională care era dealerul altei mari companii. Aşadar făceam IT pentru vreo 4 ţări. Prin 2007 relaţiile dintre cele 2 companii s-au cam deteriorat, motiv pentru care am optat să migrez la marea companie (tot o multinaţională) care a renunţat la dealer şi care deschide în România o companie proprie.
   Ajuns la sediul noului angajator, am putut admira un şantier în lucru, nu erau nici măcar geamuri. Dar a fost cea mai bună perioadă întrucât lucram prin recepţii de hotel, beam şi mâncam bine, se şi fuma... Paradis, ce mai. Aşa am dus-o câteva luni, până când a fost gata clădirea. Clădire care se află în provincie, pe autostradă. Foştii colegi, cei care au rămas la fostul dealer, făceau mişto de noi că nu avem nici măcar geamuri (a trebuit să mai trec pe acolo să-mi iau cartea de muncă). Iar noi eram taaare nefericiţi din cauza asta. Dar nu le-am zis nimic, poate ceva de genul "bine că aveţi voi", chestie care le-a alimentat iluzia de superioritate.
   Bun. Aşadar firmă nouă, aprilie 2008, ne trebuie contracte cu furnizori. Pun mâna pe telefon şi sun la Romtelecom. Stabilesc o întâlnire cu un reprezentant de vânzări Romtelecom la bodega* din Charles De Gaulle de lângă sediul Vodafone (trebuia să ne întâlnim şi cu ei). În principiu i-am zis tipului să vină cu temele făcute, să ştie şi engleză (directorul firmei cu care eram este străin). A fost destul de punctual dar nu ştia engleză şi nici nu a venit pregătit. Eu i-am spus că este vorba de o firmă mare...
   Aşadar, noi, potenţialii clienţi ai Romtelecom, punem mâna şi copiem pe caietele proprii câteva preţuri şi condiţii de pe o ofertă destinată altui client. Eu eram translator... Cădem de acord că vrem o legătură ISDN PRA, o chestie cu 30 de canale de comunicaţie, instalare gratuită, şi aşteptăm şi o ofertă pentru internet. Ne strângem mâinile şi plecăm să ne întâlnim cu Vodafone.
   Pe la sfârşitul lunii, mă sună rv**-ul Romtelecom, să ne întâlnim pentru a semna contractul. Noi ne făceam de lucru la un hotel mare din nordul capitalei. Vine şi tipul cu temele făcute: un contract standard pe care scria "cerere de abonare" dar şi cu un coleg vorbitor de ingliş. Semnăm, ne strângem falangele şi ura, aşteptăm instalarea, maxim 30 zile.
   Trec două luni. Constat că am pierdut cartea de vizită a tipului, probabil printr-o cârciumă*** pe unde "lucram" în acea perioadă. Deja eram abonaţi Vodafone, aveam şi terminale BlackBerry. Numai că aveam o problemă: sunam la 921 (deranjamente Romtelecom) iar ăştia ne puneau să sunăm la numere 0800 ca să dăm de urma domnului rv. Dar de pe Vodafone nu prea mergea să 0800... Când sunam iar la informaţii, tanti aia de acolo ne întreba ce număr de telefon avem... Şi iar repetam povestea, că n-avem dar vrem şi ei ne-au lăsat baltă.
   Într-o bună zi apare unul de la Romtelecom. Cică e rv prin zonă. Că dacă nu vrem Romtelecom... Îi povestesc ăstuia aventurile, zice că rezolvă el, trage de nişte sfori. Că mă sună mâine. Trec două zile, sun eu. Încă nu s-a rezolvat, dar e pe calea cea bună. Mai trec încă două săptămâni. Iar sun. Ăsta, cu voce tremurândă cică a apăsat pe nişte butoane cam nasoale, s-a băgat peste rv-ul din Bucureşti şi şi-a luat carne. Nu poate să mă ajute. "Păi bine mă, nene, de ce naiba nu m-ai sunat să-mi zici?" Încep iar să-l caut pe nemernicul bucureştean.
   După o săptămână de săpături dau de nemernic. Aaaa, păi nu s-a rezolvat? Naşpa, să aştept puţin, mă sună el în zece minute. A doua zi îl sun eu, probabil că omul era taaare ocupat şi a uitat. Îmi respinge apelul. Primesc SMS, mă sună el, e într-o şedinţă. L-am mai sunat de câte două ori pe zi în următoarele 3 zile. Până la urmă catadicseşte să răspundă. Are două veşti: una bună, una rea. Cu care să înceapă?
   Vestea rea, cererea nu s-a aprobat. Care cerere? Păi aia cu ISDN-ul. Eu credeam că e un contract... Suntem departe, nu au linii disponibile. Vestea bună, proprietarul clădirii are mai multe linii şi am putea să-l prostim să ne cedeze nouă câteva. Şi atunci ne mai dă încă o veste bună, instalarea e gratis până la sfârşitul lunii dacă semnăm contractul. Numai că nu ne dă ISDN PRA, ne dă 8 linii ISDN BRA, adică câte 2 linii de comunicaţie pe fiecare ISDN, şi care, pe total, costă mai mult decât sistemul ăla cu 30 de linii. A, şi dacă vrem, putem pune câte numere (în limbaj de specialitate MSN-uri) dorim pe fiecare ISDN. Dar costă şi alea, nu mult, 50 de cenţi. Fiecare.
   Sun la rv-ul de la Vodafone. Vrem flux, 30 canale şi 100 numere rezervate. Răspuns: ok, trimit contractul. Semnez, trimit înapoi pe email. Sună telefonul: putem veni mâine să-l instalăm?
   Mă apuc să vorbesc cu proprietarul clădirii, ăla pentru noi luase firele, semnase şi un contract destul de prost negociat, luase şi internet pentru noi (versiunea aia IP fix, de mică viteză dar al naibii de scump). N-are cum să ne dea nouă liniile pentru că sunt deja ocupate. Doar dacă vorbesc cu rv-ul lui să negociem ceva...
   Sun la acel rv, îi povestesc, şi-l rog să negocieze el cu rv-ul meu cedarea liniilor şi degrevarea proprietarului nostru de anumite atribuţii contractuale pe care ar trebui să le preluăm noi. Dar nu internet-ul, avem deja internet printr-un frame-agreement internaţional la nivel de firme-mamă.
   Între timp aflu şi eu cum e cu MSN-urile alea. Nu se pot pune câte vrem noi, se pot pune doar 7. Şi alea cu nişte restricţii. Aşadar sun la rv. Ăsta începe să se bâlbâie, că staţi că mă sună el, că el e la vânzări, nu la tehnic. Mă sună omul şi-mi confirmă... merg doar 7 numere pe linie. Recalculez schema de comunicaţii şi-i comunic că nu vreau 8, vreau doar 5 linii, adică 4 ISDN şi o linie chioară, analogică. Să aştept că vine să vorbim.
   Şi chiar a venit. Transpirat tot. Că mă roagă mult. Că el a făcut nişte presiuni p'acolo pe la servici. Şi că dacă nu semnează pentru 8 linii, îl dau balaurii ăia afară. Mai calculez odată schema, şi cădem de acord: 7 ISDN-uri şi o analoagă.
   Proprietarul ne-a umplut frigiderul cu carne pentru că a rămas cu un abonament IP fix pe care nu-l foloseşte.
   Bun, mai trec câteva zile, apare unu'. Romtelecom, instalăm telefonul. OK, mă apuc, sun la providerul centralei, să vină cineva de acolo să integreze ISDN-uri şi MSN-uri în centrală, să aloce interioare, reguli de ieşire, etc. Mă duc să-mi văd de ale mele, apare meseriaşu' Romtelecom: e gata, dom'le! Semnaţi aici. Mă uit pe ce am de semnat: o linie telefonică. Cer explicaţii cu privire la ISDN. "Păi nuuu, aia e o altă echipă. Acuma am instalat linia analogică. Eu sunt de la judeţ. Pentru ISDN vine Bucureştiul". Semnez, pleacă, sun la providerul centralei să anulez deplasarea. Băieţi buni, au anulat-o.
   Trece un timp... Am fost promovat la vânzări. Nu-mi văd capul de treabă. Vine unul de la Romtelecom: "Am venit pentru ISDN-uri". Îl felicit pentru promptitudine, îi spun că putorile alea de la Vodafone m-au deranjat două zile la rând ca să instaleze fluxul (e cam aceeaşi chestie ca ISDN-ul BRA) şi că, spre disperarea mea, merge de vreo 2 luni fără probleme... Ăsta râde şi se face nevăzut în cutia cu maţe ale Romtelecomului. Apare după câteva minute: "Şefu, unde's firele?". Pâi de unde să ştiu io care-s firele? E treaba mea? "Aaaa, păi tre' s' chem judeţu' să tragă firele. Io am venit să pun modemurile". Păi judeţu' a fost, a pus o linie. "Mai trebuie trase nişte linii..." Şi dispare.
   După câteva zile apare judeţu' cu maţele. Apare şi ISDN-istu, montează modemurile, îmi dă indicaţii preţioase despre maţe. Apoi îmi pune un vraf de foi în mână: "tre' completate şi semnate"! Nu-mi vine să cred: pentru fiecare ISDN erau câte 3 formulare în dublu exemplar, fără indigo şi nici autocopiante. Unde trebuia să completez io numele firmei, adresa sediului, adresa instalării (n-aveau rubrici separate, trebuia să te înghesui pe undeva), numerele de evidenţă la Registrul Comerţului, codul fiscal, numele meu, semnătură, etc. Formularele alea erau deja completate cu fiecare număr, semnate de un şef de la ei, aşa că nu le puteam fotocopia. 3 ore mai târziu terminam de completat nenorocirile...
   Trec luni. Telefonul meu începea să pârâie dacă vorbeam mai mult de 10 minute. Pe la 12 minute se închidea automat. Am fost curios, m-am sunat de pe mobil. După 10 minute apărea pârâiala, în minutul 12 te întrerupea o voce "post telefonic deranjat temporar". Reclam, notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Găsesc numărul ăluia care a montat ISDN-ul. Sun, reclam. Păi nu la el, la 921. I-am spus că am reclamat de nenumărate ori. Mă pune să-i descriu buba. O fac. "N-are cum. E digital. O fi de la centrala voastră". Explic tipului că centrala noastră nu are înregistrat mesajul Romtelecom, ăla cu postul deranjat. I se fâlfâie. Să mai reclam. OK, mai reclam odată. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Se-ngroaşă gluma. Sun, reclam, notez numărul. Apoi cer numărul rv-ului nost'. "Păi n-aveţ' rv"! Cer explicaţii, mă pune să sun la 0800 să cer alocarea unui rv. Sun, explic problemele şi primesc promisiuni cum că se rezolvă. Le cer un email de confirmare cu promisiunea. Mi-au trimis.
   Trece o săptămână. Telefonul pârâie în continuare. Trimit email cu istorie: toate numerele de înregistrare. Sun şi cer detalii despre numere. Alea mai vechi or fi fost scrise pe hârtie termică, pen'că nu se mai văd. Ultimul a fost închis cu comentariul "probleme de interior". Cer explicaţii. "Păi e de la dv. din centrală"...
   Mai trece o săptămână. În timpul ăsta eu făceam fw la fw la fw la fw la emailul ăla prin care mi se promitea alocarea unui rv.

Pauză


   Am un prieten care a cumpărat o casă la ţară, la munte. A luat-o cu telefon Romtelecom cu tot. Într-o zi i-am dat ideea: să ceară ambele numere pe o singură factură în Bucureşti. Lui i s-a zis că nu se poate, dar eu reuşisem cu nişte scandal la ei la sediu. Zis şi făcut, my friend sună la ei. Răspunsul standard al call-centerului "nu se poate". Scandal, s-a putut. Dar tre' să rezilieze contractul d'acolo că nu ie pe numele lui. OK. A reziliat, a făcut contract nou în Bucureşti. Şi primeşte o factură cu vreo 400 de lei în plus, taxă de reziliere. Pentru că tanti de la care luase casa s-a abonat pe 2 ani printr-o promoţie la care primea un telefon fără fir. Pe care l-a luat cu ea când s-a mutat. Iar my friend trebuia să plătească. Scandal. Nimic. A cautat pe google şi a găsit adresa de email a Directorului General. I-a scris. A primit scuze, mulţumiri, factură de stornare şi facilităţi. Evident, directorul general nu ştie ce măgării fac unii angajaţi dând vina pe sistemul informatic.

Sfârşitul pauzei


   Cunoscând cele descrise în "pauza" de mai sus, am făcut şi eu la fel. Am făcut un fwd la fwd-ul fwd-ului ... etc către Directorul General. A doua zi am primit un răspuns de la secretara domniei sale.
   A treia zi aveam deja programate audiţii: meseriaşu' ISDN-ist cu care vorbisem plus noul rv care venea însoţit de încă unul din cauza "situaţiei".
   ISDN-istu: "Hai, dom'ne, de ce nu mi-ai spus că face d'astea? Trebuia să ajungă la Director? Acu' poate mă dă afară..."
   Rv-ul: "Ne cerem scuze...".
   Am primit cadou şi un stilou de la Directorul Comercial cu mesajul "să nu fiu nevoit să scriu cu el reclamaţii la Romtelecom".

De atunci nu am mai avut probleme cu Romtelecom. Merge "de pârâie" şi în ziua de astăzi. Evident fără pârâieli...

   ____
   * - este de fapt o terasă...
   ** - reprezentant de vânzări.
   *** - de fapt restaurante destul de luxoase. Dar aşa le alintăm noi: cârciumă, bodegă...



loading...

Follow by Email