01.10.2010

Di Bas - Service Opel

   August 2010. Sătul de minciunile celor de la Erebus, am zis că trebuie să mai încerc şi un alt service.
   Din când în când maşina nu voia să pornească. Mai şi fâsâia ceva când dădeam la automat. Persista şi problema cu zbârnâitul de la roata dreapta faţă plus acea înfrânare care apare când cuplez 4x4. Stropitorul de parbriz de la şofer este înfundat. Programare şi hai la Di Bas!
   Au pus maşina pe elevator, au făcut nişte teste şi au decretat: maşina nu are nimic la roata dreapta-faţă iar sistemul 4x4 e ok (verificat articulaţii 47,50 lei). Prezintă un mic joc la direcţie, trebuie schimbată caseta de direcţie (3.800 lei). Ar trebui schimbate şi burdufele de la planetarele din faţă, 600 lei. Pentru faptul că nu porneşte este vinovat electromotorul, trebuie schimbat şi ăsta (parcă 4.800 lei, nu mai ţin minte exact). Stropitorul trebuie schimbat, dar n-au pe stoc, trebuie comandat. Nu se aude nici o zbârnâială în dreapta faţă.
   După ce i-am explicat electricianului că un electromotor ori merge ori nu mai merge deloc, eventual dacă are bucșele duse poate să facă figuri când e fierbinte, am căzut amândoi de acord că nu e electromotorul de vină. L-am rugat frumos să-mi cureţe contactul de putere de la starter pentru că ăla putea să scoată acel fâsâit. Aaaa, păi nu se poate, e complicat rău de ajuns acolo, trebuie demontată jumătate de maşină. Dar mi-a curăţat contactele bateriei, promoţie, numai 47,50 lei. A verificat şi bateria - 28,50 lei (adică a pus un aparat de măsură pe ea.)
   Preturile de mai sus nu includ TVA. Interesant, n-au pus lavete. Total 153,14 lei şi am plecat la fel de nedumerit...
   Septembrie 2010. Zgomotul ăla de la roata dreapta faţă s-a accentuat. Din cauza acelei înfrânări la virajele cu 4x4 s-a dus dracu' ambreiajul.
   Desigur, voi mai reveni la Di Bas. La Paştele Cailor. Până voi găsi un mecanic ca lumea, cred că mă-ntorc la Erebus. Măcar ăia mint frumos...

22.08.2010

Erebus - Service Opel

   August 2009. După experienţele "plăcute" de la Meridian, unde un mecanic mi-a spus de la ce vine DACIA - Dacă Ai Cap Ia-ţi Alta, prin 2008 am trecut la Matiz. Numai că Matizul patinează rău iarna, iar soţia nu haleşte maşini fără servo-direcție. Aşadar a dat o comandă de 4x4. Comanda a fost procesată şi livrată. Mulţumită socrului.

      Dacă tatăl tău nu este milionar, nu ai nici o vină.
      Dar dacă nici socrul tău nu este milionar, atunci nu ai nici o scuză!

   Când am cumpărat maşina, am chemat un mare specialist de curte recomandat de un prieten. Care specialist s-a pronunţat favorabil. Ulterior s-a dovedit că era pafarist (na, încă un cuvânt nou! Substantiv masculin, vine de la "a fi pe dinafară", sinonim cu incompetent, habarnist - ăsta vine de la "a nu avea habar".). Aşadar am achiziţionat bolidul, o frumoasă Frontera Sport. Ca bube aparente, indicatorul de motorină nu prea funcţiona iar la cuplarea 4x4 apare un soi de înfrânare la viraje. În rest era OK, cu o singură cheie. La nici trei luni, la ieşirea din pasajul Mărăşeşti, mi se opreşte motorul. După câteva chei cu carne, a pornit maşina. Şi m-a lăsat a doua zi într-un sat. N-a pornit nici cu chei, nici cu carne, nici cu zei. L-am chemat pe habarnist care-mi dete diagnosticul bazat pe o diagnosticare computerizată: naşpa*. Computerul e varză, trebuie altul, vreo 3.000 de euro. A, şi un soft de calibrare de 2.000 lei de la Opel. Încurajat de aceste veşti, m-am reîntors la Matiz.
   După vreo câteva zile, am vorbit cu prietenul meu, artistul mecanic menţionat la postul Auto Nesti. Omul e priceput, dar, fiind priceput, toată lumea trage de el să repare fierotănii (hmmm, nici ăsta nu e în dicţionar?), aşadar nu are timp nici să se şteargă. Acolo, ştiţi voi... Cum ziceam, am pus mâna pe el, să arunce şi el o privire. A fost sincer, mi-a spus că poate să facă 2 lucruri: să arunce o privire şi să mă tracteze acasă, el neavând scule de diagnoză pentru Opel. Omul mă sfătuise dinainte să evit Frontera că-i cam păcătoasă, piesele costă o avere şi mecanicii sunt proşti. Vine omul, se uită, deşurubează 2 furtunele, le pune la loc... şi hai cu ea acasă. În drum aveam o benzinărie. Iar al meu prieten mă sfătuieşte să-i torn niscai motorină în rezervor. Neîncrezător, am băgat de-o sută. Am continuat tractarea cu tentative de pornire cu viteza a 3-a şi a 4-a pentru a nu fustrica** şi distribuţia. După vreo 4 încercări a pornit maşina.
   Deranjat de această pană a prostului care era să ne coste mii de euro, am zis că-i musai să găsim un service de Opel care să ne repare indicatorul de motorină. Şi-am dat de Erebus... Ne facem programare la diagnosticare/constatare/reparaţie în noiembrie 2009. A costat 230 lei şi verdictul a fost: "vă trebuie rezervor nou, ăsta-i strâmb, a fost lovit şi nu stă litrometrul ca lumea în el. Trebuie comandat din Germania, costă vreo 1900 lei, plătiţi un avans şi vi-l aducem". Plătit avans. Am întrebat dacă pot comanda şi o cheie, întrucât aveam numai una. Nu, nu se poate Opel nu vrea banii noştri. Momentan nu se fac comenzi de chei. Înfrânarea apare la viraje pentru că are diferenţial blocat pe faţă ca să nu rămân în noroaie.
   Pe la sfârşitul lunii ianuarie 2010 le-am mai făcut o vizită să-i mai întreb de soarta rezervorului. Şi de cheie. Răspunsuri negative, aşadar am făcut o FULL CASCO pe 6 luni, 2.298 lei.
   În a doua săptămână din februarie s-a produs minugnea: a sosit rezervorul. A dus soţia maşina la Service. I-am spus soţiei să le comunice că maşina merge înfrânată şi pe drum drept, fără 4x4. Montat rezervor, nişte bucşi şi alte mărunțișuri, total ~2.200 lei. M-au chemat s-o iau a doua zi. Fug de la serviciu "în pauză de masă", săr în Taxi, hai la Erebus. Fericit, iau maşina și dau fuga la benzinăria aia de sub Podul Grant să umplu noul rezervor. Bag 60 de litri de motorină (eu credeam că sunt 80! Rezervorul vechi, deşi turtit, era mai mare) şi dau să plec, că doar eram aşteptat la serviciu. Hâra, hâra, hâra... Hâra, hâra, hâra... Hâra, hâra, hâra... Pun mâna pe telefon şi-l sun pe dispecer. Nu merge? Nasol. Staţi aşa că vă trimit o maşină (gratuit). A venit maşina aia după vreo juma' de oră, timp în care sunam la colege să-ntreb dacă s-au bunghit (off, da, ştiu, nu e în DEX! Dar e în DER) şefii că n-am mai venit de la masă. Spre norocul meu, oamenii sunt maniaci cu şedinţele. Şi nu, nu am stofă de chiulău. Ani de zile am făcut ore suplimentare. Apare maşina service-ului, parcă era o Toyota HiLux. M-a tras omul ăla juma' de Bucureşti, nu am reuşit să înțeleg de ce nu a întors direct pe Griviţei. A luat-o pe Turda, apoi pe Ion Mihalache, Banu Manta, A.I. Cuza, Gheorghe Duca, Poni Petru, Constantin Disescu, Ioan Bianu. Tot acest drum l-am parcurs remorcat, fără servo-frână, servo-direcţie sau căldură. Adică apăsat voiniceşte pe frână, tras zdravăn de volan şi dezaburit cu dosul palmei... din păcate n-aveam telefonu' lu' Nea Caisă să-i dau indicaţii preţioase cu privire la rută.
   Ajunşi la Service, am avut ocazia să-l cunosc pe şeful de atelier care a venit să mă întâmpine cu scuzele de rigoare. Problema a fost uşor de găsit, a uitat un mecanic să înşurubeze o ţevuşcă de carburant, astfel încât a intrat aer în sistem. Şi mi-a schimbat şi dispecerul. Nu, nu se pot comanda chei. Faţă de Auto Nesti se vede o diferenţă. Îl întreb şi pe dânsul cum e cu acea înfrânare la virajele cu 4x4 cuplat, mi-a confirmat ce-a zis dispecerul în noiembrie. OK, felicitându-mă ca nu am trimis nevasta (cu copil de 3 ani) să ridice maşina, am zbughit-o la serviciu. Şefii nu s-au prins. Dar nici litrometrul ăla nu arată corect nivelul de zeamă din rezervor. Merge numai când e rezervorul plin. La fel ca înainte... Şi tot înfrânată pe drum drept, fără 4x4.
   Sun, cer detalii. Păi trebuie schimbat şi litrometrul că e strâmb de la impact. Veniţi, plătiţi un avans şi vi-l aducem. A doua zi m-am dus cu Matiz-ul, Frontera era la nevastă. Întreb dacă s-a uitat cineva la sistemul de frânare. S-a blocat omul... Şi-mi zice sincer: "vreţi să vă mint frumos?"
   Pe la sfârşitul lui martie a sosit şi litrometrul. Cu manoperă cu tot ~1.100 lei. Pe foaia de ieşire din spital era menţionat: "Probleme la mecanismul de frânare, nu prezintă siguranţa în trafic". Şi-or fi amintit că avem Full CASCO la ei? Soluţia? Schimbarea etrierului. Plată avans, comandă, aştept să mă sune ei, deja ştiu lecţia. Cum e cu cheia? Păi nu, nu se poate comanda încă.
   A doua săptămână din aprilie. Sună telefonul, a venit etrierul. Fuga la Service las maşina. Schimbă etrierul. Şi plăcuţe. 2.500 lei. A doua zi mă duc să iau maşina. Nu, nu se poate comanda cheie. Profesionistul care ridică bariera intră-n vorbă la o ţigară. Câţi kilometri are, din ce an, etc. Păi maşina e umblată la kilometraj. Cum aşa? Păi daaa, discurile de frână sunt noi, astea se schimba la peste suta de mii de km. Ori noi o luasem cu 70.000. Şi are şi o mică bubă la schimbătorul de viteze, bubă care apare tot după suta de mii. Aşa m-am prins că "mecanicul" care a diagnosticat-o înainte de a o cumpăra era habarnist. Mai mult, povestindu-i nevestei chestiile astea, am aflat că nici nu ştia unde-i mufa de diagnoză (prima dată an fost su cu nevasta să vedem maşina, a doua zi s-a dus ea cu socrul şi cu mecanicul pentru expertiza tehnică. Eu eram la muncă)...
   Luna mai. Când accelerez, se aude un fluierat nasol. Fuga la Service, turbina are buba. O comandăm? Absolut. La jumătatea lunii vine şi turbina. 2.800 lei. Vestea bună e că pot comanda cheie. După 8 luni!!!. Plătesc avansul.
   Luna iunie. A venit cheia. Eu sunt la muncă, trimit nevasta cu copilul. Au stat ei vreo două ore pe acolo, a venit dispecerul şi i-a trimis acasă. Cheia nu e bună, au trimis ăia de la Opel un rebut, vor comanda alta.
   Tot luna iunie. A sosit a doua cheie. Tot nevasta s-a dus. Întrucât avea un bec ars, o mănâncă undeva să le ceară un bec de far. 40 lei becul, 36 lei manopera. Şi să nu credeţi că e vreun bec d'ăla şmecher Night Vision sau Silver tralala. Nu, e un bec chior de 55/60W pe a cărui cutie scrie General Motors. Total 80 lei. Şi tot nu se vede bine cu faza mică.
   Iulie 2010. Hai să prelungim CASCO. 2.300 lei, 6 luni.
   M-am apucat să caut alt service. De când am păşit la Erebus, maşina parcă e programată să se strice lunar.
   Sfârşitul lunii august 2010. Turbina fluieră iar...


   ______
   * Nici ăsta nu e în dicţionarele oficiale, dar este des întâlnit. Şi chiar ăsta a fost rezumatul diagnozei comunicat prin viu grai de către specialistul meu.
   ** L-am scos pe loc. Ştiţi ce voiam să scriu? Dacă nu, apăsaţi aici, această pagină nu e pentru minori. Conţine prea multă carne.

15.06.2010

Romtelecom, abonament business

   Întrucât RCS-RDS mi-a epuizat fondurile, în noiembrie 2005 am purces să mă angajez. La o multinaţională care era dealerul altei mari companii. Aşadar făceam IT pentru vreo 4 ţări. Prin 2007 relaţiile dintre cele 2 companii s-au cam deteriorat, motiv pentru care am optat să migrez la marea companie (tot o multinaţională) care a renunţat la dealer şi care deschide în România o companie proprie.
   Ajuns la sediul noului angajator, am putut admira un şantier în lucru, nu erau nici măcar geamuri. Dar a fost cea mai bună perioadă întrucât lucram prin recepţii de hotel, beam şi mâncam bine, se şi fuma... Paradis, ce mai. Aşa am dus-o câteva luni, până când a fost gata clădirea. Clădire care se află în provincie, pe autostradă. Foştii colegi, cei care au rămas la fostul dealer, făceau mişto de noi că nu avem nici măcar geamuri (a trebuit să mai trec pe acolo să-mi iau cartea de muncă). Iar noi eram taaare nefericiţi din cauza asta. Dar nu le-am zis nimic, poate ceva de genul "bine că aveţi voi", chestie care le-a alimentat iluzia de superioritate.
   Bun. Aşadar firmă nouă, aprilie 2008, ne trebuie contracte cu furnizori. Pun mâna pe telefon şi sun la Romtelecom. Stabilesc o întâlnire cu un reprezentant de vânzări Romtelecom la bodega* din Charles De Gaulle de lângă sediul Vodafone (trebuia să ne întâlnim şi cu ei). În principiu i-am zis tipului să vină cu temele făcute, să ştie şi engleză (directorul firmei cu care eram este străin). A fost destul de punctual dar nu ştia engleză şi nici nu a venit pregătit. Eu i-am spus că este vorba de o firmă mare...
   Aşadar, noi, potenţialii clienţi ai Romtelecom, punem mâna şi copiem pe caietele proprii câteva preţuri şi condiţii de pe o ofertă destinată altui client. Eu eram translator... Cădem de acord că vrem o legătură ISDN PRA, o chestie cu 30 de canale de comunicaţie, instalare gratuită, şi aşteptăm şi o ofertă pentru internet. Ne strângem mâinile şi plecăm să ne întâlnim cu Vodafone.
   Pe la sfârşitul lunii, mă sună rv**-ul Romtelecom, să ne întâlnim pentru a semna contractul. Noi ne făceam de lucru la un hotel mare din nordul capitalei. Vine şi tipul cu temele făcute: un contract standard pe care scria "cerere de abonare" dar şi cu un coleg vorbitor de ingliş. Semnăm, ne strângem falangele şi ura, aşteptăm instalarea, maxim 30 zile.
   Trec două luni. Constat că am pierdut cartea de vizită a tipului, probabil printr-o cârciumă*** pe unde "lucram" în acea perioadă. Deja eram abonaţi Vodafone, aveam şi terminale BlackBerry. Numai că aveam o problemă: sunam la 921 (deranjamente Romtelecom) iar ăştia ne puneau să sunăm la numere 0800 ca să dăm de urma domnului rv. Dar de pe Vodafone nu prea mergea să 0800... Când sunam iar la informaţii, tanti aia de acolo ne întreba ce număr de telefon avem... Şi iar repetam povestea, că n-avem dar vrem şi ei ne-au lăsat baltă.
   Într-o bună zi apare unul de la Romtelecom. Cică e rv prin zonă. Că dacă nu vrem Romtelecom... Îi povestesc ăstuia aventurile, zice că rezolvă el, trage de nişte sfori. Că mă sună mâine. Trec două zile, sun eu. Încă nu s-a rezolvat, dar e pe calea cea bună. Mai trec încă două săptămâni. Iar sun. Ăsta, cu voce tremurândă cică a apăsat pe nişte butoane cam nasoale, s-a băgat peste rv-ul din Bucureşti şi şi-a luat carne. Nu poate să mă ajute. "Păi bine mă, nene, de ce naiba nu m-ai sunat să-mi zici?" Încep iar să-l caut pe nemernicul bucureştean.
   După o săptămână de săpături dau de nemernic. Aaaa, păi nu s-a rezolvat? Naşpa, să aştept puţin, mă sună el în zece minute. A doua zi îl sun eu, probabil că omul era taaare ocupat şi a uitat. Îmi respinge apelul. Primesc SMS, mă sună el, e într-o şedinţă. L-am mai sunat de câte două ori pe zi în următoarele 3 zile. Până la urmă catadicseşte să răspundă. Are două veşti: una bună, una rea. Cu care să înceapă?
   Vestea rea, cererea nu s-a aprobat. Care cerere? Păi aia cu ISDN-ul. Eu credeam că e un contract... Suntem departe, nu au linii disponibile. Vestea bună, proprietarul clădirii are mai multe linii şi am putea să-l prostim să ne cedeze nouă câteva. Şi atunci ne mai dă încă o veste bună, instalarea e gratis până la sfârşitul lunii dacă semnăm contractul. Numai că nu ne dă ISDN PRA, ne dă 8 linii ISDN BRA, adică câte 2 linii de comunicaţie pe fiecare ISDN, şi care, pe total, costă mai mult decât sistemul ăla cu 30 de linii. A, şi dacă vrem, putem pune câte numere (în limbaj de specialitate MSN-uri) dorim pe fiecare ISDN. Dar costă şi alea, nu mult, 50 de cenţi. Fiecare.
   Sun la rv-ul de la Vodafone. Vrem flux, 30 canale şi 100 numere rezervate. Răspuns: ok, trimit contractul. Semnez, trimit înapoi pe email. Sună telefonul: putem veni mâine să-l instalăm?
   Mă apuc să vorbesc cu proprietarul clădirii, ăla pentru noi luase firele, semnase şi un contract destul de prost negociat, luase şi internet pentru noi (versiunea aia IP fix, de mică viteză dar al naibii de scump). N-are cum să ne dea nouă liniile pentru că sunt deja ocupate. Doar dacă vorbesc cu rv-ul lui să negociem ceva...
   Sun la acel rv, îi povestesc, şi-l rog să negocieze el cu rv-ul meu cedarea liniilor şi degrevarea proprietarului nostru de anumite atribuţii contractuale pe care ar trebui să le preluăm noi. Dar nu internet-ul, avem deja internet printr-un frame-agreement internaţional la nivel de firme-mamă.
   Între timp aflu şi eu cum e cu MSN-urile alea. Nu se pot pune câte vrem noi, se pot pune doar 7. Şi alea cu nişte restricţii. Aşadar sun la rv. Ăsta începe să se bâlbâie, că staţi că mă sună el, că el e la vânzări, nu la tehnic. Mă sună omul şi-mi confirmă... merg doar 7 numere pe linie. Recalculez schema de comunicaţii şi-i comunic că nu vreau 8, vreau doar 5 linii, adică 4 ISDN şi o linie chioară, analogică. Să aştept că vine să vorbim.
   Şi chiar a venit. Transpirat tot. Că mă roagă mult. Că el a făcut nişte presiuni p'acolo pe la servici. Şi că dacă nu semnează pentru 8 linii, îl dau balaurii ăia afară. Mai calculez odată schema, şi cădem de acord: 7 ISDN-uri şi o analoagă.
   Proprietarul ne-a umplut frigiderul cu carne pentru că a rămas cu un abonament IP fix pe care nu-l foloseşte.
   Bun, mai trec câteva zile, apare unu'. Romtelecom, instalăm telefonul. OK, mă apuc, sun la providerul centralei, să vină cineva de acolo să integreze ISDN-uri şi MSN-uri în centrală, să aloce interioare, reguli de ieşire, etc. Mă duc să-mi văd de ale mele, apare meseriaşu' Romtelecom: e gata, dom'le! Semnaţi aici. Mă uit pe ce am de semnat: o linie telefonică. Cer explicaţii cu privire la ISDN. "Păi nuuu, aia e o altă echipă. Acuma am instalat linia analogică. Eu sunt de la judeţ. Pentru ISDN vine Bucureştiul". Semnez, pleacă, sun la providerul centralei să anulez deplasarea. Băieţi buni, au anulat-o.
   Trece un timp... Am fost promovat la vânzări. Nu-mi văd capul de treabă. Vine unul de la Romtelecom: "Am venit pentru ISDN-uri". Îl felicit pentru promptitudine, îi spun că putorile alea de la Vodafone m-au deranjat două zile la rând ca să instaleze fluxul (e cam aceeaşi chestie ca ISDN-ul BRA) şi că, spre disperarea mea, merge de vreo 2 luni fără probleme... Ăsta râde şi se face nevăzut în cutia cu maţe ale Romtelecomului. Apare după câteva minute: "Şefu, unde's firele?". Pâi de unde să ştiu io care-s firele? E treaba mea? "Aaaa, păi tre' s' chem judeţu' să tragă firele. Io am venit să pun modemurile". Păi judeţu' a fost, a pus o linie. "Mai trebuie trase nişte linii..." Şi dispare.
   După câteva zile apare judeţu' cu maţele. Apare şi ISDN-istu, montează modemurile, îmi dă indicaţii preţioase despre maţe. Apoi îmi pune un vraf de foi în mână: "tre' completate şi semnate"! Nu-mi vine să cred: pentru fiecare ISDN erau câte 3 formulare în dublu exemplar, fără indigo şi nici autocopiante. Unde trebuia să completez io numele firmei, adresa sediului, adresa instalării (n-aveau rubrici separate, trebuia să te înghesui pe undeva), numerele de evidenţă la Registrul Comerţului, codul fiscal, numele meu, semnătură, etc. Formularele alea erau deja completate cu fiecare număr, semnate de un şef de la ei, aşa că nu le puteam fotocopia. 3 ore mai târziu terminam de completat nenorocirile...
   Trec luni. Telefonul meu începea să pârâie dacă vorbeam mai mult de 10 minute. Pe la 12 minute se închidea automat. Am fost curios, m-am sunat de pe mobil. După 10 minute apărea pârâiala, în minutul 12 te întrerupea o voce "post telefonic deranjat temporar". Reclam, notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Reclam iar. Notez numărul.
   Găsesc numărul ăluia care a montat ISDN-ul. Sun, reclam. Păi nu la el, la 921. I-am spus că am reclamat de nenumărate ori. Mă pune să-i descriu buba. O fac. "N-are cum. E digital. O fi de la centrala voastră". Explic tipului că centrala noastră nu are înregistrat mesajul Romtelecom, ăla cu postul deranjat. I se fâlfâie. Să mai reclam. OK, mai reclam odată. Notez numărul.
   Trece o săptămână. Se-ngroaşă gluma. Sun, reclam, notez numărul. Apoi cer numărul rv-ului nost'. "Păi n-aveţ' rv"! Cer explicaţii, mă pune să sun la 0800 să cer alocarea unui rv. Sun, explic problemele şi primesc promisiuni cum că se rezolvă. Le cer un email de confirmare cu promisiunea. Mi-au trimis.
   Trece o săptămână. Telefonul pârâie în continuare. Trimit email cu istorie: toate numerele de înregistrare. Sun şi cer detalii despre numere. Alea mai vechi or fi fost scrise pe hârtie termică, pen'că nu se mai văd. Ultimul a fost închis cu comentariul "probleme de interior". Cer explicaţii. "Păi e de la dv. din centrală"...
   Mai trece o săptămână. În timpul ăsta eu făceam fw la fw la fw la fw la emailul ăla prin care mi se promitea alocarea unui rv.

Pauză


   Am un prieten care a cumpărat o casă la ţară, la munte. A luat-o cu telefon Romtelecom cu tot. Într-o zi i-am dat ideea: să ceară ambele numere pe o singură factură în Bucureşti. Lui i s-a zis că nu se poate, dar eu reuşisem cu nişte scandal la ei la sediu. Zis şi făcut, my friend sună la ei. Răspunsul standard al call-centerului "nu se poate". Scandal, s-a putut. Dar tre' să rezilieze contractul d'acolo că nu ie pe numele lui. OK. A reziliat, a făcut contract nou în Bucureşti. Şi primeşte o factură cu vreo 400 de lei în plus, taxă de reziliere. Pentru că tanti de la care luase casa s-a abonat pe 2 ani printr-o promoţie la care primea un telefon fără fir. Pe care l-a luat cu ea când s-a mutat. Iar my friend trebuia să plătească. Scandal. Nimic. A cautat pe google şi a găsit adresa de email a Directorului General. I-a scris. A primit scuze, mulţumiri, factură de stornare şi facilităţi. Evident, directorul general nu ştie ce măgării fac unii angajaţi dând vina pe sistemul informatic.

Sfârşitul pauzei


   Cunoscând cele descrise în "pauza" de mai sus, am făcut şi eu la fel. Am făcut un fwd la fwd-ul fwd-ului ... etc către Directorul General. A doua zi am primit un răspuns de la secretara domniei sale.
   A treia zi aveam deja programate audiţii: meseriaşu' ISDN-ist cu care vorbisem plus noul rv care venea însoţit de încă unul din cauza "situaţiei".
   ISDN-istu: "Hai, dom'ne, de ce nu mi-ai spus că face d'astea? Trebuia să ajungă la Director? Acu' poate mă dă afară..."
   Rv-ul: "Ne cerem scuze...".
   Am primit cadou şi un stilou de la Directorul Comercial cu mesajul "să nu fiu nevoit să scriu cu el reclamaţii la Romtelecom".

De atunci nu am mai avut probleme cu Romtelecom. Merge "de pârâie" şi în ziua de astăzi. Evident fără pârâieli...

   ____
   * - este de fapt o terasă...
   ** - reprezentant de vânzări.
   *** - de fapt restaurante destul de luxoase. Dar aşa le alintăm noi: cârciumă, bodegă...



loading...

Follow by Email