20.12.2007

Am dat ban: IKEA România

   2007. Ne-am decis să luăm un pat. Întrucât mai aveam nişte rumeguşuri presate sub formă de măsuţe de cafea prin casă (luate din Italia), ne-am gândit noi să mergem la IKEA, că tot s-a deschis şi în România.
   Odată ajunşi acolo, facem turul prin magazin, ocazie cu care am umplut un cărucior cu diverse prostiuţe. Printre care nişte scaune cu cadru de metal şi şezut de plastic, pentru bucătărie, care se puteau plia - 12,50 lei. Pun ochii pe un pat, îmi notez codul de pe el. Ne terminăm turul şi coborâm în depozit. Aici surpriză. Codul ăla de pe el era doar aşa, pentru inventarul lor. Trebuia să mă uit pe o altă hârtiuţă unde era o listă cu codurile componentelor acelui pat. Dacă tot eram în depozit, dau un ochi prin depozit şi recunosc tăbliile patului, şi salteaua. Dar în tot depozitul erau numai 2 laterale pentru acele tipuri de pat. Straniu, aveau vreo 4 modele de tăblii de diferite dimensiuni, destul de multe, cu care s-ar fi putut asambla teoretic vreo 30 de paturi. Teoretic, pentru că practic ieşea doar unul, fiind numai o pereche de laterale pe stoc. Întreb angajatul cu ochi injectaţi care mişuna pe acolo dacă sunt singurele laterale din depozit şi dacă are idee ce anume mi-ar mai trebui ca să pot construi un pat. Evident habar nu avea. Şi avea o moacă... Fie nu dormise vreo două nopţi, fie băuse excesiv în seara precedentă...
   Iau un cărucior de transport, îmi aşez frumos lateralele pe căruţ şi-i spun pirlei* că urc în showroom să copiez şi restul codurilor (somieră, saltea, etc...). Având binecuvântarea individului, mă fac nevăzut. Între timp nevasta, soacra şi cumnata umpleau al doilea cărucior cu flecuşteţurile care mai erau de vânzare pe lângă casele de marcat. Ajung la patul ochit, constat că nu era acolo eticheta aia cu multe coduri dar erau codurile pernelor, cuverturilor, noptierelor, veiozelor, etc. Chem un nene care se învârtea pe acolo să-mi dezvăluie ingredientele minunăţiei. Cu greu, după câteva conversaţii prin staţie cu alţi colegi de-ai lui, apare un altul cu eticheta. Notez ce am de notat şi zbor spre depozit.
   Surpriză!!! Căruciorul meu nu mai era nicăieri. Îl caut pe tontul cu care vorbisem mai devreme care-mi comunică dând din umeri: "păi a sunat un client din Constanţa şi a venit şi le-a luat. Ce era să fac? Omul era tocmai din Constanţa..." Îmi venea să-l calc în picioare pe imbecil. Când dracu' a avut ăla timp să sune şi să şi vină să le ia??? Superiorii individului nu erau de găsit. Nici pe cei de la aprovizionare nu puteam să-i contactez ca să le spun cât sunt de idioţi. Am lăsat baltă patul şi m-am dus să-mi recuperez familia.
   Familia era lângă case, salivau la nu-ştiu-ce chestii comestibile care se vindeau la ieşire. Atât eu, cât şi nevasta, tânjeam după o ţigară, restul poporului vroia dulciuri. La casă - coadă. Aşadar am întrebat gardianul (care păzea cu străşnicie casele de marcat) dacă pot parca căruciorul lângă el cât fumăm o ţigară. Având un răspuns pozitiv, ieşim să fumăm.
   După 5 minute revin în magazin, în locul unde parcasem căruţul. Gardianul vrăjea o casieriţă. Căruţul - nicăieri. Îl întreb pe imbecil unde e căruţul nostru. Ăăăăăă, păi crede că l-au sortat... Adică au pus marfa din căruţ înapoi pe rafturi... Evident c-am văzut negru şi am început să le umplu frigiderele de carne... În gura mare, de se uitau toţi clienţii... Gardienii s-au adunat să caşte gura... Am plecat înjurând spre Metro.
   Nu patul ăla îmi motiva reacţia, şi nici căruciorul cu prostii. Ci faptul că am pierdut nişte ore pe acolo degeaba. Timpul meu e al naibii de preţios şi nu prea accept să-l pierd aiurea din cauza unor angajaţi idioţi. Sau a unor clienţi tâmpiţi care ocupă culoarele din supermarketurile înghesuite, precum Cora sau Kaufland, şi care se mişcă cu viteza melcului, închipuindu-şi fie că vor trăi 200 de ani, fie că e supermarketul lu' tac-su. La Metro am găsit nişte scaune pliante cu şezut şi spătar dintr-o chestie moale acoperită cu vinilin la numai 9,50 lei. Le am şi azi, nu s-au cojit.
   Cu siguranţă voi reveni la IKEA. Când o face plopul pere şi răchita micşunele.

   ______
   * Meseriaşii de la Academie au băgat cuvântul item în limba română. Io-l bag p'ăsta! A se folosi ca substantiv feminin. Aveţi ceva de obiectat?



loading...

Follow by Email